Lu Yu – cel mai faimos cunoscător de ceai

Dacă ar fi să vorbim despre ceai, Lu Yu este o persoană importantă căreia am putea să-i mulţumim. El a fost recunoscut ca tatăl ceaiului în istoria Chinei.

Lu Yu a trăit în anii 733-804 d.Hr. în perioada Dinastiei Tang. Conform consemnărilor, Yu a fost adoptat de către stareţul unui templu, fiind găsit, abandonat la vârstă de trei ani, pe malul unui lac. Stareţul era un faimos călugăr budist, care avea cunoştinţe profunde despre cultura ceaiului. Lu Yu demonstra un interes puternic pentru ceai, obţinând, astfel, arta ceaiului încă în copilărie, pe când se afla la templu.

La templu, Lu Yu citea literatură şi scripturi budiste, totuşi n-a devenit un călugăr. El şi-a continuat studiile după ce a plecat de la templu, devenind o persoană educată, un literat, deţinând vaste cunoştinţe. Cu toate acestea, anii petrecuţi la templu au avut o influenţă semnificativă asupra caracterului său, demonstrând puţin interes pentru faimă şi lucruri materiale.

Pentru Lu Yu, ceaiul simboliza armonia şi unitatea misterioasă a Universului. El şi-a petrecut viaţa cultivând o adevărată artă a ceaiului, aducând o mare contribuţie în dezvoltarea acesteia. A scris o carte “Cha Jing” – o enciclopedie, care a fost tradusă drept cea mai documentată lucrare despre ceai.

Cartea cuprinde toate aspectele legate de arta ceaiului, cum ar fi, originile ceaiului, instrumentele, şi metodele de culegere şi prelucrare a ceaiului, ustensile, modalitatea de fierbere a apei, arta aprecierii, poveşti despre ceai, simplitatea manierelor, precum şi ilustraţii ale procedurilor de preparare a ceaiului. Este prima monografie despre ceai din lume.

Obsesia lui Lu Yu pentru arta ceaiului a fost reflectată într-o istorioară faimoasă, care a avut loc la o petrecere a ceaiului, la care a participat. Încântat de participarea lui, gazda a declarat: “Am auzit că apa dintr-o anumită zonă a râului Yangtze este cea mai bună pentru ceai, aşa că o voi folosi. Şi acum iată-l pe Lu Yu, cel mai faimos specialist în ceai. Ce coincidenţă minunată! Într-adevăr, şansa aşteptată de o viaţă!”

Un soldat a fost trimis să aducă apa pe care o colectase în prealabil din acel loc. În timp ce aştepta apa, Lu Yu a pregătit cu atenţie setul de ceai. În curând soldatul a adus apa. Lu Yu a luat o lingură şi a trecut-o prin partea de sus a vasului plin cu apă.

“Aceasta este apă din râul Yangtze, dar nu din locul correct. Cred că este de la malul râului” a spus Lu Yu.

Soldatul s-a grăbit să răspundă: “Apa a fost luată de către mine personal şi am avut şi mulţi martori”.

Lu Yu nu a răspuns nimic, pur si simplu, a aruncat jumătate din apă. Apoi a mai trecut lingura odată prin apa rămasă şi a spus fericit: “Acum, iată şi apa din locul potrivit”.

Soldatul s-a simţit ruşinat şi a mărturisit: “După ce am luat apa şi mă îndreptam spre mal, barca s-a dezechilibrat şi apa s-a vărsat. A rămas doar jumătate din apă, aşa că restul apei l-am luat de la mal. Nu ştiam că o să puteţi face diferenţa. Îmi cer scuze din nou, sincer.”

Lu Yu, zâmbind, i-a explicat soldatului că apa de la malul râului Yangtze conţine mai multă sare, care nu este bună pentru ceai.