Expert în securitate: CCR e obligată să anuleze rezultatul alegerilor dacă neregulile din procesul electoral au dus la un rezultat viciat

Curtea Constituţională a României e obligată de lege să anuleze rezultatul alegerilor pentru Preşedintele României, dacă este sesizată şi constată că neregulile din procesul electoral au dus la un rezultat viciat, a declarat Hari Bucur Marcu, expert în securitate naţională, fost coordonator academic al Centrului de Studii NATO din Bucureşti, ofiţer responsabil cu aspectele militare ale NATO şi deţinător al altor funcţii în Armata României.

“Adică, un rezultat din care nu se mai poate deduce voinţa reală a electoratului. Cum ar fi introducerea în totalul voturilor a unui număr semnificativ de mare de voturi fictive, virtuale sau deturnate de la un candidat la altul. Faptul că CCR este obligată de Constituţie să constate şi să valideze rezultatele alegerilor prezidenţiale se justifică doar prin faptul că organul reprezentativ al poporului român, prin care acesta îşi exercită suveranitatea naţională, care îi aparţine în exclusivitate, adică Preşedintele României, nu funcţionează după nicio lege, ci doar după Constituţie.

Cu alte cuvinte, Constituţia îi cere CCR să valideze că Preşedintele României este într-adevăr ales de către poporul suveran şi nu de vreo persoană sau de vreun grup, deoarece aceeaşi Constituţie statuează că ‘nicio persoană şi niciun grup nu pot exercita suveranitatea naţională în nume propriu’”, a scris Marcu pe pagina sa de Facebook.

Potrivit expertului, problema CCR este că “ea nu e o curte de justiţie”, adăugând că:

“Îi zice Constituţia că CCR ar fi curte, dar aceeaşi Constituţie îi dedică CCR un titlu special, în afara Autorităţii judecătoreşti, deţinătoarea puterii judecătoreşti în stat. Le zice Constituţia curtenilor constituţional că ar fi judecători, dar ei nu intră sub autoritatea Consiliului Superior al Magistraturii, nu sunt supuşi controlului inspecţiei judiciare şi deci nu sunt magistraţi.

Îşi zic ei, curtenii, că ce fac ei în CCR ar fi ‘jurisprudenţă’, dar lucrările CCR nu sunt consemnate de grefă, ci de un secretariat. Iar cea mai mare diferenţă este că CCR nu poate fi sesizată de vreun anchetator, de vreun procuror şi nici nu are CCR vreun Parchet pe lângă ea, căruia să îi ceară CCR să deschidă dosare, să întocmească rechizitorii, să prezinte probe şi aşa mai departe, cum fac toate curţile de justiţie, de la judecătoriile orăşeneşti şi până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Din acest motiv, continuă Marcu, deciziile CCR “nu sunt sentinţe de judecată, nici civilă şi nici penală. Şi tot de aceea, deciziile CCR nu sunt supuse controlului de integritate a judecării, prin formele consacrate de apel şi recurs”.

“Din observaţiile acestea rezultă că CCR poate anula rezultatul alegerilor prezidenţiale, din turul întâi, de duminica trecută, fără să aibă la dispoziţie rezultatul vreunei anchete făcută de vreun anchetator subordonat, care să fi adunat, validat şi certificat probele, să fi evaluat consecinţele faptelor de deturnare a rezultatului alegerilor şi să fi propus Curţii vreo decizie, pe baza vreunui cod.

Aşa că nu ştie nimeni cum trebuie să arate probele pe care cei îndreptăţiţi de lege să sesizeze CCR cu nereguli grave în desfăşurarea scrutinului prezidenţial, nereguli de natură să vicieze rezultatul, astfel încât în acela să nu se mai regăsească voinţa poporului român, suveranul în stat. Dar nici curtenii nu ştiu, că nu au de unde să afle. S-ar putea să zică curtenii că orice zvon, orice opinie personală este probă. Zic şi eu, că tot atâta dreptate am ca oricare altcineva, în materia asta nereglementată în Constituţie”, a mai precizat Marcu.

Conform expertului, dacă într-adevăr un număr semnificativ de voturi ale unuia dintre candidaţii calificaţi pe baza acelor voturi să intre în turul doi se bănuiesc a fi voturi obţinute prin “acţiunile unor actori cibernetici statali şi non statali asupra unor infrastructuri IT&C, suport pentru procesul electoral”, atunci datele pe care se bazează analiza efectuată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării despre “unele posibile riscuri la adresa securităţii naţionale“ ar putea să fie probe pe care CCR să îşi bazeze decizia de anulare a rezultatului alegerilor.

“Doar că, numai la noi, în România, pe aceste plaiuri de legendă, şedinţa CSAT este convocată de preşedintele Klaus Iohannis la ora 14.00, iar şedinţa CCR este anunţată la ora 10.00, în aceeaşi zi de joi. Ca urmare, orice este posibil. Dar mai nimic nu ar trebui să fie acceptabil, de acest popor român, a cărui suveranitate este literalmente pusă în pericol existenţial”, a conchis Marcu.

Remarcile expertului vin în contextul în care Administraţia Prezidenţială a anunţat, miercuri, că preşedintele Klaus Iohannis va convoca, pentru ziua de joi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în vederea analizării unor posibile riscuri la adresa securităţii naţionale generate de acţiunile unor actori cibernetici statali şi non-statali asupra unor infrastructuri IT&C, suport pentru procesul electoral.

Reamintim, în acest context, că victoria din primul tur a ultranaţionalistului şi pro-rusului Călin Georgescu a declanşat o undă de şoc cu privire la traiectoria politică a României, multe preocupări concentrându-se pe modul în care o campanie desfăşurată pe TikTok a reuşit să propulseze din anonimat un candidat necunoscut.

În acest sens, Valerie Hayer, lideră grupului liberal Renew Europe, a solicitat ca directorul executiv al TikTok să se prezinte în faţa Parlamentului European pentru a răspunde întrebărilor privind rolul platformei în primul tur al cursei pentru Cotroceni.

La rândul său, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a solicitat, marţi, Comisiei Europene să iniţieze o investigaţie oficială privind reţeaua de socializare chineză TikTok, acuzând că aceasta ar fi facilitat desfăşurarea campaniei politice a lui Călin Georgescu prin încălcarea propriilor standarde ale companiei.

Mai exact, CNA acuză TikTok că, în cazul campaniei lui Georgescu, a permis promovarea indirectă a mesajelor politice prin influenceri, fără etichetare adecvată şi nu a asigurat transparenţa necesară pentru identificarea sponsorilor sau a surselor conţinutului electoral, încălcându-şi astfel propriile sale standarde.