Du Fu, poetul înţelept al Chinei

Du Fu (712-770 d. Hr.) a fost un poet chinez excepţional din perioada Dinastiei Tang, care şi-a petrecut o mare parte din viaţă în sărăcie, frământându-se din cauza grijilor şi a sănătăţii precare. Cu toate acestea, el şi-a dedicat viaţa creării frumosului prin poezie, peste o mie patru sute din operele sale fiind recitate şi astăzi.

Criticii chinezi, adesea, împart viaţa lui Du Fu în următoarele patru etape. Talentul lui Du Fu a ieşit la iveală la vârstă de 7 ani, când el a început să compună poezii. A primit o educaţie tradiţională bazată pe confucianism, datorită familiei sale înstărite, şi s-a bucurat să călătorească mult, înainte să împlinească 35 de ani. Din acea perioadă s-au păstrat peste 20 dintre poeziile sale.

A doua perioadă a durat de la vârsta de 35 de ani până la 44, perioadă în care Du Fu nu a reuşit să treacă examenul pentru o funcţie publică şi a dus o viaţă săracă în capitală, oraşul Chang'an. După ce a observat şi experimentat corupţia funcţionarilor guvernamentali şi suferinţa oamenilor, a ajuns să fie profund îngrijorat pentru oamenii obişnuiţi şi soarta naţiunii. Conţinutul poemelor sale scrise în această perioadă au criticat afacerile politice necinstite şi au ridiculizat oficialii puternici şi bogaţi. Aceste poeme reflectă cei zece ani din viaţa grea pe care Du Fu a dus-o în capitală, şi înţelegerea sa a vieţii celor comuni. Din acea perioadă s-au păstrat încă aproape o sută dintre poemele sale.

A treia perioadă a fost între vârstele de 45 şi 48 de ani, în timpul căreia naţiunea a fost afectată de războaiele dintre guvern şi rebeli, Du Fu fiind forţat să meargă în exil imediat ca un oficial guvernamental minor. Într-o zi, Du Fu a fost găzduit de un cuplu sărac şi în vârstă, în casa lor. La miezul nopţii a auzit pe cineva trăgând de uşă, după care bătrânul a fugit căţărându-se pe zidul din curte. A răspuns la uşă doar bătrâna soţie. Aceştia erau ofiţeri militari care hărţuiseră fiecare casă, înşfăcând bărbaţii pentru a servi în armată. Bătrâna le-a spus că toţi cei trei fii ai ei au fost forţaţi să se înroleze în armată, doi dintre ei fiind ucişi pe câmpul de luptă. Ea o are acum doar pe nora sa şi un copil rămas cu ea. Cu toate acestea, ofiţerului nu i-a păsat de cele spuse de femeie, ea fiind luată în taberele militare pentru a găti pentru ei. În zori, când Du Fu a plecat de la acea familie, a putut să spună doar un scurt la revedere bătrânului care s-a furişat în casă mai târziu. Du Fu a putut să ajute, doar scriind un poem despre această tristă întâmplare.

În această perioadă, Du Fu a scris multe lucrări similare, descriind suferinţa oamenilor şi declinul Dinastiei Tang. Astfel, el a fost numit “poetul istoric”, ilustrând realitatea într-un mod obiectiv. Din acea perioadă s-au păstrat mai mult de două sute de poezii, cele mai multe dintre ele fiind privite drept capodopere.

Ultima perioadă a fost de la vârstă de 49 până la 59 de ani. Aceştia au fost ultimii ani din viaţa sa, aflându-se în permanentă mişcare. În ultimii doi ani din viaţa sa, nu a avut un adăpost, petrecându-şi cel mai mult timp pe o barcă. În iarna anului 770 d. Hr. Du Fu a decedat pe o barcă la vârsta de 59 de ani. El ne-a lăsat peste o mie de poeme scrise în toată această perioadă.

Toată viaţa lui, Du Fu a arătat marea valoare a bunăvoinţei confucianiste. Poeziile sale au cuprins o gamă largă a vieţii sociale, de la tactici militare, afaceri naţionale şi reguli de guvernare până la viaţa civilă, în perioade tumultoase de război. Articulate într-un mod autentic, multe dintre poemele sale ilustrează o compasiune măreaţă a vieţii celor comuni, mai mult decât greutăţile şi suferinţele sale personale.

Influenţa sa privind conţinutul şi stilul poeziei a fost profundă. În Enciclopedia Literaturii Merriam-Webster, se afirmă: “limbajul lui dens şi concentrat face uz de toate tonurile conotative ale unei fraze şi de toate intonaţiile potenţiale ale cuvântului în parte, calităţi pe care nicio traducere nu le poate dezvălui.”

Du Fu a fost admirat ca “poetul înţelept”, mulţi dintre criticii chinezi considerându-l poetul cel mai influent din istoria Chinei.