Exclusiv: Cum arată Egiptul post-Morsi. Mărturia unui român din Cairo (interviu/corespondenţă)

”Am văzut oameni în toată firea care plângeau de bucurie şi se îmbrăţişau pe stradă, nevenindu-le parcă să creadă că este adevărat că Morsi a fost îndepărtat de la putere. Suporterii Frăţiei Musulmane, în schimb, au venit înarmaţi cu bâte, pietre şi chiar arme de foc ameninţând că vor răspunde cu violenţă dacă Morsi va fi forţat să demisioneze. Pe alocuri, acest lucru s-a şi întâmplat”, povesteşte Ciprian Răglean, un tânăr manager care lucrează în Cairo, într-un interviu pentru Epoch Times. În piaţa Tahrir, epicentrul demonstraţiilor anti-prezidenţiale, dar şi în alte locaţii din Egipt, puteau fi întâlniţi atât studenţi şi intelectuali cât şi simpli muncitori, taximetrişti şi fermieri. Din punctul de vedere al religiei, majoritatea manifestanţilor erau musulmani practicanţi, nelipsind însă nici creştinii copţi, mai spune românul.

Care este atmosfera în Cairo după înlăturarea preşedintelui Morsi?

Anunţul destituirii preşedintelui Morsi făcut de generalul Al Sisi, şeful armatei egiptene, a fost întâmpinat de milioanele de egipteni care demonstrau împotriva preşedintelui cu o enormă manifestare de bucurie şi uşurare. În Piaţa Tahrir şi în faţa palatului prezidenţial au fost focuri de artificii şi urale de bucurie până târziu în noapte. Am văzut oameni în toată firea care plângeau de bucurie şi se îmbrăţişau pe stradă, nevenindu-le parcă să creadă că este adevărat.

Au fost şi lacrimi de tristeţe, disperare şi furie miercuri, pe 3 iulie, în seara anunţului, în tabăra suporterilor Frăţiei Musulmane. Atmosfera este încă confuză în rândul simpatizanţilor fostului preşedinte Morsi, pendulând între resemnare, tristeţe şi chemare la violenţă.

Au fost de altfel acte extrem de violente în noaptea de 3 spre 4 iulie, după destituirea preşedintelui. Unităţi ale poliţiei şi armatei egiptene staţionate în apropierea zonelor în care se aflau simpatizanţii grupării Frăţia Musulmană au fost atacate de către suporterii fostului preşedinte. Au avut loc inclusiv schimburi de focuri care s-au soldat cu morţi şi răniţi.

Poziţia oficială a grupării Frăţia Musulmană este de neacceptare a înlăturării fostului preşedinte Morsi. Pentru zilele următoare şi-au chemat suporterii să demonstreze pentru sprijinirea fostului preşedinte. Acest lucru poate însemna că vom vedea noi violenţe în zilele şi săptămânile care urmează.

Care au fost cauzele ciocnirilor dintre manifestanţii pro-şi anti-Mursi?

În primul rând este vorba de o diferenţă foarte mare de mentalitate. Majoritatea suporterilor Frăţiei Musulmane, gruparea islamistă care îl susţine pe fostul preşedinte Morsi, provin din rândul populaţiei mai sărace şi mai puţin educate. Acesta este unul dintre motivele pentru care pot fi relativ uşor manipulaţi şi îndoctrinaţi. Pe de altă parte, mentalitatea membrilor grupării Frăţiei Musulmane este destul de rigidă, ei neacceptând puncte de vedere diferite de ale lor. Dincolo de asta, putem vorbi şi de un grad foarte mare de nemulţumire în rândul oponenţilor mişcării islamiste. Toate acestea au condus la confruntări între demonstranţi.

De ce şi-a chemat preşedintele susţinătorii în stradă?

Fostul preşedinte Morsi şi gruparea islamică din care face parte au vrut să arate că au un număr însemnat de suporteri. Înainte de a fi demis de către armată, Morsi a insistat că este preşedintele legitim al Egiptului, ales în mod democratic şi încă susţinut de populaţie. Cu cât mai mulţi oameni reuşea să convingă să iasă în stradă, cu atât mai mult putea să-şi susţină punctul de vedere.

Pe de altă parte, gruparea Frăţia Musulmană a vrut să folosească numărul mare de suporteri pe care îi avea în stradă ca pe un fel de sperietoare pentru oponenţi. Suporterii grupării islamice au venit înarmaţi cu bâte, pietre şi chiar arme de foc ameninţând că vor răspunde cu violenţă dacă Morsi va fi forţat să demisioneze. Pe alocuri acest lucru s-a şi întâmplat.

Care a fost profilul protestatarilor anti-Mursi de la Cairo? Au fost doar liberali şi secularişti, sau şi musulmani practicanţi printre cei care l-au contestat? Ce revendicări au avut ei?

În primul rând, aş vrea să precizez că mişcarea de opoziţie nu este numai împotriva lui Morsi, ci mai ales împotriva grupării radical-islamice Frăţia Musulmană. Mulţi dintre egipteni susţin că Morsi nu este decât un simplu pion folosit de către conducătorii Frăţiei Musulmane pentru a-şi promova interesele politice şi economice.

Este greu de determinat ce a înclinat mai mult în balanţă: criza economică sau încercarea grupării Frăţia Musulmană de a introduce un regim islamic radical în Egipt. Foarte probabil că pentru oamenii simpli a contat mult mai mult degradarea accentuată a situaţiei economice.Pe de altă parte, egiptenii din clasa mijlocie, intelectualii şi marea majoritate a studenţilor au fost foarte iritaţi de ideea transformării Egiptului într-un fel de Iran, adică o dictatură religioasă islamică.

Opoziţia este foarte largă şi diversă, în interiorul ei regăsindu-se toate clasele sociale existente în Egipt. Un an de guvernare sub regimul fostului preşedinte Morsi a întors împotriva lui majoritatea egiptenilor. În piaţa Tahrir, epicentrul demonstraţiilor anti-prezidenţiale, dar şi în alte locaţii din Egipt, puteau fi întâlniţi atât studenţi şi intelectuali cât şi simpli muncitori, taximetrişti şi fermieri. Din punctul de vedere al religiei, majoritatea manifestanţilor erau musulmani practicanţi, nelipsind însă nici creştinii copţi.

Demonstranţii i-au cerut lui Morsi să-şi dea demisia şi să organizeze alegeri prezidenţiale anticipate. Aceasta a fost principala doleanţă exprimată "foarte vocal" de milioane de egipteni pe data de 30 iunie. A fost cerută şi revizuirea Constituţiei, formarea unui nou guvern de unitate naţională şi elaborarea unui program care să relanseze economia Egiptului.

De ce au incendiat protestatarii birourile Frăţiei Musulmane?

În timpul preşedinţiei lui Morsi şi a guvernării de numai un an a Frăţiei Musulmane, s-au strâns nenumărate motive de nemulţumire: de la modificarea în mod unilateral a Constituţiei în încercarea de a pregăti terenul pentru transformarea Egiptului într-un stat radical islamic, refuzul puterii de a conlucra cu opoziţia, într-o totală desconsiderare a acesteia, impunerea în administraţia de stat a oamenilor partidului (membrii Frăţiei Musulmane), în cele mai multe cazuri fără a folosi ca şi criteriu de selecţie competenţa profesională, presiunile exercitate împotriva presei libere, incapacitatea de a prezenta şi de a implementa un program economic coerent şi până la criza energiei electrice şi a benzinei.

Este surprinzător câtă animozitate s-a putut acumula în numai un an de zile de guvernare. Toate acestea au condus atât la manifestaţii ample împotriva preşedintelui şi a mişcării radical islamice care îl susţine, cât şi la acte violente, cum ar fi incendierea sediilor grupării Frăţia Musulmană. Trebuie menţionat şi faptul că aceste reacţii violente ale demonstranţilor anti-prezidenţiali au fost stârnite şi de atitudinea şi reacţiile violente ale susţinătorilor preşedintelui Morsi care, în multe cazuri, au atacat cu arme de foc demonstranţii paşnici.

Ce au făcut creştinii copţi? Au participat şi ei la manifestările anti-Mursi şi anti-Frăţia Musulmană?

Creştinii copţi au participat în număr mare la demonstraţiile anti-prezidenţiale, alături de majoritatea musulmană. A fost chiar surprinzătoare declaraţia de zilele trecute a patriarhului creştin copt Tawdros care i-a invitat pe creştini, în mod direct, să participe la demonstraţiile antiprezidenţiale.

Cât contează declinul economic al ţării şi cât agenda islamistă în ecuaţia mişcării anti-Mursi? Cât de gravă este criza benzinei?

Este greu de determinat ce a înclinat mai mult în balanţă: criza economică sau încercarea grupării Frăţia Musulmană de a introduce un regim islamic radical în Egipt. Foarte probabil că pentru oamenii simpli a contat mult mai mult degradarea accentuată a situaţiei economice. Asta în condiţiile în care moneda egipteană s-a depreciat cu 15% în ultimul an de zile, numărul de turişti a scăzut cu 40% iar rata şomajului a crescut simţitor. Pe de altă parte, egiptenii din clasa mijlocie, intelectualii şi marea majoritate a studenţilor au fost foarte iritaţi de ideea transformării Egiptului într-un fel de Iran, adică o dictatură religioasă islamică.

La cele de mai sus s-au adăugat două evenimente recente care au nemulţumit pe toată lumea: criza energiei electrice şi a benzinei. Ca urmare a venirii verii, consumul de electricitate a crescut exponenţial în urma folosirii intense a aparatelor de aer condiţionat. Guvernul islamist nu a reuşit să găsească în mod proactiv soluţii pentru suplimentarea necesarului de energie electrică. Rezultatul a fost acela că în majoritatea cartierelor din marile oraşe egiptene era oprit curentul electric de câteva ori pe săptămână, câte două-trei ore pe zi. În ultima săptămână a lunii iunie a apărut o a doua problemă, şi anume criza benzinei. Au fost probleme majore cu aprovizionarea benzinăriilor cu benzină şi motorină, ajungându-se până acolo încât şoferii trebuiau să aştepte câte 4-5 ore la coadă pentru a primi maxim 20 de litri de benzină. Cozile la benzinării se întindeau pe kilometri întregi, blocând traficul rutier. Cele două evenimente nu au făcut decât să confirme incapacitatea guvernului Frăţiei Musulmane de a gestiona economia Egiptului.

Ciprian Răglean lucrează pentru o multinaţională din Cairo.