Datini româneşti: Miezul Iernii
Ziua de 16 Ianuarie este o sărbătoare populară, ce are mai multe denumiri: Miezul Iernii, Sânt-Petru de Iarnă, Sfântul Petru cel Şchiop, Fulgerătoarele, Ciuha Găinilor etc. În această zi se înjumătăţeşte iarna şi începe a se scoborî spre primăvară.
Femeile îl serbează pe Sfântul Petru de Iarnă ca pe Sfântul Petru de Vară, zicând că sunt fraţi. Se spune că Sfântul Petru are un lanţ, cu care leagă ciuma şi alte dihănii. Este cea mai mare zi a lupului. În această zi, Sân-Petru de Iarnă închide gura lupilor şi-i leagă cu lanţul, ca să nu mănânce vitele.
Se zice că lupul este câinele Sfântului Petru, şi unde-i porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, şi urlă, se spune că se roagă patronului lor să le rânduiască prada. El îi orânduieşte după pradă, când se adună la urlătoare, de obicei pe la răspântii: ”Tu să mănânci oaia lui cutare din cutare sat, tu, porcul cutăruia, tu, pe cutare om etc.”. Şi cică pe cine o orândui Sân-Petru câinilor lui, nu scapă nici în gaură de şarpe.
Se zice că lupii, când se strâng la urlătoare, vine sfântul călare pe un cal alb, cu o basma plină cu bucăţi de pâine şi la fiecare îi dă câte o bucată. Oile şi caprele, când văd lupul, se duc singure la el, dând din picioare, crezând că-l bagă pe lup în pământ cu picioarele.
Sărbătoarea le este închinată şi Fulgerătoarelor, un soi de divinităţi meteorologice, care, dacă nu li se ţine această zi, îi pedepsesc pe oameni cu fulgere, tunete şi viscole. Atunci se spune că arde piatra în pământ nouă stânjeni, aşa de tare sărbătoare este. Se ţine împotriva şoarecilor. Acum cică fac şoarecii nuntă!
Pe vremuri, în această zi se termina timpul de argăţit la servitori. În această zi, oamenii trebuie să bea şi să mănânce; doar ciobanii trebuie să mănânce tocmai seara. Carne nu se mănâncă în această zi. Se împart covrigi de pomană. Se fac plăcinte, să mănânce toţi ai casei şi să dea şi de pomană. Cine nu mănâncă plăcinte în această zi se rătăceşte când pleacă în călătorie.
La Miezul Iernii se pun pietrele albe pe pragurile caselor, în timpul nopţii, şi apoi se iau şi se pun în oborul vitelor, ca să fie apărate de jigănii. Gospodarul se suie pe stogul de fân şi suduie iarna, nemaipăsându-i de ea, fiind mai mult trecută.
Sărbătoarea se ţine ca să fie iarna mai uşoară şi să fie cânepa bună. Se ţine pentru sănătate, mai ales împotriva răcelii, a frigurilor, a junghiurilor şi a ciumei. Cine lucrează capătă ameţeli de cap. Femeile nu lucrează lână, zicând că le mănâncă lupii oile.
Nu se dă gunoiul sau cenuşa afară din casă sau din grajduri, căci noaptea vine lupoaica, scormoneşte prin gunoi şi, dacă găseşte cărbune, îl fură, şi numai aşa se împerechează în acea noapte şi prăseşte pui, şi atunci vai de vitele oamenilor! Nu e bine să pomeneşti măcar numele lupului, în această zi, ca să nu se arate aievea şi să-ţi mănânce din vite.
În Mehedinţi, Ciuia Găinilor se ţine, timp de două zile, ca să nu moară găinile peste an şi pentru apărare împotriva bubatului. La Miez de Iarnă, femeile deretică prin casă şi scutură scoarţele, ca să nu facă molii. Cui nu ţine sărbătoarea îi rod şoarecii toate lucrurile din casă şi cerealele.
Gospodarii se pregătesc pentru culturile de primăvară, dregându-şi uneltele şi cărând mraniţă pe ogor. Din această zi, se spune că frigul se va mai înmuia.
