De ce se revoltă bulgarii şi de ce (nu) ne revoltăm noi
alte articole
Zeci de mii de bulgari au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva creşterii facturii la gaze, împotriva sărăciei şi a corupţiei întregului sistem politic. Premierul Borisov a demisionat iar companiilor străine de utilităţi care făceau abuz de poziţie dominantă le-a fost ridicată licenţa. În România, mulţi observatori au salutat cu entuziasm Primăvara bulgară şi au criticat faptul că românii nu ies în stradă pentru aceleaşi lucruri, deşi ne confruntăm şi noi cu o creştere a facturilor la apă, gaze şi electricitate şi cu companii străine care nu-şi îndeplinesc angajamentele. În schimb, se organizează proteste precum cel împotriva proiectării unui film gay la MŢR. Nu e chiar aşa. Aceste proteste nu sunt mai puţin importante decât cele împotriva creşterii preţului la apă şi gaze.
Bulgaria este în general ţara care în toate topurile europene este plasată sub România, singura care stă mai prost la un capitol sau altul. La proteste se pare că stau mai bine şi ne dau lecţii. Dintr-o mişcare centrată pe cerinţe economice s-a ajuns la revendicări politice – mai mult control al populaţiei, al alegătorilor asupra politicienilor şi asupra instituţiilor, pe care le simt tot mai îndepărtate şi care nu-i mai reprezintă. Nu e puţin lucru.
Ca şi România, Bulgaria a fost un elev silitor al austerităţii europene. Fostul ministru de finanţe Simeon Djankov, fost economist la Banca Mondială a scăzut deficitul bugetar de la 2% în 2011 la 0,5% din PIB, poate cel mai scăzut nivel din UE. Dar tăierile salariale din sectorul public şi reducerea pensiilor i-a făcut mai săraci pe bulgari care deja erau cei mai săraci din Europa. Salariul mediu lunar este de aproximativ 400 de euro, mai puţin de jumătate din media europeană iar pensiile sunt şi mai mici. Cu 22,3% din populaţie trăind sub pragul de sărăcie, creşterea facturilor la energie de către companiile de utilităţi externe precum CEZ a dus la această explozie socială.
Protestul împotriva acestor companii este corect, dar la fel de vinovate pentru stabilirea preţurilor mari sunt autorităţile care au permis această situaţie. Liberalizarea preţului la energie ar trebui să însemne o competiţie reală, dar ce te faci când piaţa este monopolizată de o firmă străină care acţionează doar în propriul interes, ignorând interesul consumatorilor? De ce nu protestează şi românii în stradă împotriva Apa Nova, Enel, Electrica, E.ON sau GDF Suez Energy? Că doar francezii de la Apa Nova, care oferă servicii de alimentare cu apă şi canalizare în Bucureşti, au anunţat recent că vor mări tarifele la apă potabilă şi canalizare cu circa 16%. Majorarea de tarife vine la 15 luni după ce apa şi canalizarea s-au mai scumpit cu alte 36 de procente.
”Dacă România vrea să revină la situaţia din 2010, când era exportator net de electricitate, trebuie să se trezească, să restructureze sectorul energetic şi să majoreze preţurile pentru consumator, pentru a reinvesti banii în proiecte inteligente de cogenerare”, spunea recent Jan Veskrna, CEO al CEZ România. Din păcate nici CEZ, nici ENEL şi EON nu au făcut investiţiile promise în infrastructură pentru care statul le-a dat monopol şi dreptul să ne factureze în avans pentru investiţii viitoare. Doar ne-au mărit ani de zile facturile şi au ajuns la profituri uriaşe. Da, românii merită să iasă în stradă împotriva acestor nedreptăţi. Nu înţeleg de ce n-o fac iar Bulgaria poate să fie un model în acest sens.
Dar mişcările de stradă din Bulgaria nu trebuie idealizate. Deşi aparent asistăm la un mix de nemulţumiri legate de corupţie şi sărăcie endemică şi o dorinţă mai mare de participare a cetăţenilor la luarea deciziilor şi la proteste spontane organizate prin mijloace de social media precum Facebook, ”paralele cu revoltele Primăverii arabe pot fi înşelătoare”, spune Dimitar Bechev, cercetător la biroul din Sofia al think-tank-ului European Council on Foreign Relations (ECFR), într-un interviu pentru Epoch Times. Expertul bulgar atrage atenţia că este vorba mai puţin despre o Primăvară bulgară după scenariu arab, cât de o ”demisie a premierului Borisov menită să-i maximizeze şansele la următoarele alegeri din mai. El s-a purtat de parcă ar fi de partea protestatarilor”. În plus mesajele anti-politice şi anti-sistemice sunt în opinia lui Bechev grevate de o doză mare de populism la fel ca şi mesajul lui Borisov din 2009 atunci când a venit la putere.
O altă problema este că protestatarii, ”care provin din toate categoriile de vârstă şi se percep ca pierzători ai tranziţiei nu au un set coerent de cereri. Sloganurile lor sunt vagi şi se schimbă. Protestul a început cu un apel la naţionalizarea companiilor de distribuţie, iar acum se cere o transformare radicală a întregului sistem politic. Unii cer abolirea tuturor partidelor şi trimiterea tuturor liderilor vechi la închisoare”, arată Bechev.
Pe de altă parte, după demisia lui Borisov, nici GERB, partidul acestuia, şi nici socialiştii nu vor să conducă un guvern interimar până la alegeri pentru a nu-şi scădea şansele electorale. Singura soluţie invocată pentru ca ţara să nu devină neguvernată este formarea unui guvern de tehnocraţi. În ciuda situaţiei politice şi economice complicate din ţară, Bechev nu crede că va apărea o nouă forţă politică extremistă în Bulgaria aşa cum s-a întâmplat cu neo-naziştii de la Golden Dawn în Grecia, care au reuşit să intre în Parlament. ”Protestatarii nu vor avea destul timp să se organizeze înainte de alegerile anticipate. Ataka ar putea câştiga nişte voturi, dar nu vom asista la o ascensiune a extremei drepte. Bulgaria va fi condusă de o coaliţie condusă de socialişti sau de GERB”, preconizează expertul bulgar.
Facturile la gaz, apă, lumină vizează supravieţuirea noastră fizică, partea materială, dar protestul de la MŢR a vizat tocmai supravieţuirea noastră ca suflet românesc – apărarea tradiţiilor şi valorilor pe care încă le mai avem dar care sunt tot mai atacate de propaganda diversităţii, a multiculturalismului şi de cultura libertinajului bezmetic.
Protestele româneşti
Dincolo de faptul că protestul bulgarilor i-a determinat pe parlamentarii lor să scadă factura la energie, îndeplinându-şi unul dintre scopurile principale, nu sunt însă de acord cu faptul că protestele recente din România ar fi mai puţin importante, sau chiar comode pentru putere aşa cum s-a scris despre scandalul de la MŢR. Presa a dezinformat masiv pe această temă – nu a fost o luptă între gay şi ultraortodocşi înapoiaţi cu steaguri şi cântece, care să distragă atenţia de la scumpirile operate de guvernul Ponta.
Ce s-a întâmplat la Muzeul Ţăranului Român nu are legătură cu rasismul, homofobia sau sexismul aşa cum susţin activiştii LGBT, fundaţia Accept şi o mare parte a presei româneşti. Este vorba despre o minoritate sexuală tot mai agresivă, care încearcă să-şi proclame ”normalitatea” şi concepţiile deviante în viaţa publică din România, cu susţinerea nemijlocită a Ambasadei Americii. Nu am nimic împotriva opţiunii de a fi gay în particular – treaba lor ce fac în dormitorul propriu – dar spaţiul public nu trebuie ocupat de LGBT sub semnul corectitudinii politice duse la extrem. Luna LGBT şi proiectarea de filme cu homosexualitate şi scene de sex explicit nu aveau ce să caute la MŢR. Aceasta este o instituţie publică dedicată unor valori tradiţionale româneşti legate de ţărani, de sat şi de spiritualitatea ortodoxă. Confiscarea unui asemenea spaţiu pentru o manifestaţie de propagandă gay nu este doar o provocare, ci semnul îngrijorător că se încearcă lovirea în ultimele valori româneşti tradiţionale, care deja sunt atacate puternic de aşa zisa modernitate. Nu poţi să-ţi mai afirmi mândria de a fi român că eşti catalogat automat naţionalist-extremist retrograd. Dacă spui că LGBT nu are nicio legătură cu MŢR, eşti fascist, sexist şi homofob. Dacă spui că vrei să înfiinţezi un partid creştin, eşti etichetat imediat ca legionar. S-a întrecut orice limită, iar corectitudinea politică a ajuns să ne sufoce identitatea şi libertatea de exprimare. Tocmai de aceea nu e un protest cu miză mică. Facturile la gaz, apă, lumină vizează supravieţuirea noastră fizică, partea materială, dar protestul de la MŢR a vizat tocmai supravieţuirea noastră ca suflet românesc – apărarea tradiţiilor şi valorilor pe care încă le mai avem dar care sunt tot mai atacate de propaganda diversităţii, a multiculturalismului şi de cultura libertinajului bezmetic.
Corectitudinea politică extremă
Până la urmă ce au făcut acei oameni? S-au aşezat în faţa unui ecran şi au spus: evenimentul LGBT este o propagandă care nu poate fi găzduită de o instituţie de stat deoarece legislaţia nu recunoaşte decât căsătoria dintre bărbat şi femeie, aşa cum scrie şi în Constituţie. Pentru că manifestarea încalcă statutul Muzeului, care prevede ca obiect de activitate ”cercetarea, prin metodele etnologiei, a culturii ţărăneşti trecute şi recente, protejarea patrimoniului muzeal; expunerea şi prezentarea, în expoziţia permanentă şi în expoziţii temporare, a patrimoniului pe care îl deţine şi alte activităţi ce ţin de patrimoniul cultural naţional românesc”. Asociaţiile participante la protest aveau dreptul să ia atitudine faţă de încălcarea acestor principii. Şi aici este problema de fond: am ajuns la situaţia aberantă în care o minoritate agresivă poate pune pumnul în gură unei majorităţi ortodoxe în numele unei false nediscriminări şi corectitudini politice. Un editorialist VoxPublica scria: ”În loc să se întărească mişcarea antiausteritate, statul complice cu extremişti tradiţionali (homofobi. xenofobi şi ce s-o mai găsi) lasă să se coloreze dubios o revoltă care ar putea să fie socială în loc să fie ortodoxă. Ce poate fi mai uşor de controlat decît fanatici tradiţionalişti. Criticile politicilor UE, ale demantelării sociale sînt mult mai comode pentru toată lumea dacă sînt prinse în tipar fanatic-ortodox”. Nimic mai fals. Cei care au pornit acest protest nu au nimic de-a face cu statul, cu Ponta. Şi nu sunt fanatici, ci doar apără ”normalitatea creştină şi românească”. E adevărat sună mai puţin concret ca factura la gaze a bulgarilor, dar este la fel de importantă.
Cât despre lamentaţiile generale ale presei române că nu ieşim şi noi în stradă ca bulgarii, iată că mii de oameni au ieşit în stradă la Bârlad pentru a protesta împotriva gazelor de şist, a căror exploatare de către Chevron a fost anunţată de Ponta. Deci se poate. De ce n-ar urma după Chevron şi Apa Nova, E.ON, Enel? Oricum rămân la părerea că protestul de la MŢR a fost necesar. Nu putem să acceptăm să ni se impună ”normalitatea lor”.
