De ce tulbură Rusia apele în Transnistria

Preşedintele republicii separatiste transnistrene Evgheni Şevciuc a dat un decret de trasare a graniţei Transnistriei cu Moldova, prin care satul Varniţa urmează să fie incorporat în teritoriul transnistrean. Parlamentul Republicii Moldova s-a reunit în şedinţă specială iar mulţi experţi avertizează în legătură cu un posibil scenariu similar celui folosit de Rusia în cazul republicii separatiste Osetia de Sud din Georgia şi cu posibilitatea izbucnirii unui război. Radu Vrabie, cercetător la Asociaţia de Politică Externă din Republica Moldova, explică într-un interviu pentru Epoch Times care sunt cauzele noilor provocări ale Tiraspolului şi ce consecinţe ar putea avea ele.

***

Epoch Times: Cum vă explicaţi noile provocări ale Tiraspolului? Ce scenarii vedeţi? În cazul în care localnicii din Varniţa vor refuza să se supună, vor fi chemate să intervină trupele regimului secesionist sau trupele ruseşti de menţinere a păcii?

Această lege a delimitării graniţei nu este rezultatul unei acţiuni spontane, ci mai degrabă o continuare a unor provocări care au apărut anul acesta. Zona de securitate creată după conflictul din 1992 era gestionată în baza unui gentlemen agreement. Nu erau nişte reguli clare, ci nişte mecanisme stabilite în timp pe care nimeni nu încerca să le schimbe. Acest lucru s-a schimbat anul acesta începând cu luna martie când miliţia transnistreană a încercat să treacă prin localitatea Varniţa cu girofare şi însemne, ceea ce nu era admis. Trei poliţişti au fost atacaţi de trupele speciale transnistrene în ciuda interdicţiei de a disloca trupe înarmate în zona de securitate. A urmat hotărârea de a nu permite poliţiştilor moldoveni să meargă în uniformă în Bender, deşi aceştia nu aveau niciodată misiune de patrulare în Bender şi nu poartă uniforme. La 26-27 aprilie, aşa numiţii vameşi transnistreni au încercat să instaleze posturi de control suplimentare la Gura Bicului şi între satul Varniţa şi cartierul Servernîi din oraşul Bender (Tighina) . Actualul decret al lui Şevciuk este o continuare a acestor politici. El nu va avea niciun efect imediat. Conform aşa-zisei Constituţii transnistrene, după 1995, Varniţa şi celelalte localităţi sunt considerate teritorii temporar ocupate. Decretul nu este ceva nou, dar este o reamintire şi o tentativă de a escalada situaţia din zona de securitate.

În legătură cu motivele pentru aceste pregătiri, ne putem duce cu gândul la summitul de la Vilnius şi la un plan de tipul intervenţiei în Georgia, orchestrat de Rusia pentru ca să nu avanseze integrarea Republicii Moldova în UE. Există factori care indică în această direcţie şi factori care par să excludă un astfel de scenariu. Trebuie să ne gândim cine ar câştiga de pe urma unui conflict militar. Unul dintre beneficiari ar fi vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care este supervisor-ul Moscovei în problema transnistreană. Un conflict militar scurt dar victorios i-ar ridica foarte mult ratingul în rândul politicienilor transnistreni. Mai mult, faptul că el este coordonatorul programului de înarmare şi apărare în guvernul rus ar putea să conteze pentru că un război înseamnă modernizare, cumpărare de armament şi repararea infrastructurii.

Un alt factor ar fi că Ucraina este preşedinte al OSCE şi până acum n-a reuşit să facă nimic în această calitate, deşi erau aşteptări foarte mari de la ea. Un conflict militar ar umili Ucraina cu totul.

Pe plan local, liderul de la Tiraspol a cunoscut o scădere bruscă a încrederii populaţiei în el. Popularitatea lui ar fi căzut dramatic de la 70% la 30%, potrivit unor surse neoficiale. În cazul unui conflict încheiat cu o victorie, ar putea să-şi mai crească cota.

Cum se explică această scădere dramatică de popularitate?

Are de-a face cu înrăutăţirea situaţiei economice. Deficitul este foarte mare şi toată lumea se aştepta că va fi extirpată corupţia, că va fi ordine – lucruri care nu se întâmplă. În plus, anumite ziare şi forumuri au fost închise de către administraţia de la Tiraspol. Normal că oamenii reacţionează.

Revenind la factorii care fac conflictul improbabil, cel mai important este cel geografic. Ucraina desparte Rusia de această zonă şi va fi foarte greu pentru Rusia să introducă trupe terestre în Republica Moldova prin Ucraina. Ucraina înţelege că o astfel de intervenţie i-ar distruge imaginea diplomatică pe care a încercat s-o obţină din preluarea preşedinţiei OSCE.

În al treilea rând, nu există, din punctul meu de vedere, o decizie luată la Kremlin în sensul declanşării unui conflict militar. În al patrulea rând, R.Moldova nu acţionează ca Georgia. RM nu se înarmează, ci încearcă să calmeze şi să arate că nu este iniţiatoarea provocărilor şi tensiunilor. Pe de altă parte şi în populaţia din Transnistria şi în conducerea republicii separatiste există mulţi oameni care nu-şi doresc un conflict militar. De aceea cred că este foarte greu să câştigi un război militar, sau chiar informaţional, în acest sens.

Cel mai important factor care face improbabil conflictul este cel geografic. Ucraina desparte Rusia de această zonă şi va fi foarte greu pentru Moscova să introducă trupe terestre în Republica Moldova prin Ucraina. Ucraina înţelege că o astfel de intervenţie i-ar distruge imaginea diplomatică pe care a încercat s-o obţină prin preluarea preşedinţiei OSCE.

Poate fi reintegrată Transnistria în R. Moldova, prin colaborarea cu şi cooptarea societăţii civile, a mediului de afaceri de acolo?

Chişinăul nu şi-a utilizat tot potenţialul în acest sens. De multe ori dialogul cu Transnistria a însemnat dialog politic cu autorităţile de la Tiraspol. Problemele social-economice sunt însă foarte importante însă ele nu pot fi rezolvate făcând abstracţie de situaţia politică. Trebuie să ai un control. Nu poţi să înregistrezi maşini în Transnistria cu numere diferite de cele din Moldova şi să verifici dacă respectă regulile. Ajungi la o situaţie absurdă: Tiraspolul insistă pe rezolvarea unor probleme socio-economice şi de fapt nu vrea ca ele să fie soluţionate.

În acelaşi timp anul 2013 ar putea aduce o parafare şi o semnare a Tratatului de liber schimb şi comerţ aprofundat (DCFTA), ceea ce înseamnă că companiile din regiunea transnistreană care exportă în UE vor pierde regimul preferenţial începând cu anul 2015, dacă nu vor respecta prevederile acordului. Respectarea presupune să permită controlul autorităţilor moldovene asupra întregului proces de producţie şi export.

Dependenţa Transnistriei de Federaţia Rusă este foarte mare, iar în momentul semnării DCFTA va fi şi mai mare, ceea ce ar însemna că Transnistria trebuie să treacă 100% sub controlul Federaţiei Ruse iar aceasta să-şi asume nu doar economic, ci şi politic această regiune. Mi se pare greu de crezut că Rusia este interesată de un asemenea scenariu.

Republica Moldova a avut mai multe tentative de a atrage administraţia de la Tiraspol într-un dialog pe care îl consider mutual avantajos, dar Chişinăul trebuie să-şi dezvolte capacitatea de a înţelege Transnistria. Este greşit să credem că în Transnistria 100% din locuitori îşi doresc integrarea în Uniunea Eurasiatică. Pentru locuitorii de dincolo de Nistru, trebuie să transmitem un mesaj clar, convingător, pacifist care să arate avantajele căii pe care merge R.Moldova.

Avem în regiunea transnistreană 37.000 de pensionari care au trăit anumite realităţi şi care sunt mai atenţi la ce vine din răsărit pentru că sunt plătiţi de Federaţia Rusă. Există şi un număr foarte mare de bugetari care au temeri în legătură cu viitorul lor. Ca urmare, Chişinăul trebuie să vină cu măsuri concrete şi pentru aceşti oameni, pentru ca ei să poată să participe într-o eventuală Republica Moldova reintegrată.

Încearcă Rusia să deraieze trenul european al Moldovei prin provocările lansate în Transnistria?

Eu nu ştiu care este poziţia oficială a Federaţiei Ruse pentru că aceasta evită să facă aprecieri asupra evenimentelor. Dar cred că dacă Rusia nu-şi doreşte un conflict armat, aceste acţiuni sunt în defavoarea ei şi a imaginii pe care o are Federaţia Rusă pentru că această tensiune nu vine de la Chişinău şi nu e continuată de R.Moldova, ci de anumite forţe din regiunea transnistreană care automat duc la Moscova.

Radu Vrabie este director de program la Asociaţia de Politică Externă (APE), cel mai influent think-tank din Republica Moldova.