O lecţie de vitejie: Armata Armurilor Negre

În urmă cu o mie patru sute de ani China era condusă de împăratul Yang al Dinastiei Sui, un personaj brutal şi imoral. Dinastia sa se afla în perioada de decădere. Conform tradiţiei chineze, mulţi oameni au început să se revolte, dat fiind faptul că întreaga naţiune era considerată în criză.

Li Shimin, cel care mai târziu avea să devină împăratul Taizong al Dinastiei Tang, era, la vremea respectivă, doar un ofiţer. Vazănd criza în care se zbătea regatul, Shimin a început o campanie militară pentru a prelua controlul Chinei, când avea doar 18 ani. Shimin a învins numeroşi conducători celebri, printre care şi Liu Wuzhou, Wang Shichong şi Jiande Dou. În urma campaniei sale, Shimin, devenit împăratul Taizong, a unificat China, punând bazele prosperei epoci a marii dinastii Tang.

Bătălia cea mai critică în efortul lui Li Shimin de a unifica China a fost bătălia de la Luoyang, un oraş situat în centrul Chinei. La acea vreme, Luoyang era baza din est a dinastiei Sui şi avea o apărare extrem de puternică condusă de Wang Shichong. Războiul a durat o lungă perioadă de timp. În timpul acestei perioade Shimin a înfiinţat puternica sa Armată a Armurilor Negre, care provoca frică în inimile duşmanilor doar simpla vedere.

Potrivit marelui istoric Sima Guang, "Li Shimin, regele regatului Qin, a selectat peste o mie de soldaţi de cavalerie, care purtau toţi armură şi uniforme negre. El a împărţit soldaţii în divizii de stânga şi de dreapta şi i-a pus conducători pe celebrii generali Qin Shubao, Cheng Zhijie, Yuchi Jingde şi Zhai Zhangsun. În fiecare bătălie, Li purta armura neagră şi conducea personal Armata în luptă. Când Armata Armurilor Negre ataca, niciun duşman nu o putea opri. Toţi erau înspăimântaţi de ea".

Armata Armurilor Negre câştiga bătălie după bătălie, iar cu fiecare victorie, faima acesteia şi încrederea soldaţilor era din ce în ce mai mare. Trupa specială învingea şi armatele care aveau de zece ori mai mulţi soldaţi.

Cum de a reuşit această performanţă Armata Armurilor Negre? Puterea combativă înfricoşătoare a acesteia nu este un mit, ci a existat cu adevărat în istorie.

În primul rând, fiecare soldat care o compunea era foarte bun la luptă, fiecare dintre ei fiind ales dintr-o multitudine de candidaţi.

În al doilea rând, Armata Armurilor Negre ca un întreg avea o forţă de luptă extrem de puternică. În Dao-De-Ching scrie că "atâta timp cât două persoane pot face lucruri cu aceeaşi gândire, efortul concertat este la fel de puternic ca o sabie ascuţită, care poate tăia metalul în două". Studii ştiinţifice moderne arată, de asemenea, că în cazul unei echipe care lucrează la unison, puterea combinată este de multe ori mai mare decât suma puterilor individuale.

În al treilea rând, Armata Armurilor Negre s-a aflat sub îndrumarea unor comandanţi superiori care au fost toţi generali celebri. Comandantul suprem Li Shimin, un strateg militar extrem de talentat, lupta cot la cot cu soldaţii săi.

În al patrulea rând, Armata Armurilor Negre a avut o dorinţă puternică de a învinge, precum şi un moral extrem de ridicat. Soldaţii aveau o credinţă invincibilă, indiferent de cât de puternic părea să fie inamicul. Acest tip de credinţă a permis trupei să afişeze o putere extraordinară pe câmpul de luptă şi să dea naştere unui impuls care părea să învingă orice.