Chiar dacă Iranul nu va închide Strâmtoarea Ormuz, costurile de asigurare vor creşte, determinând majorarea preţurilor petrolului [Analiză]

Un avion zboară deasupra munţilor în sudul Strâmtorii Hormuz. (Captură Foto)
Michael Every şi Benjamin Picton, Rabobank
24.06.2025

Lumea nu a trebuit să aştepte mult până când Donald Trump a decis să bombardeze instalaţiile nucleare iraniene. Săptămâna trecută, acesta sugerase că va lua o decizie „în următoarele două săptămâni”, dar se pare că a fost o manevră de diversiune: misiunea de a lovi instalaţiile de la Fordo, Natanz şi Esfahan era deja în curs de desfăşurare.

Şapte bombardiere B-2 Spirit, trimise din Missouri, au lansat 14 bombe de 13.600 kilograme – cele mai puternice arme non-nucleare din lume – asupra Fordo şi Natanz, în timp ce un submarin cu rachete ghidate a lovit instalaţia din Esfahan cu zeci de rachete Tomahawk. Preşedintele Trump, şeful Pentagonului Pete Hegseth şi preşedintele Comitetului Şefilor de Stat Major au declarat că atacurile au fost un succes covârşitor, „distrugând” programul nuclear al Iranului.

Pieţele au intrat, previzibil, într-un mod de evitare a riscurilor luni dimineaţă, în timp ce investitorii speculează asupra a ceea ce ar putea urma. Totuşi, având în vedere gravitatea evenimentului, mişcările de piaţă sunt, poate, surprinzător de reduse.

Petrolul Brent a urcat până la 81,40 USD/baril în primele ore de tranzacţionare, dar a coborât sub pragul de 80 USD/baril la momentul redactării acestui articol. Dolarul american îşi consolidează din nou statutul de activ-refugiu, indicele DXY crescând cu 0,32%, până la 99,05. Contractele futures pe acţiuni indică o evoluţie negativă, Bitcoin este în scădere, curbele suverane se accentuează, iar contractele futures pe motorină europeană au crescut cu peste 4,5%, investitorii considerând că Europa va fi, din nou, una dintre principalele perdante pe frontul energetic.

Interesant este că aurul spot şi-a inversat câştigurile anterioare, înregistrând o scădere de 14 USD/uncie, ca urmare a informaţiilor potrivit cărora Iranul lichidează din rezerve pentru a obţine lichidităţi. Urmăriţi cu atenţie rata SOFR.

Strategul global Michael Every scrie:

"Deşi Statele Unite ar putea prefera acum redeschiderea negocierilor cu Iranul, Teheranul nu pare dispus să facă acest pas.

Parlamentul iranian a votat pentru închiderea Strâmtorii Ormuz ca represalii pentru atacurile americane asupra programului său nuclear, însă decizia finală aparţine Consiliului Naţional de Securitate.

O astfel de mişcare ar fi fără precedent, devastatoare din punct de vedere economic atât pentru Iran, cât şi pentru restul lumii, şi aproape imposibil de aplicat în actualul context. Aproape toate statele afectate ar interveni pentru a redeschide strâmtoarea. Totuşi, este probabil să asistăm la o creştere a riscurilor de asigurare împotriva războiului, ceea ce va duce la o majorare semnificativă a preţurilor petrolului şi gazului natural lichefiat (GNL).

Toate vocile 'raţionale' din pieţe susţin că Iranul nu va merge atât de departe. Totuşi, vorbim despre un regim care, în trecut, s-a specializat în atentate sinucigaşe şi care acum ameninţă cu un atentat economic sinucigaş.

După cum a declarat secretarul de stat american Rubio: «Îndemn guvernul chinez de la Beijing să ridice telefonul şi să discute cu Iranul. China depinde în mare măsură de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Dacă Teheranul va recurge la această măsură, ar fi o greşeală gravă şi o escaladare majoră.» Cine ar putea rezista mai bine unei închideri de facto a strâmtorii timp de 30 de zile, de exemplu? Cei cu rezerve strategice semnificative, precum China, sau cei cu rezerve mult mai limitate, ca Europa?

Rusia ameninţă, de asemenea, că 'anumite ţări' ar putea livra arme nucleare Iranului. Lista este scurtă, iar o întâlnire între oficiali ruşi şi iranieni are loc chiar astăzi [luni - n.n.]. Va fi acest subiect pe ordinea de zi? Deşi puţin probabil, o astfel de acţiune ar fi fără precedent şi ar putea declanşa o criză comparabilă cu cea a rachetelor din Cuba. Riscurile sunt evidente.

Finalul acestei crize rămâne incert: ar putea fi vorba despre o pace regională – Israelul afirmând că 90% din uraniul îmbogăţit al Iranului a fost distrus, ceea ce ar putea duce la o dezescaladare dacă Teheranul cooperează – sau despre un conflict regional extins. Uşa rămâne deschisă şi pentru posibile noi acorduri de tip Abraham.

În mod ironic, înaintea summitului NATO din această săptămână, Spania susţine că a obţinut o derogare de la obligaţia de a aloca 5% din PIB pentru apărare. Cum? Cine altcineva va cere acelaşi tratament, invocând că reorientarea cheltuielilor, împrumuturile sau intensificarea comerţului 'nu sunt rezonabile'? Iar aceasta, în condiţiile în care Spania este la fel de vulnerabilă la o eventuală blocare a strâmtorii Ormuz ca oricare alt stat european – fără a putea contribui semnificativ la această criză sau la altele viitoare, dacă nu îşi sporeşte cheltuielile de apărare. Care vor fi consecinţele politice?

Toate acestea survin imediat după ce Financial Times a publicat un editorial semnat de un oficial european care susţine că Europa are acum şansa de a se reconstrui după propria imagine, ca urmare a politicii dure a administraţiei Trump. Desigur, tot ce trebuie să facă Europa este: să creeze o piaţă unică reală; să dezvolte o piaţă de capital; să îşi construiască propria armată; să obţină independenţă energetică în lipsa resurselor; să înfiinţeze companii de tehnologie competitive şi să transforme euro într-o monedă globală, deconectând pieţele sale de influenţă dolarului – într-o lume în care mulţi ar prefera ca Europa să eşueze, decât să reuşească.

The Telegraph scrie despre modul în care guvernul 'naiv' al Regatului Unit încă mai crede că are control asupra pârghiilor interne de putere – cu atât mai puţin asupra celor internaţionale".

Având în vedere toate aceste evoluţii şi sentimentul că urmează noi surprize, în special în Asia Centrală, săptămâna care vine se anunţă una extrem de volatilă. Toţi ochii vor fi aţintiţi asupra Orientului Mijlociu, în aşteptarea unor posibile atacuri iraniene asupra bazelor americane din regiune sau a oricăror tentative de a bloca fluxul energetic prin Strâmtoarea Ormuz.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor