Istorii cu Wang Wei, celebrul „poet budist” al Chinei antice

Wang Wei (700-761 d.Hr.) a fost un poet, pictor şi muzician renumit din perioada dinastiei Tang. Wang este în mod deosebit cunoscut pentru puternicul său simţ al dreptăţii, fiind foarte respectat de oameni.

Mama să, o budistă, l-a crescut singură. Wang Wei a dat dovadă de extraordinare talente poetice, începând să scrie versuri de la vârsta de nouă ani. La 21 de ani el a luat examenele imperiale, câştigând, după scurt timp, faimă în familia imperială.

Wang Wei dădea dovadă de talent nu numai în poezie, dar şi în muzică, caligrafie şi pictură. El a scris multe versuri renumite pe diferite teme, iar poemele sale peisagistice conţin referinţe la pictură şi muzică, generaţiile de mai târziu descriindu-l pe Wang Wei ca pe un poet cu “pictură în poezie şi poezie în pictură”.

În istoria chineză, Wang Wei este considerat fondatorul stilului care combină literatura şi desenele. El este cel care a integrat pentru totdeauna poezia şi caligrafia în picturile chinezeşti.

Istoria a consemnat o istorioară despre simţul dreptăţii lui Wang Wei. Unul dintre fraţii Împăratului, o luase cu forţa pe soţia unui vânzător de păine, la conacul său, pentru a-i servi drept concubină. Femeia suferea enorm, oamenii remarcând că nu mai zâmbea sau vorbea după incident, lucru care îl mai şi nemulţumea şi pe prinţ.

La un banchet la care era prezent şi Wang Wei, prinţul i-a zis femeii: “Pun pariu că soţul tău s-a căsătorit deja cu o altă femeie, iar pe tine te-a uitat. Ce-ar fi dacă i-aş zice să livreze pâine pentru banchetul de azi, ca să te convingi şi tu”. De îndată ce i-a sosit fostul soţ, femeia a alergat la el, cei doi privindu-se unul pe celălalt cu lacrimi în ochi. Oaspeţii au rămas mişcaţi, dar nimeni n-a îndrăznit să spună ceva, fiindu-le frică de puterea prinţului.

Wang Wei s-a ridicat în picioare şi a improvizat imediat un poem, referindu-se la o poveste de dragoste istorică, în care critica fărădelegile făcute de cei aflaţi la putere. Jenându-se, prinţul s-a văzut nevoit să elibereze cuplul, învinuidu-i pe subalternii săi de fărădelegi.

În timpul tinereţii sale, Wang Wei comunica cu membri bogaţi şi puternici ai elitei societăţii chineze. Totuşi, atunci când i-a decedat soţia, la treizeci de ani, el s-a retras pe nesimţite, ducând o viaţă solitară, dedicându-se meditaţiei. Nu s-a recăsătorit, ducând o viaţă de ascet. Cultivarea sa în budism s-a reflectat în poemele sale despre peisaj.

Cele mai remarcabile realizări ale lui Wang Wei au fost de a integra tărâmul budist în opere artistice, prin urmare, fiind cunoscut ca “poetul budist” în istoria artelor chineze.