Financial Times propune psihologia inversă pentru a-i descuraja pe români şi bulgari să vină în Marea Britanie

Puţină psihologie inversă ar putea descuraja imigranţii români şi bulgari să vină în Marea Britanie, scrie într-un editorial Robert Shrimsley, managing editor la Financial Times.

Poate că ştirea majoră a săptămânii - una pusă în umbră doar de probabilitatea de a nu fi în întregime adevărată - a fost ideea că guvernul Marii Britanii ar putea autoriza o campanie publicitară pentru a-i descuraja pe bulgari şi români de la a emigra în Regatul Unit atunci când restricţiile UE cu privire la dreptul lor de a lucra aici expiră anul viitor. Reclame de genul 'Marea Britanie nu este în plină expansiune' vor arăta dezavantajele vieţii aici, probabil juxtapuse cu fotografii de canale veneţiene, cafenele pariziene şi statistici ale muncii din Germania.

Desigur, ar fi vital să se asigure că acest film nu este amestecat cu filmele realizate pentru investitorii chinezi, probabil lăudându-se cu expertiza financiară şi infrastructura fără rival a Marii Britanii - 'şi o nouă linie de tren de mare viteză în 2033!!', notează autorul articolului.

Ar putea fi o şansă pentru a prezenta informaţii concrete, care să arate că Marea Britanie este, în termeni de beneficii, o destinaţie mai puţin atractivă decât şi-ar putea imagina unii de la Sofia sau Bucureşti. Dar pentru ţări care au un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic cu 40% decât cel al Marii Britanii, dorinţa de a veni aici este raţională, potrivit editorialistului. Deci, dacă Marea Britanie adoptă această cale a descurajării, un pic de psihologie inversă ar putea fi mai bună.

Robert Shrimsley propune o scrisoare deschisă din partea premierului britanic David Cameron adresată românilor şi bulgarilor şi care să sune aşa:

''Salutări România, zdravei Bulgaria,

Este o plăcere imensă să mă adresez marilor dvs. popoare. De fapt, i-am avut colegi la şcoală pe mulţi dintre prinţii dvs şi s-au dovedit a fi nişte tipi super. Stând eu aşa, într-o plictisitoare şi umedă zi de miercuri, la Westminster, merg cu gândul înapoi la serile fericite petrecute uitându-ne la Kenneth Branagh şi Emma Thompson, în ''Trilogia balcanică'', o poveste despre un cuplu englez tânăr care a găsit dragostea şi a plecat din Marea Britanie pentru o viaţă mai bună în România. M-am gândit de multe ori să fac acelaşi lucru, dar eu, la fel ca majoritatea britanicilor, sunt netalentat la limbi, iar Samantha (soţia premierului - n.red.) spune că nu există încă un magazin Smythson (pielărie de lux, n.red) în Bucureşti. Iată o oportunitate de afaceri pentru un întreprinzător local, m-am gândit, şi mai bine plătit decât să fii culegător de varză pentru Uniunea Naţională a Fermierilor.

Ştiu că unii dintre voi se gândesc să emigreze în Marea Britanie şi vreau să vă adresez un bun venit călduros, sperând să fiţi capabili să faceţi acest drum lung. Vă rog să nu fiţi descurajaţi de infrastructura demnă de lumea a treia cu care veţi veni în contact la Heathrow, sau oriunde zboară avionul vostru easyJet. Este adevărat, personalul nostru de control al frontierei poate fi posac şi procesele noastre lente, dar nimeni nu a trebuit să aştepte în sala de sosiri mai mult de trei săptămâni şi vom obţine un distribuitor de apă până în 2018.

Desigur, cazarea poate fi scumpă. Chiar şi o garsonieră ar putea costa 100 de lire pe săptămână (circa 500 lei pe săptămână), dar puteţi obţine un preţ mult mai mic dacă nu vă deranjează alarmele de fum. Şi nu vă faceţi griji în ceea ce priveşte preţurile la alimente. Supermarketurile noastre vând hamburgeri ieftini, dintre care unii au fost testaţi şi s-a constatat că aveau urme de carne de vacă.

La fel ca şi voi. avem o istorie bogată şi mândră. Anglia nu se poate lăuda cu un Vlad Ţepeş, dar îl avem pe Iain Duncan Smith, celebrul asasin al asistenţei sociale. Vă rog să nu vă fie frică de el; de fapt, este drăguţ dacă te întâlneşti în carne şi oase cu el şi deloc genul de om la care te-ai aştepta când ştii că taie drepturile la locuinţe. Cu toate acestea, lucrurile sunt dure: eu nu mai primesc niciun beneficiu care să mă ajute la creşterea copiilor. Dar nu vă temeţi; poate că reducem statul bunăstării, dar mai avem încă Rough Sleepers Initiative (găzduirea de persoane fără adăpost în hosteluri de urgenţă, n.red).

Şi nu uitaţi de Serviciul nostru naţional de sănătate, invidiat de întreaga lume şi totodată piesa centrală a ceremoniei de deschidere a Jocurilor noastre Olimpice. Să nu vă indispună informaţia că unele dintre spitalele noastre se închid deoarece au rămas fără bani. Am făcut paşi mari în reducerea mortalităţii în urma infecţiilor contractate în spitalele noastre; mulţi oameni în vârstă sunt acum trataţi cu grijă şi compasiune şi nu a mai existat nicio repetare a scandalului de furt de organe survenit la la spitalul Alder Hey (spital din Liverpool, unde la începutul anilor '90 organe de la peste 3.000 de tineri au fost prelevate şi conservate fără acordul familiilor, n.red).

Ştiu că veţi fi îngrijoraţi de primirea glacială a comunităţii locale. Poate fi de multe ori violentă, dar nu mai rea decât aţi experimentat sub Ceauşescu şi Jivkov. Vă trimit câteva exemplare din Daily Mail pentru a vă ajuta să vă adaptaţi.

Dar aşa cum au descoperit prietenii noştri polonezi, britanicii pot tolera orice, dar nu şi oamenii care muncesc din greu, care vin aici pentru a face muncile prost plătite pe care nu ne deranjăm să le facem noi înşine. Este de înţeles că localnicilor le displace să li i se fure locul de muncă de către meseriaşi care folosesc trucuri mărunte cum ar fi să apari la program atunci când spui că o faci şi să munceşti la un standard decent.

În sfârşit, nu vă agitaţi că am putea ieşi brusc din UE sau că ne-am putea renegocia statutul de membru şi că vă vom deporta pe mulţi dintre voi. Ne-ar plăcea să facem aceasta, dar nu am niciun motiv să cred că se va întâmpla de fapt. Deci, veniţi şi încercaţi-vă norocul în Marea Britanie'' - încheie presupusa scrisoare Robert Shrimsley.