Prinţesa Wen Cheng, cea mai iubită prinţesă din dinastia chineză Tang în Tibet

În istoria chineză, crearea de legături cu alte state prin căsătorie era o practică strategică de a menţine pacea între state încă din timpul dinastiei Han (200BC), dar căsătoria Prinţesei Wen Cheng cu Zanpu (sau regele) din Tibet, în timpul domniei împăratului Taizong din dinastia Tang, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai de succes exemple.

În 632 d.Hr., Songtsan Gambo, un rege foarte talentat tibetan a reunificat Tibetul şi a devenit un erou naţional. Cu toate acestea, acţiunile sale militare împotriva Chinei nu au avut succes. Văzând că în timpul împăratului Taizong China a devenit cea mai puternică şi prosperă ţară din lume, regele tibetan a decis să curteze din nou o prinţesă chineză, după ce fusese respins prima dată, pentru a introduce cultura chineză în regatul său. Potrivit poveştii tibetane, el era foarte ocupat cu consolidarea împărăţiei, aşa că şi-a trimis cel mai perspicace cancelar cu sute de lucruri de preţ şi peste o sută de gardieni de elită, în numele lui, în Chang'an (capitala Chinei în timpul dinastiei Tang), pentru a propune căsătoria.

Prinţesa Wen Cheng era binecunoscută pentru frumuseţea, inteligenţa şi eleganţa sa, aşa că o duzină de trimişi din partea altor regate erau şi ei în Chang'an, având acelaşi scop ca reprezentantul tibetan. Pentru a fi corect, împăratul Taizong a decis să organizeze un concurs cu cinci încercări practice (sau şase, conform povestirii tibetane) şi a declarat că va fi acceptată propunerea de căsătorie a monarhului al cărui reprezentant le putea rezolva mai întâi.

Potrivit poveştii tibetane, prima încercare a fost să treacă un fir de mătase prin orificiul unei perle. Reprezentantul tibetan a pus miere la capătul gaurei, apoi a legat firul de mătase de o furnică şi a pus-o în gaură, suflând uşor. Furnica a urmat mirosul de miere şi a trecut prin gaură cu firul legat de ea.

A doua încercare a fost cuplarea a o sută de ponei de mamele lor. Reprezentantul tibetan a separat iepele de ponei şi a lăsat poneii fără furaje şi apă pentru o zi. A doua zi el a pus poneii şi iepele din nou împreună. Poneii înfometaţi au fugit la mamele lor pentru a bea lapte, astfel încât relaţiile mama-copil au fost uşor de recunoscut.

Inteligentul reprezentant tibetan a rezolvat toate încercările, ultima fiind identificarea Prinţesei Wencheng din câteva sute de frumuseţi. Nici unul dintre trimişi nu a văzut-o vreodată pe Prinţesa Wen Cheng, dar isteţul trimis tibetan a adunat informaţii de la o doamnă care a întâlnit-o o dată pe prinţesă şi a reuşit în cele din urmă sa o distingă pe Prinţesa Wencheng din întregul grup.

Împăratul Taizong a fost atât de impresionat de trimisul tibetan că i-a oferit o poziţie oficială în dinastia Tang, dar acesta a refuzat-o. Împăratul fiind foarte mulţumit a spus: "dacă are un asistent atât de inteligent şi loial, atunci regele tău trebuie să fie înţelept!"

Fiind o adeptă a budismului, Prinţesa Wen Cheng a vrut ca uniunea ei să contribuie la pacea dintre Tibet şi dinastia Tang. Ea a cerut împăratului Taizong să îi permită să ia o statuie a lui Buddha cu ea, pentru a promova budismul în Tibet, în scopul transformării lui într-un stat mai milostiv, mai tolerant şi mai iubitor de pace. Mai mult decât atât, în plus faţă de aurul, bijuteriile şi mobilierul fin pe care Împăratul i le-a dat drept zestre, Prinţesa Wen Cheng a solicitat seminţe, unelte agricole, mătase, porţelanuri, instrumente muzicale şi cărţi medicale, pentru a introduce abilităţile agricole şi metodele de producţie avansate culturii nomade care domina Tibetul. Auzind acestea, Împăratul Taizong a zâmbit spunând: "Regele Tibetului este atât de norocos că se poate căsători cu tine, pentru că tu vei aduce lucruri minunate în întregul Tibet."

Când Prinţesa Wen Cheng a fost escortată spre Tibet, Songtsan Gambo şi-a condus armata la frontieră pentru a ura bun venit miresei sale. Nunta dintre Songtsan Gambo şi Prinţesa Wen Cheng a avut un impact profund între Tibet şi China din timpul dinastiei Tang. Toată lumea ştie că Prinţesa Wen Cheng din Tang şi Prinţesa Devi Bhrikuti din Nepal, ambele căsătorite cu Songtsan Gambo, au introdus budismul în Tibet. Mănăstirea Micului Jokhang a fost construită special pentru a găzdui statuia lui Buddha adusă de Prinţesa Wen Cheng. Seminţele aduse au fost plantate în Tibet şi au înflorit în timp ce meşterii din Tang au arătat locuitorilor metode agricole mai avansate pentru a îmbunătăţi productivitatea înTibet, iar artizanii i-au învăţat abilităţile lor la ţesut, fabricarea de hârtie şi cerneală. Pacea a durat multă vreme, iar drumul mătăsii a devenit o conexiune sigură şi solidă între China din timpul dinastiei Tang şi Tibet.

Când Prinţesa Wen Cheng a murit, în anul 680, Tibetul a organizat o înmormântare somptuoasă pentru prinţesa iubită, iar dinastia Tang a trimis un emisar în Tibet pentru a jeli. Multe mituri şi poveşti legendare despre Prinţesa Wen Cheng şi Gambo Songtsan s-au răspândit în tot Tibetul. Statuia Prinţesei Wen Cheng, care a fost construită cu 1.300 ani în urmă, încă este păstrată şi venerată în Lhasa. Cunoscută sub numele de Gyasa (soţia din dinastia Tang), Prinţesa Wen Cheng este adesea venerată ca zeiţa milei în budismul tibetan, iar ziua ei de naştere şi ziua când a sosit în Tibet sunt încă celebrate de poporul tibetan până astăzi.