De ce anumiţi vârstnici au o rezistenţă de cinci ori mai mare după o problemă gravă de sănătate

În afară de exerciţii fizice, alimentaţie şi chiar o genetică bună, factorul determinant pentru ca o persoană în vârstă să se recupereze complet după o problemă gravă de sănătate nu este fizic, ci emoţional. Un nou studiu, care a urmărit mii de persoane în vârstă timp de trei ani, relevă că o stare bună psihologică şi emoţională depăşeşte aproape toţi ceilalţi factori în recuperarea după boli precum cancerul, diabetul sau leziuni.

„Participanţii care aveau o stare psihologică şi emoţională bună la începutul studiului, aveau şanse de aproape cinci ori mai mari de a atinge o stare de bine optimă la sfârşitul acestuia, comparativ cu cei care nu se bucurau de aceasta”, a explicat într-un interviu acordat Epoch Times Esme Fuller-Thomson, autoarea principală a studiului şi profesoară de asistenţă socială, medicină şi asistenţă medicală la Facultatea de Asistenţă Socială Factor-Inwentash a Universităţii din Toronto.

Bunăstarea emoţională se referă la o stare în care o persoană este capabilă să-şi gestioneze eficient emoţiile, înţelege profund sensul vieţii şi menţine relaţii bune cu ceilalţi. Bunăstarea psihologică cuprinde nu numai acest aspect emoţional, ci şi elemente precum rezilienţa mentală, sentimentul de fericire generală, satisfacţia de a trăi şi dezvoltarea personală.

Ce îi diferenţiază pe cei care au rezilienţă mentală

Studiul, bazat pe date din Studiul Canadian privind Îmbătrânirea, a urmărit peste 8.000 de adulţi cu vârsta de 60 de ani şi peste, care iniţial au raportat o stare de bine precară în domeniile fizic, psihologic, social şi de autoevaluare. Rezultatele, publicate în revista PLOS One, arată că aproape un sfert dintre participanţi au revenit la o stare de bine optimă în decurs de trei ani, chiar şi în timp ce aveau afecţiuni cronice precum artrita, diabetul sau cancerul.

În acest studiu, bunăstarea optimă a fost definită prin mai multe criterii: sprijin social adecvat, o perspectivă pozitivă asupra îmbătrânirii, o sănătate fizică şi mentală bună, fericire şi satisfacţie în viaţă, lipsa limitărilor în activităţile zilnice şi lipsa durerilor invalidante sau a problemelor severe de sănătate mintală.

Participanţii care au raportat un nivel ridicat de bunăstare psihologică şi emoţională la începutul studiului au fost cei cu cele mai mari şanse de a-şi recăpăta această bunăstare optimă.

Alţi factori asociaţi cu atingerea bunăstării optime după o problemă de sănătate au inclus:

- vârsta sub 70 de ani;

- un venit mai mare;

- căsătorie;

- practicarea regulată a activităţii fizice;

- să nu fumeze;

- să nu sufere de diabet, obezitate, tulburări de somn, artrită sau osteoporoză.

Aceste rezultate arată că restabilirea unei stări generale bune depinde de mai mulţi factori şi subliniază necesitatea unei abordări holistice - corp, minte şi spirit - care să ia în considerare nevoile fizice, emoţionale şi sociale, explică Fuller-Thomson.

Studiul are însă unele limitări. De exemplu, cercetarea a fost efectuată în Canada, unde sistemul de sănătate este universal şi finanţat public. Prin urmare, rezultatele ar putea fi diferite pentru adulţii în vârstă care locuiesc în ţări în care pacienţii sunt obligaţi să îşi finanţeze singuri îngrijirea medicală. În plus, studiul s-a bazat pe măsurători auto-raportate ale bunăstării, ceea ce ar fi putut influenţa rezultatele.

Paşi concreţi pentru construirea rezilienţei emoţionale

Conform unui studiu recent publicat în Acta Psychologica, pot fi implementate mai multe strategii de adulţii în vârstă cu scopul a-şi îmbunătăţi bunăstarea psihologică şi emoţională din anii de glorie.

- Acceptaţi şi adaptaţi-vă: Recunoaşteţi şi acceptaţi faptul că schimbările în sănătate sunt o parte normală a vieţii, înţelegând în acelaşi timp că aceste transformări pot avea un impact asupra bunăstării generale dacă nu sunt gestionate corespunzător. Studiul evidenţiază faptul că indivizii pot gestiona mai bine aceste schimbări - ceea ce promovează bunăstarea psihologică - practicând exerciţii adecvate vârstei pentru a-şi consolida sănătatea fizică, adoptând unele schimbări în dietă şi urmând cu stricteţe tratamentul prescris de medic.

- Gestionaţi stresul: Folosiţi tehnici de relaxare, cum ar fi respiraţia conştientă sau meditaţia, pentru a face faţă anxietăţii şi stresului cauzate de situaţii dificile sau probleme de sănătate. Învăţând să gestionaţi emoţiile neplăcute prin mecanisme de adaptare pozitive se poate consolida rezistenţa mentală şi îmbunătăţi starea emoţională.

- Rămâneţi conectaţi: Implicaţi-vă în voluntariat sau participaţi mai mult la activităţi sociale, deoarece interacţiunile cu ceilalţi întăresc sentimentul de stimă de sine şi scop, ceea ce poate îmbunătăţi bunăstarea psihologică şi emoţională.

- Cultivaţi pozitivitatea: Practicaţi recunoştinţa zilnică sau acordaţi-vă un moment în fiecare zi pentru a aprecia lucrurile bune din viaţă. Aceste obiceiuri, combinate cu o atitudine pozitivă faţă de provocările zilnice, promovează liniştea interioară. Cercetările sugerează că prin cultivarea unei perspective pozitive privind îmbătrânirea implică acceptarea procesului şi considerarea acestuia ca o oportunitate de a crea noi conexiuni sociale, de a împărtăşi experienţe înţelepte cu ceilalţi şi de a învăţa lucruri noi. Acceptarea vârstei, mai degrabă decât a o considera un proces negativ, poate permite adulţilor în vârstă să îşi trăiască viaţa la maximum.

Totuşi, în ciuda eforturilor depuse, unii oameni se pot confrunta cu dificultăţi în a-şi îmbunătăţi sănătatea emoţională sau psihologică. În acest caz, este recomandabil să se consulte un profesionist în sănătate mintală. Aceşti specialişti pot diagnostica şi trata tulburările de bază şi pot oferi terapii pentru ameliorarea simptomele.

Alte bariere în calea unei stări psihice bune

Deşi s-a constatat că bunăstarea emoţională este principalul factor în recuperare, studiul a evidenţiat şi câteva bariere în calea vindecării, inclusiv bolile cronice, izolarea socială, statutul socio-economic scăzut şi percepţia de sine slabă privind propria sănătate.
În timp ce unii factori care influenţează bunăstarea, cum ar fi venitul, sunt dificil de schimbat, alţii, cum ar fi dieta şi activitatea fizică, pot fi îmbunătăţite cu ajutorul voinţei.

„Sănătatea nu este statică - este dinamică”, explică Jason Sonners, terapeut şi fondator al HBOT (terapie cu oxigen hiperbaric) în Statele Unite, care nu a fost implicat în studiu.

„Indiferent dacă eşti sănătos sau te confrunţi cu provocări, este nevoie de un efort proactiv şi constant pentru a-ţi construi şi menţine sănătatea.”, a adăugat acesta.

Chiar şi mici acţiuni zilnice în domeniile nutriţiei, mişcării şi mentalităţii pot declanşa schimbări puternice, susţine Sonners. „Nimic nu garantează un rezultat bun, dar a nu face nimic duce aproape întotdeauna la o sănătate mai proastă.”, precizează el.

Implicaţii pentru politicile publice

Studiul contestă convingerea larg răspândită că îmbătrânirea duce inevitabil la o sănătate fizică precară şi la declinul bunăstării.

„Acest studiu evidenţiază faptul că mulţi adulţi în vârstă pot şi chiar ating o stare de bine optimă prin combinarea sprijinului social cu schimbări ale stilului de viaţă”, explică Mabel Ho, autoarea principală a studiului, într-un interviu acordat publicaţiei The Epoch Times.

Mabel Ho tocmai a obţinut doctoraul la Facultatea de Asistenţă Socială Factor-Inwentash şi la Institutul privind Viaţa şi Îmbătrânirea din cadrul Universităţii din Toronto. „De asemenea, studiul evidenţiază importanţa politicilor şi programelor care sprijină adulţii în vârstă în menţinerea sau recuperarea stării de bine mai târziu în viaţă.”, adaugă aceasta.

Jason Sonners consideră că factorii de decizie politică pot lua măsuri încurajând comportamentele sănătoase şi făcând instrumentele de prevenire şi optimizare mai accesibile. Acest lucru include un acces mai bun la alimente sănătoase, oportunităţi de exerciţii fizice, educaţie, suplimente alimentare şi terapii precum tehnicile de respiraţie ghidată.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii, la rândul lor, pot ajuta concentrându-se pe educarea şi împuternicirea de către pacienţii în vârstă de a-şi asuma un rol proactiv în sănătatea lor, subliniază Sonners.

„Aceştia trebuie să sprijine pacienţii să înţeleagă că îmbătrânirea nu înseamnă neapărat declin şi cu ajutorul strategiilor potrivite, pot fi mai sănătoşi la 70 de ani decât erau la 60 de ani.”