Coridorul TRIPP ameninţă să submineze poziţia regională mai largă a Rusiei

Liderii americani, armeni şi azeri au dezvăluit în comun „Traseul Trump pentru pace şi prosperitate internaţională” (TRIPP) în cadrul întâlnirii de vineri de la Casa Albă. Cunoscut anterior sub numele de „Podul Trump”, conform relatărilor mass-media, acesta reprezintă, în esenţă, înlocuirea de către SUA a coridorului pe care Rusia îl prevăzuse în acordul de încetare a focului din noiembrie 2020, pe care l-a mediat între cei doi rivali, scrie Zerohedge.

Înlocuirea Rusiei de către SUA în ceea ce Azerbaidjanul numea până acum Coridorul Zangezur elimină capacitatea Moscovei de a monitoriza exporturile de arme turceşti către Asia Centrală, ceea ce ar putea, în timp, să amplifice influenţa sa asupra Kazahstanului şi Kârgâzstanului.

Aceste două ţări fac parte din CSTO, condusă de Rusia, şi din „Organizaţia Statelor Turce” (OTS), condusă de Turcia, şi este posibil ca OTS să preia într-o zi funcţii de securitate similare celor ale CSTO, ceea ce ar putea duce la defecţiunea celor două ţări din CSTO.

SUA ar încuraja acest lucru ca mijloc de a-şi finaliza încercarea de lungă durată de a înconjura Rusia.

Mai mult, reducerea tensiunilor dintre Armenia şi Azerbaidjan şi, în mod corespunzător, dintre Armenia şi Turcia ar putea justifica retragerea oficială a Erevanului din CSTO (care şi-a suspendat deja calitatea de membru), ceea ce ar putea duce rapid la o colaborare mai strânsă între acesta, Azerbaidjan şi Kazahstan cu NATO.

Eliminarea restricţiilor legislative americane privind cooperarea militară cu Azerbaidjanul ar putea face ca acest lucru să devină un fapt împlinit.

Aceste rezultate probabile – extinderea influenţei Turciei/OTS în Asia Centrală prin TRIPP, retragerea oficială a Armeniei din CSTO şi o influenţă mai mare a NATO condusă de SUA de-a lungul periferiei sudice a Rusiei – ar reprezenta deja o provocare suficient de formidabilă pentru poziţia regională mai largă a Rusiei.

Situaţia s-ar putea agrava şi mai mult dacă scenariul menţionat mai sus ar încuraja Azerbaidjanul şi Turkmenistanul (la îndemnul SUA şi Turciei) să construiască unilateral gazoductul trans-caspic, despre care se discută de mult timp.

Până în prezent, Occidentul nu a reuşit să exploateze rezervele gigantice de gaz ale Turkmenistanului din cauza instabilităţii din Afganistan, a sancţiunilor impuse Iranului şi a opoziţiei Iranului şi Rusiei faţă de un gazoduct submarin din motive de mediu (dar despre care cinicii bănuiesc că are scopul de a ţine un rival important în afara pieţei mondiale).

Chiar şi aşa, SUA şi Turcia ar putea considera că Iranul şi Rusia sunt mai slabe ca niciodată, mizând astfel că le pot convinge să accepte ameninţând că vor sprijini Azerbaidjanul cu ajutor militar similar celui acordat Ucrainei în cazul izbucnirii unui război.

Pentru a fi clar, nici Azerbaidjanul, nici Turkmenistanul nu au sugerat că intenţionează să încalce Convenţia din 2018 privind Marea Caspică, ce reglementează activităţile celor cinci state riverane în această zonă maritimă, dar scenariul nu poate fi exclus cu certitudine de către decidenţii politici ruşi, având în vedere neîncrederea lor istorică faţă de Occident.

Nu este clar ce ar putea face pentru a preveni această ameninţare latentă la adresa poziţiei regionale mai largi a ţării lor, atât scenariul conflictului din Marea Caspică, cât şi tot ceea ce ar putea preceda acesta, dar este puţin probabil să rămână pasivi.