BIS: Economia globală nu se mai poate baza pe datorii

Cu un an în urmă, Bank for International Settlements (BIS) punea întrebarea “La ce foloseşte un pistol fără gloanţe?”, declarând că băncile centrale sunt fără apărare împotriva crizelor viitoare. Ei bine, BIS a subestimat limita până la care vor merge băncile centrale pentru a menţine status quo-ul: la vremea respectivă, nimeni nu se aştepta ca Banca Centrală Europeană să înceapă să cumpere nu numai obligaţiuni corporative, ci şi junk.

Un an mai târziu suntem cam tot acolo. În cel de-al 86-lea său Raport anual, BIS a declarat că “politicile de uşurare monetară şi stimulentele monetare fără precedent au început să aibă efecte secundare pe pieţele financiare globale”, conform unui rezumat realizat de Bloomberg asupra raportului de 130 de pagini.

În raportul său, BIS “susţine că, din punct de vedere istoric, ratele scăzute ale dobânzilor şi programele de cumpărare de obligaţiuni – care au trimis randamentele sub nivelul zero în cazul unor obligaţiuni guvernamentale în valoare de peste 8 trilioane de dolari – cauzează anomalii pe pieţele de active. Un exemplu este acela că micile diferenţe de preţ la titluri de valoare sau active asociate, pe care băncile în mod tradiţional le-au eliminat prin arbitraj, persistă mult mai des”.

“Politica monetară rămâne fără alternative”, a declarat într-un interviu Hyun Song Shin, şeful departamentului pentru cercetări de la BIS. “Nu este clar cât de mult se mai poate stimula economia reală doar prin utilizarea instrumentelor politico-monetare, fără să generezi distorsiuni nedorite”.

Aproape cu fiecare ocazie începând cu 2013, BIS cere guvernelor să îşi reducă dependenţa faţă de măsurile de politică monetară "extraordinare" în încercarea de a stimula creşterea economică. “Ar trebui să îşi dubleze eforturile în sectorul reformor structurale şi financiare”, a susţinut BIS. Stimulentele generate de autorităţile monetare globale se vor apropia de limitele eficienţei lor, conform BIS, care a fost format în 1930 şi acţionează ca o bancă centrală a băncilor centrale.

Una dintre temerile exprimate de BIS este manifestată foarte răspicat în ultima perioadă şi de Deutsche Bank şi Citi.

În condiţiile în care costul banilor este atât de aproape de zero, profitabilitatea şi optimismul băncilor au fost epuizate, afectându-le abilitatea de a oferi împrumuturi economiei şi de a crea pieţe pentru titluri de valoare. Când băncile aleg să fugă de titlurile de valoare, acest lucru reduce adâncimea şi lichiditatea pe pieţele de obligaţiuni şi valutare, ameninţându-le eficienţa.

Creditorii din Europa se chinuie să îşi crească veniturile pe măsură ce Banca Centrală Europeană împinge ratele dobânzilor sub nivelul zero, în condiţiile în care organismele de reglementare cer rezerve de capital mai mari şi într-un moment în care volatilitatea pieţelor sperie investitorii.

Ceea ce este nou şi notabil în ultimul raportul BIS este acuzaţia indirectă că perioada actuală de probleme economice, rate foarte scăzute [la niveluri record] şi prăbuşirea productivităţii sunt o urmare a politicii precedente (şi curente) a băncilor centrale.

Numeroşi analişti consideră că datoria a acţionat de mult prea mult timp ca un substitut politic şi social al creşterii economice.