De ce nu funcţionează relocarea pe baza cotelor obligatorii de refugiaţi

Recent, Comisia Europeană propunea ca 54.000 de refugiaţi sirieni să fie aduşi direct din Turcia în ţările UE, în loc să fie redistribuiţi din Grecia şi Italia, iar Parlamentul European a respins această idee, potrivit publicaţiei ”New Europe”. Propunerea arată impasul în care s-a ajuns privind relocarea şi resettlement-ul în baza acordului cu Turcia, care prevedea că la un refugiat sirian luat înapoi din Turcia, un altul va fi adus pe cale legală într-o ţară UE, dar pe bază voluntară. Acum se încearcă amestecarea celor două scheme distincte. Comisia era pregătită să accepte ca statele membre să-şi scadă numărul de refugiaţi sirieni preluaţi direct din Turcia din numărul celor pe care s-au angajat să-i preia din Grecia şi Italia, văzând că acestea nu-şi respectă obligaţiile asumate. Cu alte cuvinte, se caută o soluţie disperată care să determine statele să acţioneze pe măsură ce situaţia umanitară din insulele greceşti se înrăutăţeşte.

Parlamentul European în schimb a cerut statelor membre, printr-o rezoluţie ce-i drept neconstrângătoare, să-şi respecte angajamentele luate privind preluarea refugiaţilor din Grecia şi Italia. Într-adevăr solidaritatea impusă prin cote obligatorii sau voluntare nu funcţionează.

Potrivit unor documente la care reporterul Epoch Times a avut acces în cadrul unei vizite de documentare la instituţiile europene, Ungaria n-a preluat până în prezent niciun refugiat din Grecia şi Italia. La rândul ei, Slovacia a primit deocamdată doar 3 refugiaţi din Grecia, niciunul din Italia şi a pus 100 de locuri la dispoziţie în centre, deşi trebuie să preia 899 de oameni în total în baza cotelor obligatorii. La fel, Polonia a anunţat 100 de locuri şi n-a relocat niciun refugiat din Italia şi Grecia, deşi are un angajament de 6.182. O altă ţară din grupul de la Vişegrad, care s-a opus cotelor obligatorii, Cehia, a preluat doar 12 refugiaţi din Grecia şi niciunul din Italia.

Cât despre ţara noastră, România a preluat 12 migranţi din Italia şi 147 din Grecia, anunţând 1.502 de locuri disponibile, la o obligaţie de a prelua 4.021 de oameni. Per total, din Italia au fost relocaţi doar 1.156 de refugiaţi din 39.600, iar în Grecia 4.007 din 66.400.

Nici în privinţa ”resettlement-ului”, adică a refugiaţilor sirieni preluaţi direct din Turcia, pe bază voluntară, stabilit de acordul UE-Turcia din 4 aprilie 2016, statele europene nu au dovedit o apetenţă mai mare. În afară de Germania, cu 609 de oameni preluaţi, Suedia cu 269, Franţa cu 197 şi Olanda care a primit 170 de refugiaţi, celelalte state nu par dispuse să participe la această schemă. Austria, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Polonia, România, Slovacia sau Slovenia nu au primit niciun refugiat în baza ei.

Situaţie explozivă pe insulele greceşti

Rezultatul este o catastrofă umanitară în Grecia, unde insulele din Marea Egee nu mai fac faţă numărului mare de migranţi, adăposturile sunt supraaglomerate şi se ajunge la violenţe. Mai mult, marţea aceasta tabăra de refugiaţi Moria din Lesbos a fost cuprinsă de un incendiu puternic şi a fost distrusă în mare parte, astfel încât acum trebuie adus un vas pentru a-i adăposti pe refugiaţi. Situaţia scapă tot mai mult de sub controlul autorităţilor.

Potrivit UNHCR, 60.086 de refugiaţi sau migranţi se află în Grecia, iar insulele Lesbos, Chios, Kos şi Samos sunt total depăşite din punct de vedere al numărului de refugiaţi, raportat la locurile disponibile în centre. Mai mult, potrivit ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în ciuda acordului UE-Turcia şi a închiderii rutei balcanice, numărul migranţilor ilegali care ajung în Grecia este de 122 pe zi în luna septembrie.

O cauză a situaţiei dificile din Grecia este că un aspect-cheie al acordului UE-Turcia nu funcţionează. Autoritatea grecească pentru azil, care trebuie să verifice cererile de azil şi apoi să decidă returnarea migranţilor care nu se califică în Turcia, consideră că această ţară nu îndeplineşte criteriile pentru a putea fi considerată un stat terţ sigur. Pe lângă derapajele lui Erdogan de după puci, este vorba despre faptul că persoanelor returnate în Turcia nu li se garantează protecţia internaţională în conformitate cu Convenţia de la Geneva şi gestionarea cererilor de azil. Ca urmare, până acum, doar 502 de migranţi din insule au fost trimişi înapoi în Turcia, iar procesul de înregistrare în hot spot-urile din Grecia este foarte lent.

În concluzie, acordul UE-Turcia riscă să eşueze, iar guvernul grec ia deja în calcul ca ultimă soluţie să degreveze insulele din Marea Egee, mutând o parte din refugiaţi în Creta sau pe continent. Deja se anunţă proteste şi împotriva acestor planuri, iar soluţiile lipsesc.

În ciuda concordiei pe care Francois Hollande şi Angela Merkel au vrut s-o arate la Bratislava, lipsa de solidaritate europeană a fost criticată de premierul italian Matteo Renzi, care a reproşat din nou faptul că ţara sa este lăsată de izbelişte în criza refugiaţilor.

Angela Merkel a recunoscut că a făcut greşeli, dar nu dă niciun semnal că ar vrea să-şi schimbe politica, iar grupul de la Vişegrad în frunte cu Orban este tot mai sfidător. Prin referendumul care va avea loc în 2 octombrie în Ungaria, acesta foloseşte sperietoarea cu migranţii pentru a-şi întări legitimitatea şi pentru a abate atenţia de la stagnarea economică şi cazurile de corupţie în care sunt implicaţi şi membri ai partidului său. UE şi refugiaţii, pe care-i asociază la nivel de discurs cu terorismul, sunt cei mai buni ţapi ispăşitori. În acest context, viitorul nu sună bine.

Ungaria n-a preluat până în prezent niciun refugiat din Grecia şi Italia. La rândul ei, Slovacia a primit deocamdată doar 3 refugiaţi din Grecia şi niciunul din Italia. Polonia n-a relocat niciun refugiat din Italia şi Grecia.