Economistul şef al Deutsche Bank cere 150 miliarde de euro pentru salvarea băncilor europene

După votul pentru Brexit (ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană), o mare parte din atenţia publicului investitor a fost îndreptată către băncile italiene care au nevoie disperată de un program de salvare financiară – situaţia împrumuturilor neperformante în valoare totală de 360 miliarde de euro se înrăutăţeşte pe zi ce trece – pentru a evita o îngheţare şi/sau prăbuşire a sectorul bancar al Italiei.

Acest lucru a împins preţurile acţiunilor băncilor italiene la niveluri scăzute record.

Până acum, cererile Italiei pentru bailout au fost respinse, în condiţiile în care liderii politici ai Germaniei au rezistat şantajelor premierului Matteo Renzi pentru crearea unui un bailout finanţat de contribuabili, după stilul american pus în practică de super-controversatul Henry Paulson în 2008. Totuşi, după cum au afirmat unii analişti şi după a recunoscut şi Renzi în urmă cu câteva zile, riscul principal pentru Europa nu are legătură doar cu sectorul bancar italian, ci inclusiv cu cea mai mare bancă din Europa: Deutsche Bank.

Săptămâna trecută, la o conferinţă de presă comună cu premierul suedez Stefan Lofven, Renzi a declarat că alte bănci europene au probleme mult mai mari decât cele italiene.

“Dacă această problemă a creditelor neperformante valorează 1, atunci problema derivatelor, la alte bănci, la marile bănci, este de 100 de ori mai mare. Acesta este raportul: 1 la 100”, a precizat premierul italian.

Website-ul Zero hedge a primit astăzi confirmarea clară că laţul nu se strânge doar în jurul Italiei, ci şi în jurul Germaniei, după ce nimeni altul decât David Folkerts-Landau, economistul şef al Deutsche Bank, a cerut un bailout de mai multe miliarde de dolari pentru băncile europene.

Discutând cu ziarul german Welt am Sonntag, economistul a susţinut că instituţiile europene ar trebui să obţină capital proaspăt pentru o recapitalizare după un bailout similar în SUA anilor 2008. Ceea ce nu a declarat el este faptul că bailout-ul american a avut loc cu aproape un deceniu în urmă. Între timp, s-a presupus că sectorul financiar al Europei a fost reparat prin politica fiscală şi monetară “prudentă”.

După cum a declarat Landau, SUA şi-a ajutat băncile cu 475 miliarde de dolari (deşi cifra totală este probabil cu un ordin de mărime mai ridicată) şi un astfel de program ar fi acum necesar în Europa, în special pentru băncile italiene. Cu alte cuvinte, doar pentru ca SUA a făcut pasul, acum este rândul Europei să ceară o măsură similară.

“În Europa, bailout-ul nu trebuie să fie atât de mare. Un program de 150 miliarde de euro ar trebui să fie suficient pentru a ajuta la recapitalizarea băncilor europene”, a susţinut David Folkerts-Landau, adăugând că declinul acţiunilor bancare este doar simptomul unei probleme mult mai mari, şi anume o combinaţie fatală de creştere scăzută, datorie ridicată şi o deflaţie “periculoasă”.

“Europa este foarte bolnavă şi trebuie să adreseze foarte rapid problemele existente sau ar putea avea un accident”, a mai susţinut economistul şef de la Deutsche Bank.

Expertul băncii germane a declarat că este îngrijorat în privinţa Italiei şi a situaţiei băncilor locale, unde nevoia pentru suma de 40 de miliarde de euro este considerată “conservatoare”. El a susţinut că bailout-ul băncilor este atât de urgent încât ar trebui să i se permită Europei să încalce regulile de bail-in ale noii Directive Bancare.

Economistul notează că un astfel de bail-in nu este realizabil din punct de vedere politic deoarece ar afecta economiile oamenilor şi ar putea cauza o retragere masivă de numerar atât în Italia cât şi în alte ţări. Analiştii financiari au considerat că este ciudat faptul că nimeni nu s-a gândit la acest lucru înainte ca regulile să fie implementate. Cetăţenii europeni precum cei din Cipru şi Grecia au fost deja afectaţi, şi atitudinea liderilor politici şi a economiştilor a fost diferită. Dar, acum că italienii şi chiar germanii se află într-o situaţie periculoasă, dintr-o dată “este momentul pentru schimbarea regulilor”.

Concluzia lui Landau: “Respectarea strictă a regulilor va provoca mai multe pagube decât în cazul suspendării lor”.