EXCLUSIV. De ce a intrat România în recesiune tehnică (interviu)

PIB-ul României a înregistrat cea mai mare scădere din UE în trimestrul al doilea faţă de primul trimestru, respectiv 1%. Eurostat a dat publicităţii cifre din care reiese că România a intrat în recesiune tehnică. ”Cauzele sunt simplu de devoalat: taxarea excesivă, ostilitatea faţă de mediul privat (controale peste controale, birocraţie la plata taxelor, infrastructura insuficient dezvoltată), implicarea excesivă a statului (politicienilor) în mediul de afaceri prin alocările de bani publici fără transparenţă, consumul privat în prăbuşire, dar care nu poate fi relansat durabil decât dacă se relansează producţia privată”, explică economistul Cristian Păun într-un interviu acordat Epoch Times.

Epoch Times: S-a vorbit mult în ultima vreme despre faptul că România a intrat în recesiune tehnică, dar nu în recesiune economică. Care este diferenţa dintre cele doua tipuri de recesiune?

Recesiunea tehnică este de fapt o trecere de la un ciclu economic (creştere) la alt ciclu economic (scădere) după o perioadă de timp (2 trimestre consecutive conform NBER, FMI şi altor instituţii internaţionale). Este ”tehnică” pentru că definiţia sau termenul de 2 trimestre este absolut arbitrar. Putem propune orice criteriu în acest sens şi va fi subiectiv: 4 trimestre în loc de 2 sau, de ce nu, ieşirea din recesiune să se facă abia atunci când s-a recuperat total prăbuşirea economică faţă de momentul la care a început aceasta.

Tehnică sau nu, rămâne realitatea faptului că în loc să avem procente semnificative de creştere care să ne permită recuperarea decalajelor faţă de perioada de dinainte de criză dar şi recuperarea decalajelor faţă de ţările dezvoltate, avem o evoluţie negativă a economiei. Economia românească stagnează mai degrabă decât creşte, iar, mai nou, scade mai degrabă decât stagnează.

Cum interpretaţi datele Eurostat? Care sunt cauzele acestei scăderi?

Avem mare noroc cu raportarea faţă de Eurostat. Institutul Naţional de Statistică (INS) ar trebui să fie un organism independent (ca Banca Centrală), fără numiri politice şi fără control din partea nimănui. În realitate vedem un comportament destul de bizar, îndreptat mai degrabă spre ascunderea realităţii decât spre o transparenţă totală privind situaţia economică reală. Nu ştiu cui serveşte un astfel de comportament duplicitar şi nedemn pentru o instituţie importantă a statului, plătită din bani publici, care trebuie să fie subordonată total contribuabilului, şi nu politicienilor. Bâlbâielile din jurul datelor transmise către Eurostat şi nefăcute publice nu fac cinste acestei instituţii, ci o compromit îndeajuns ca să nu mai avem încredere în ce date se fabrică acolo.

Da, România este în recesiune tehnică, adică scade de 2 trimestre economic. Această scădere, o perioadă de 3 trimestre, va trăi pe spinarea creşterii de anul trecut (adică an la an încă mai suntem pe plus) dar după 4 trimestre negative sau după 2 trimestre în care am scăzut cumulat cu 1% şi 2 trimestre în care o să stagnăm sau o să creştem cu o rată sub 1%, şi datele de la an la an vor arăta negative. Or, acest lucru este nepermis şi foarte grav.

Cauzele sunt simplu de devoalat: taxarea excesivă (în mod normal ţările cu probleme din UE au trecut masiv la relaxare şi simplificare fiscală nu la împovărarea suplimentară a mediului de afaceri), ostilitatea faţă de mediul privat (controale peste controale, birocraţie la plata taxelor, infrastructura insuficient dezvoltată), implicarea excesivă a statului (politicienilor) în mediul de afaceri prin alocările de bani publici fără transparenţă şi fără control ulterior privind oportunitatea cheltuielii publice, dar şi modul în care ea s-a făcut etc. Consumul privat este în prăbuşire, dar el nu poate fi relansat durabil decât dacă se relansează producţia privată.

Exporturile şi-au încetinit din ritmul de creştere (multe ţări europene nu stau nici ele bine la capitolul creştere economică, Franţa şi Germania fiind surprizele neplăcute din acest an). Agricultura va fi imposibil să egaleze anul de excepţie care a trecut, deci clar nu vom produce cât am produs anul trecut. Cu alte cuvinte, nu am ieşit încă cu piciorul din groapă. Problemel României sunt eminamente economice în momentul de faţă şi ţin de modul în care (nu) înţelege statul să se implice în rezolvarea acestora.

Cum trebuie interpretate rezultatele slabe înregistrate în trimestrul al doilea, scăderea ritmului de creştere economică şi cele două trimestre consecutive de contracţie a PIB, cu cea mai mare scădere economică din UE 28 în al doilea trimestru al anului?

”Guvernul actual a pus România cu bună ştiinţă pe o pistă greşită. Cei care guvernează şi-au făcut un calcul şcolăresc simplist: dacă cresc taxele sau se introduc taxe noi, vor încasa mai mult la bugetul statului şi vor avea ei mai mult de tocat. Complet greşit, iar realitatea din teren, dar şi teoria economică, infirmă acest calcul infantil”.

O economie în care guvernul nu face decât să propage mesaje belicoase (tipic de stânga) la adresa companiilor multinaţionale sau la adresa bogaţilor nu va ieşi prea curând din criză. O economie care pune mai presus taxarea faţă de reducerea cheltuielilor/austeritate bugetară nu va ieşi prea curând din criză. Investitorii fug de România - asta e clar. Nu suntem un paradis al investiţiilor şi nici nu oferim suficiente garanţii de seriozitate în acest sens. Nimeni care deţine capital (român sau străin) nu e nebun să dezvolte ceva în momentul de faţă în România şi să îşi asume costurile fiscale şi nefiscale enorme, atâta timp cât oriunde în jurul nostru (Bulgaria, Serbia, Croaţia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Cehia, Polonia) e mai bine din punct de vedere al calităţii mediului de afaceri.

Guvernul actual a pus România cu bună ştiinţă pe o pistă greşită. Cei care guvernează şi-au făcut un calcul şcolăresc simplist: dacă cresc taxele sau se introduc taxe noi vor încasa mai mult la bugetul statului şi vor avea ei mai mult de tocat. Complet greşit, iar realitatea din teren, dar şi teoria economică, infirmă acest calcul infantil. Nicio ţară nu poate creşte economic mărind taxele şi punând mai presus investiţiile publice, şi nu cele private.

Ce efecte va avea reducerea CAS cu 5% asupra angajatorilor şi asupra bugetului de stat în opinia Dvs.?

Privind la fel de contabil şi simplist ca atunci când creştem o taxă sau introducem una nouă, putem afirma că efectul e negativ. Însă trebuie spus că acest efect negativ e temporar şi este compensat de afacerile noi care se deschid/dezvoltă la umbra relaxării fiscale şi a unei libertăţi economice mai mari.

În cazul punctual al CAS nu va fi nicio dramă la nivel de buget pentru că guvernul, şmechereşte, a crescut suficient de multe alte taxe anterior şi a introdus altele noi pentru ca această reducere să fie praf în ochi şi făcută de fapt din încasările de pe taxa pe stâlp sau supra-acciză. De fapt, guvernul a mutat o taxă într-o altă taxă. Vom avea CAS mai mic dar şi taxă pe stâlp. Mai bine rămâneam cu CAS mai mare şi fără taxă pe stâlp - era mai simplu pentru mediul de afaceri.

Legat de impactul asupra angajaţilor/angajatorilor, aceasta este o altă falsă dilemă. De fapt, corect ar fi ca toate contribuţiile asociate salariilor să nu mai fie divizate între angajator şi angajat. Ele trebuie unificate într-o contribuţie unică pe salariu. În acest fel vom vedea că un antreprenor plăteşte la 1.000 de lei net contribuţii de circa 860 lei către stat. Orice scădere de taxe e deopotrivă benefică pentru angajatori şi pentru angajaţi.

Cristian Păun este profesor dr. universitar la ASE Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Economie.