Italia lansează un program de salvare a băncilor în valoare de 150 miliarde de euro pentru a preveni “panica”

O criză nu trebuie lăsată să treacă fără a se profita de ea, după cum afirma un fost şef al personalului Casei Albe, Emmanuel Rahm, în timpul dezastrului provocat de Lehman Brothers.

Motto-ul, mult prea cinic pentru a produce lucruri bune, este acum folosit de europeni pentru a muşamaliza tot felul de crize economice care dospesc.

Zvonurile unui program italian de salvare a băncilor, care au apărut luni dimineaţa (27 iunie) şi care au fost blocate în faşă de cancelarul german Angela Merkel a doua zi, s-au intensificat după publicarea unui raport de către Reuters, care susţinea că guvernul italian ia în considerare metode mai creative pentru a injecta lichiditate în băncile Italiei.

Wall Street Journal a raportat vineri, citând o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene, că braţul executiv al UE a autorizat Italia să folosească garanţii guvernamentale pentru a crea un program preventiv de oferire de lichidităţi pentru susţinerea băncilor sale. Wall Street Journal (WSJ) susţine că programul a fost aprobat “pe baza regulilor extraordinare ale UE privind ajutoarele acordate de stat”.

Conform articolului WSJ, planul propus face parte dintr-un plan de intervenţie mai amplu luat în considerare de guvernul italian, şi anume injectarea directă de capital în bănci, ceea ce va duce la o creştere de 40 miliarde de euro a capitalului din sectorul bancar. Acesta a fost de asemenea planul aparent blocat de Merkel chiar înainte să fie lansat.

Totuşi, Europa a avut un Plan B.Conform unui oficial UE, programul de susţinere a lichidităţii include până la 150 miliarde de euro în garanţii guvernamentale. WSJ a adăugat că purtătoarea de cuvânt a Comisiei a refuzat să comenteze în privinţa cantităţii de garanţii ce au fost autorizate, dar a precizat că bugetul cerut de guvernul italian a fost considerat proporţionat. Ministerul italian al economiei a refuzat să comenteze.

Unele detalii sunt amuzante: “Doar băncile solvabile se vor califica pentru programul de susţinere a lichidităţii, care a fost autorizat până la sfârşitul anului”. Problema stă în faptul că, existând 360 miliarde de euro în împrumuturi neperformante, fiecare bancă din Italia este insolvabilă, ceea ce înseamnă implicit că toate băncile vor fi găsite ca fiind solvabile, altfel nimeni nu va putea beneficia de program.

Confirmând severitatea eşecului italian, decizia, care aparent a fost luată duminică trecută, nu a fost dezvăluită până când WSJ nu a raportat-o şi “pare să fie prima indicaţie că guvernele se mişcă în direcţia sprijinirii băncilor în urma turbulenţelor cauzate de referendumul privind ieşirea Marii Britanii din UE”.

Cu alte cuvinte, după cum opinau unii analişti anterior, Brexitul nu este mai mult decât o “criză” strategică binecuvântată de Europa ce urmăreşte să obţină două lucruri: lansarea mai multor programe de uşurare cantitativă - termenul corect politic pentru tipărirea masivă de bani fără acoperire pentru a încerca orbeşte un restart economic - şi facilitarea programelor de salvare a băncilor italiene insolvabile. La acest lucru a atras oricum atenţia chiar Bank of England conform căreia cel mai probabil cu implicarea Băncii Centrale Europene.

În acest context Brexitul va fi doar ţapul ispăşitor folosit de premierul Matteo Renzi şi Italia pentru a se sustrage oricăror interdicţii specifice ale zonei euro. Iar dacă acest lucru eşuează, tot ceea ce trebuie să facă Renzi este să indice că ar cere un referendum similar cu cel britanic. Apoi, susţin unii analişti, Merkel se va chinui să îi permită Italiei să facă ceea ce doreşte doar pentru a evita umilinţa unei potenţiale “Italeave”.

Mai rău este că în timp ce Angela Merkel a blocat propunerea iniţială lansată de Italia, Europa a găsit o cale pentru a evita puterea ei de veto.

“Această decizie precum şi altele precedente demonstrează că există un număr de soluţii care pot fi adoptate în deplină conformitate cu regulile UE pentru a adresa turbulenţa de pe piaţă”, a precizat purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene.

Piaţa italiană a fost într-adevăr turbulentă: băncile italiene au pierdut peste jumătate din capitalizarea lor de piaţă de la începutul acestui an, în condiţiile în care investitorii s-au speriat de expunerea puternică a creditorilor la împrumuturile neperformante. Acest lucru este comparabil cu un declin de mediu de mai puţin de o treime pentru creditorii europeni.

Acţiunile unor bănci italiene lor au scăzut cu până la 75%.