Datini româneşti: Babele

”Cine-or mai fi şi ”Babele” astea?” se vor fi întrebat destui români de-a lungul vremurilor. Şi folcloriştii noştri au încercat să lămurească lucrurile. Astfel, I. C. Măldărescu scrie: ”Poporul român, după cum fiecare ştie, primele nouă zile ale lunii lui Martie le numeşte Babele sau Baba Marta, de unde pretinde că de la acest nume luna Martie şi-a luat numele său”.

S. N. Şoimescu scrie astfel: ”Mulţi se întreabă ce sunt Babele, de care tradiţiunea vorbeşte îndată ce vine 1 Martie. De unde acest număr de 9 zile, pe care oamenii de la noi le observă şi le numără cu atâta îngrijire ca pe nişte zile nefaste şi periculoase pentru sănătate? Oamenii de ştiinţă ştiu că aceste zile corespund cu echinocţiul, când timpul este foarte variabil, până ce începe a fi ziua mai mare ca noaptea, sau, după cum zic ţăranii noştri, până ce iese căldura din pământ, pe care ei îl bat cu maiele în a noua zi de Martie, făcând şi focuri prin bătătură. Cei ce se raportează la legenda cu Baba Dochia observă că aceste 9 zile din Martie corespund cu cele 9 zile în care această babă rea şi încăpăţânată a umblat pe vârful Carpaţilor cu cele nouă capre ale sale, căutând iarbă şi mugur verde ca să le pască”.

Oricum, prima dintre Babe este Dochia, numită în Basarabia şi, pe alocuri, în Muntenia, Baba Marta, şi ziua ei cade mereu la 1 Martie. I se mai spune şi Cap de Primăvară, pentru că ea este cea dintâi zi a Primăverii. E de menţionat că Dochia sau Dochiana apare în mai multe tradiţii româneşti, ca de exemplu în textul ”Pluguşorului”, unde ea este vrednica şi frumoasa soţie a lui bădica Troian, şi nu Traian, cum i-au falsificat latinomanii noştri numele.

În multe legende, Dochia nu e babă, ci o fată nemaipomenit de frumoasă, care, din diferite motive, este până la urmă prefăcută într-o stană de piatră. De aici se poate înţelege că Babele mitice trebuie să fi fost altfel de femei, zâne tinere şi frumoase, nu babe rele şi cicălitoare, ca în basme. Bineînţeles că, în realitate, nu toate bătrânele sunt răutăcioase!

Dacă pornim de la varianta sud-dunăreană a ”Babelor”, anume ”Moaşile”, cum le numesc macedoromânii, atunci putem merge până la mitologia vechilor greci şi latini, la Mousai, respectiv Musae, adică la Muze, care erau şi ele tot nouă, ca şi ”Babele” noastre. Şi, dacă legăm Moaşele de Mousai-Mousae, de trac. Moesia şi de latin missa ”mesă; slujbă religioasă”, ajungem la concluzia că la strămoşii noştri Babele erau ”Sfinte; Zâne”. În acest sens, mai trebuie menţionat şi toponimul tracic B-ABULE, ce se poate traduce şi prin ”Care inspiră” (cf. rom. abure; alban. avull ”abure”).

Aşadar, B-ABULE era un echivalent tracic al Muzelor, care, în mitologia greco-romană erau nouă fiice ale lui Zeus şi ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei şi patroanele artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor, la diferite festivităţi. Cert e că, în chiar mitologia greco-romană, se spunea că s-au născut în Tracia, aşadar echivalenţa BABULE-MUSAE este corectă.

Numele sau supranumele acelor fiinţe miraculoase, precum şi artele pe care le inspirau, au fost reţinute de vechile legende astfel: Calliope – muza poeziei epice; Clio – a istoriei; Erato – a poeziei erotice; Euterpe – a poeziei lirice; Melpomene – a tragediei; Terpsichore – a dansului; Thalia – a comediei; Polythymnia – a retoricii; Urania – a astronomiei. Asta e: tracii povesteau şi grecii notau!

E limpede ce cultură şi civilizaţie au fost cândva pe meleagurile noastre, însă ecourile legendelor divine se mai aud doar în mitofolclor. În fapt, cercetări de ultimă oră dezvăluiesc că prima ”Babă” era de fapt împărăteasa Calliope, soţia lui Oiagru şi mama lui Orfeu. În istoria tracilor, Calliope murise chiar la naşterea lui Orfeu, iar soţul ei i-a ridicat un mausoleu uriaş pe platoul Bucegilor. Într-o legendă românească, în mai multe variante, Turnul Babel sau Vavilon este ridicat de însuşi meşterul Manole, ceea ce duce la ideea că mitul lui a pornit chiar de la Oiagru.

În cunoscuta baladă, Manole îşi zideşte tânăra soţie, care tocmai a născut. Uneori, hermeneutica dă multă bătaie de cap. Cert este că altă explicaţie pentru Babele din Munţii Bucegi nu poate fi decât că acele stânci vor fi fost cândva la temelia legendarului Turn Babule sau Babel! Desigur, şi celălalt nume românesc al lehuzei zidite în turn, Marta, este în legătură cu rom. marta ”turlă”.

Cum am văzut mai sus, Calliope era muza poeziei epice, ea fiind totuna cu Dochia noastră, căci, în româna veche, dahie însemna ”snoavă; anecdotă”. Se poate afirma că Dochia şi dahie vin din limba dacilor, pe teritoriul cărora este atestat toponimul DOKI-DAVA. Dochia inspira, sufla, aburea (cf. B-ABULE; abure), aşa că din DOK- româna a moştenit şi duh ”suflet; spirit”.

Trecută în rândul babelor, Dochiei i s-a atribuit automat răutatea, fiindcă în mai toate basmele româneşti, babele sunt rele, îşi cicălesc moşii şi le alungă acestora de-acasă fetele din prima căsătorie. De aceea ”baba” Dochia din legende este de o răutate extremă şi-şi persecută nora!

În vremea domniei lui Oiagru, celelate opt BABULE vor fi fost doamnele de companie ale împărătesei Calliope-Dokia, prietenele şi sfătuitoarele ei cele mai apropiate.

Când trebuie să vină Babele, româncele, chiar şi cele tinere, îşi aleg dinainte câte una din cele nouă zile, şi care şi-a ales o zi blândă, aşa se crede că are şi ea firea; invers, dacă ziua este urâtă, rea, se spune că aşa este şi femeia care şi-a ales-o. De ziua Dochiei, adică la 1 Martie, nu se lucrează.

În această privinţă, folcloriştii au consemnat mai multe păreri: ”Baba Dochie se serbează de către româncele noastre cu nelucrare în casă în tot anul la prima Mărţişor, când începe şi Primăvara”; ”Femeile serbează pe Baba Dochie pentru purtarea timpului”; ”În ziua de Baba Dochie nu lucrează femeile nimic, pentru ca să nu le zacă în casă nimeni de vărsat”;

”Baba Dochie se ţine ca sărbătoare de înecat, pentru că dacă lucrează cineva în ziua această, vara să nu se mai scalde, că se îneacă”; ”Cât ţine Dochia nu este bine să se lucreze, mai ales muierile. În acest timp însă fac clăci de tors, căci se crede că aceasta nu este păcat”; ”În această zi se fac clăci de tors”;

”Femeile fac în ziua de Baba Dochia clăci de tors, fiindcă şi ea a mers cu furca să pască oile”; ”Femeile nu lucrează în ziua de Baba Dochie, ci mai mult o serbează şi fac în această zi şi praznic”; ”Zilele cele dintâi din Martie se numesc Zilele Babei, şi când ninge, atunci oamenii zic că Baba îşi scutură cojoacele”.