Emisiile de dioxid de sulf de origine umană sunt de două ori mai mari decât cele vulcanice
Vulcanul Chaparrastique din San Miguel, 140 km la est de San Salvador, degajă un nor de fum şi cenuşă, El Salvador, 29 decembrie 2013. (HECTOR GARAY / AFP / Getty Images)
Oamenii de ştiinţă au creat primul inventar global al emisiilor vulcanice de dioxid de sulf, cu ajutorul datelor furnizate de către instrumentul de monitorizare a ozonului de pe satelitul Aura al NASA.
O echipă condusă de cercetători de la Michigan Technological University, Houghton (SUA) a colectat datele privind emisiile din 2005 până în 2015, pentru a realiza estimări anuale despre fiecare dintre cei 91 de vulcani activi, în prezent principalii emiţători de dioxid de sulf la nivel mondial. Setul de date va ajuta la perfecţionarea modelelor de climă şi de chimie atmosferică şi va furniza mai multe informaţii cu privire la riscurile pentru sănătatea oamenilor şi mediu.
"Multe persoane nu realizează că vulcanii eliberează în mod constant cantităţi mari de gaz şi o pot face de-a lungul deceniilor sau chiar timp de secole", a declarat vulcanologul Simon Carn, profesor asociat la Michigan Technological University şi autorul principal al noului studiu publicat în Scientific Reports.
"Deoarece emisiile de zi cu zi sunt mai mici decât o erupţie mare, efectul unui singur nor de gaz nu pare remarcabil, dar efectul cumulativ al tuturor vulcanilor poate fi semnificativ. De fapt, în medie, vulcanii eliberează cea mai mare parte a gazului lor atunci când nu erup".
Vulcanologul Simon Carn şi echipa sa au constatat că, în fiecare an, vulcanii emit în atmosferă, împreună, de la 20 până la 25 milioane de tone de dioxid de sulf. Această cifră este mai mare decât estimarea anterioară de la sfârşitul anilor '90, pe baza măsurătorilor efectuate la sol. Noua cercetare include date despre mai mulţi vulcani, dintre care unii nu au fost cercetaţi niciodată în trecut de către oamenii de ştiinţă. Iar rezultatul este evident: emisiile de dioxid de sulf ale vulcanilor s-au dovedit a fi mai scăzute decât emisiile de origine umană.
Activităţile umane emit aproximativ de două ori mai mult dioxid de sulf în atmosferă, potrivit co-autorului studiului, Vitali Fioletov, cercetător în cadrul Environment and Climate Change Canada din Toronto, Ontario. El a condus munca de catalogare a surselor de emisii de dioxid de sulf din activităţile umane şi din vulcani, şi a urmărit emisiile rezultate din observaţiile prin satelit.
Cu toate acestea, conform cercetătorilor ar exista o uşoară schimbare: emisiile de origine umană sunt în scădere în multe ţări, din cauza unor controale mai stricte privind poluarea din centralele electrice. Acestea ard combustibil cu un conţinut scăzut de sulf şi folosesc procese tehnologice pentru a-l elimina în timpul şi după combustie. Pe măsură ce diminuează emisiile umane, cresc emisiile vulcanice persistente. Vulcanii furnizează dioxid de sulf în mod natural, care trebuie luat în considerare atunci când se analizează atmosfera globală şi efectele regionale.
Procesele atmosferice transformă gazul în particule de aerosoli sulfat care reflectă lumina solară înapoi în spaţiu, provocând un efect de răcire a climei. Prezenţa aerosolilor de sulfat aproape de suprafaţa solului este dăunătoare respiraţiei.
În plus, dioxidul de sulf este sursa majoră a ploii acide şi este iritantă pentru piele şi plămâni. Problemele de sănătate cauzate de dioxidul de sulf au crescut în comunităţile de pe pantele vulcanilor precum Kilauea din Hawaii şi Popocatepetl din Mexic.
