Shi Kuang: Zeitatea muzicii

Shi Kuang, (572-532 î.Hr.) a fost un cântăreţ orb care a trăit în Regatul Jin, în timpul Perioadei Primăverii şi Toamnei (770-476 î.Hr.). Se spune că Shi Kuang cânta excepţional de bine la zheng (instrument cunoscut şi sub numele de gu zheng), un instrument muzical chinezesc cu şapte coarde din familia ţiterei.

Legenda spune că performanţele sale pline de virtuozitate puteau face caii să se oprească din mâncat pentru a asculta muzica şi păsările se îndreptau spre pământ cu mâncarea căzându-le din ciocuri. De asemenea, se povesteşte că Shi Kuang putea să prevestească norocul sau ghinionul dacă asculta o piesă muzicală.

Shi Kuang credea că muzica ar putea influenţa ascensiunea sau decăderea unui stat. Muzica bună, în opinia sa, era în armonie cu legile naturale ale universului, permiţând unui rege şi oamenilor săi să fie încurajaţi să respecte principiile moralitaţii şi eticii.

Oamenii ar trebui să-şi cultive "De" (virtutea) pentru a se alinia cu muzica sfântă, credea Shi Kuang. Pacea şi fericirea stăruie atunci când se urmează un cod bun de conduită, iar pe de altă parte muzica întunecată şi decadentă conduce la o stare de degradare.

Legenda spune că regele Jin a insistat o dată ca Shi Kuang să cânte unele melodii sfinte pentru el, chiar şi după ce a fost avertizat că o astfel de muzică era doar pentru un rege cu mare virtute. Când Shi Kuang a cântat fără tragere de inimă prima melodie, a atras cocori frumoşi, un semn bun pe atunci, care au zburat în palat şi au dansat pe muzică.

Acest lucru a uimit pe toată lumea, aşa că Regele i-a poruncit să cânte o melodie de un nivel chiar mai înalt, în ciuda protestelor lui Shi Kuang. De îndată ce a început piesa, s-au adunat nori negri şi o furtună grea a smuls brusc ţiglele de pe acoperiş. Regele a fugit în panică. Vremea a devenit liniştită după ce Shi Kuang s-a oprit din cântat melodia. De atunci, oamenii l-au admirat mai mult şi au arătat un mai mare respect pentru muzica nobilă.

În afară de talentul său muzical, Shi Kuang i-a dat sfaturi înţelepte şi curajoase regelui Jin în ale politicii, iar intuiţia sa în muzică a fost, de asemenea, reflectată în vederile sale politice extraordinare.

Când Împăratul şi-a exprimat regretul pentru faptul că era orb, Shi Kuang a răspuns că sunt cinci tipuri de orbire mult mai rele decât suferinţa sa. Atunci când un rege este orb la nedreptate, orb la incompetenţa oficialilor săi, orb faţă de cei virtuoşi, când se avântă orbeşte în război şi este orb la bunăstarea supuşilor săi, statul său va fi sortit să cadă şi oamenii săi vor suferi mult. Atins de cuvintele lui Shi Kuang, Împăratul a decis să fie mai sârguincios în afacerile de stat şi să domnească cu virtute.

Cu toate acestea, mai târziu, când a îmbătrânit, Împăratul a început din nou să trăiască într-un stil de viaţă extravagant, nepăsător faţă de suferinţa poporului său. Nu mai avea urechi să audă un sfat bun. Shi Kuang a decis să nu mai cânte deloc pentru el, astfel că s-a omorât cu instrumentul său muzical în faţa Împăratului în speranţa de a-i trezi conştiinţa, dar fără nici un rezultat. Statul a intrat în declin şi în cele din urmă s-a prăbuşit.

Deşi era orb, realizările lui Shi Kuang în domeniul muzical şi viziunea lui politică au fost considerate strâns legate de încercarea sa de a "explora legătura dintre univers şi oameni, de a înţelege schimbarea, trecutul şi prezentul".

Potrivit legendei, Shi Kuang a devenit zeitatea responsabilă de muzică şi protectorul ghicitorilor orbi.