Ceremonii culturale: Festivalul dublului şapte

În noaptea zilei a 7-a a lunii a 7-a, Niulang şi Zhinu pot călători  peste Calea Lactee, mergând pe un pod format de păsări, pentru a se  putea reuni o dată pe an.
În noaptea zilei a 7-a a lunii a 7-a, Niulang şi Zhinu pot călători peste Calea Lactee, mergând pe un pod format de păsări, pentru a se putea reuni o dată pe an. (Yeuan Fang / Epoch Times)

Festivalul dublului şapte

Festivalul Qi Xi (七夕節, qi xi jie) este o sărbătoare tradiţională importantă în China. Fidel numelui, festivalul cade întotdeauna în cea de-a şaptea zi a lunii a şaptea (a calendarului lunar chinez), astfel încât oamenii îl mai numesc şi Festivalul Dublului Şapte. În acest an, festivalul se va sărbători pe data de 2 august.

Originea festivalului

Festivalul îşi are originile într-o legendă care a fost transmisă în felurite moduri de la o generaţie la alta, încă din perioada dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.). Este vorba despre frumoasa poveste de dragoste dintre văcarul Niulang (牛郎) şi zâna Zhinu (织女).

Niulang, văcarul, era un tânăr bun, onest şi muncitor. A rămas orfan din fragedă pruncie, fiind mai târziu alungat de către cumnata lui. Aşa că trăia singur, îngrijind o vacă şi muncind pământul pe o coastă de deal. Singura lui insoţitoare era bătrâna sa vacă.

Într-o zi însorită, Niulang a plecat din modesta lui căsuţă pe câmp, fiind însoţit de vaca sa. Trecând pe lângă un lac din apropiere, a fost surprins să observe şapte fecioare cereşti scăldându-se şi jucându-se în lac.

Rămânând uimit de frumuseţea lor, acesta s-a ascuns în spatele unor tufe, admirându-le jocul. În cele din urmă şi-a fixat privirea pe cea mai tânără dintre ele.

Dintr-o dată, vaca i-a vorbit lui Niulang, spunându-i: “Ea este cea mai tânără dintre cele şapte fiice ale Regelui Ceresc. Zhinu este numele ei. Dacă îi vei lua hainele, ea nu se va putea întoarce şi va rămâne cu tine.”

Niulang a urmat sfatul vacii şi, pe furiş, a luat veşmintele cereşti ale tinerei fecioare.

Când fecioarele jucăuşe erau gata de plecare, Zhinu nu şi-a putut găsi hainele, aşa că n-a mai putut urca la Cer. Ca să nu piardă momentul întoarcerii lor în Cer, surorile ei, cu mare regret, au fost nevoite să plece şi s-o lase în urmă.

Biata Zhinu a fost lăsată singură, singurică. Era atât de lipsită de speranţă, încât a început să plângă.

Niulang nu a putut suporta s-o vadă pe Zhinu înlăcrimată. El a regretat că i-a luat hainele, făcând-o astfel să plângă, aşa că a ieşit din tufişuri, returnându-i-le.

El şi-a cerut scuze, părându-i sincer rău pentru greşeala sa. I-a mai mărturisit că a fost copleşit de frumuseţea ei şi că ar dori ca ea să-i fie soţie.

Zhinu a fost foarte surprinsă la vederea lui Niulang, totuşi i s-a părut un bărbat bun şi chipeş, a cărui compasiune şi onestitate au cucerit-o. Din moment ce nu se putea întoarce la casa ei din ceruri, a fost de acord să-i devină soţie.

Niulang şi Zhinu au trăit o viaţă fericită împreună. Niulang avea grijă de vacă şi muncea pe câmp, în timp ce Zhinu ţesea acasă multe lucruri frumoase. La scurt timp, oamenii au aflat despre obiectele confecţionate de Zhinu şi au început să călătorească de departe pentru a le cumpăra.

După doar câţiva ani aveau doi copii, un băiat şi o fată. Se iubeau şi se respectau reciproc şi munceau din greu pentru a avea grijă de familia lor. Deşi pe Pământ anii treceau, în Cer trecuse doar o perioadă scurtă de timp. Regele şi Regina Cerurilor au descoperit că fiica lor cea mai mică lipsea.

Regina Cerurilor era furioasă pe Zhinu, deoarece încălcase comportamentul cerut de Cer, rămânând pe Pământ şi căsătorindu-se cu un muritor, aşa că a trimis soldaţi cereşti pentru a o aduce pe Zhinu înapoi.

Vaca cea bătrână ştia ce urma să se întâmple, aşa că l-a avertizat pe Niulang: “Uite, eu voi muri în curând. După moartea mea, trebuie să mă jupoi repede de piele. Urcând pe pielea mea, tu şi copiii veţi putea zbura spre cer.” După aceste cuvinte vaca a murit.

Moartea vacii l-a întristat mult pe Niulang. Totuşi, i-a urmat sfatul, jupuind-o, îngropându-i apoi corpul lângă un copac din apropierea casei sale.

Imediat ce a intrat în casă, cerul s-a întunecat, iar vântul a început să sufle aprig. Au apărut soldaţii cereşti, care au intrat grăbiţi în casă şi au luat-o pe Zhinu. Biata Zhinu privea cu ochii în lacrimi înapoi la Niulang şi copii, neputându-se elibera.

Reamintindu-şi sfatul vacii bătrâne, Niulang s-a urcat repede pe pielea acesteia, punând copiii în două coşuri, pentru a-i putea lua cu el, grăbindu-se s-o ajungă pe Zhinu din urmă. Zbura cât de repede putea, distanţa dintre el şi soţia sa părând să se micşoreze tot mai mult şi mai mult.

Când era pe cale să-şi ajungă soţia din urmă, Regina Cerului şi-a scos din păr o agrafă aurie şi a trasat o linie între cei doi soţi. Imediat, între cei doi a prins viaţă un râu năvalnic, separându-i. Mai târziu, râul a ajuns să fie cunoscut drept Calea Lactee.

Din acea zi, Niulang şi Zhinu au rămas separaţi unul de celălalt pe maluri diferite. Zhinu se afla de o parte a râului ceresc, iar Niulang împreună cu copiii, de cealaltă parte.

Zi după zi, cu ochii plini de lacrimi, se uitau unul la celălalt peste râul lat şi înstelat, dorindu-şi să ajungă de partea celuilalt.

Regina Cerului a fost, în cele din urmă, mişcată de dragostea profundă dintre cei doi, aşa că le-a permis să se întâlnească o dată pe an. Aceasta s-a întâmplat în cea de-a şaptea zi a lunii a şaptea, conform calendarului lunar.

În fiecare an, în această noapte, un stol imens de coţofene vin şi formează, din corpurile lor, un pod de legătură peste râul ceresc. Doar în această noapte, Niulang şi Zhinu pot trece peste pod, regăsindu-se.

În această noapte fermecată, când cerul este presărat cu stele, oamenii pot vedea Calea Lactee întinzându-se de la nord la sud. De fiecare parte a Căii Lactee există două stele deosebit de strălucitoare. Steaua Altair este considerată Niulang, iar steaua Vega - Zhinu.

Festivalul Dublului Şapte se sărbătoreşte la mijlocul verii, când vremea este fierbinte. Dacă cineva ascultă cu atenţie, i-ar putea auzi pe Niulang şi Zhinu, exprimându-şi dragostea şi dorul unul pentru celălalt, într-un murmur care ajunge până la noi.

Tradiţiile festivalului

În China, festivalul Qi Xi se sărbătoreşte în diferite moduri. Cel mai popular obicei al festivalului este acela că, în cea de-a şaptea zi a lunii a şaptea a calendarului lunar, femeile şi fetele se roagă să aibă mâini mai iuţi şi mai iscusite.

1. Mânuirea unui ac

Încă din perioada dinastiei Han, mânuirea acelor la lumina lunii, cât mai repede posibil, a fost îndeletnicirea cea mai preţuită. Cea care putea împunge ţesătura de cele mai multe ori pe minut, era considerată cea mai iscusită. În Hong Kong tinerele îşi expuneau cusăturile pentru vânzare sub cerul nopţii.

2. Rugăminţi către Zhinu

În mod tradiţional, tinerele se roagă pentru frumuseţe. În special, în această noapte îşi spălă ceremonios părul, folosind un întreg ritual de frumuseţe.

Activităţile sunt organizate în prealabil de către câteva surori. De obicei, ele pregătesc o masă cu ceai, vin, fructe de longan, curmale roşii, nuci, seminţe de pepene galben şi alte gustări. Tinerele se aşează în jurul mesei şi cos pentru a-şi demonstra abilităţile. De asemenea, se uită spre steaua Vega şi se roagă pentru un soţ bun şi o viaţă fericită.

În unele zone, tinerele confecţionează “altare” colorate, folosind hârtie, fructe proaspete şi flori, ca omagiu pentru veşnica iubire dintre onestul Niulang şi frumoasa Zhinu.

3. Sculptarea fructelor

Sculptarea fructelor este o altă tradiţie a festivalului. În această zi, un alt mod de a arăta îndemânarea este prezentarea de flori şi păsări sculptate în mod complicat în diferite fructe. Pepenii galbeni sunt preferaţi pentru coaja lor netedă.

4. Se mănâncă qiao guo

În ziua de dublu şapte, oamenii de obicei mănâncă qiao guo (巧果), un fel de produse de patiserie subţiri, prăjite, făcute din făină, zahăr (sau miere) şi susan. Qiao guo literal înseamnă "[mâinile] iscusite şi ingenioase".

Multe femei vor pregăti qiao guo acasă, sau în grup. Mai întâi se pune zahărul într-o oală şi se fierbe până se face sirop, după care se adaugă făina şi susanul. Când amestecul se transformă într-un aluat moale, îl pun pe masă şi fac din el o foaie subţire de aluat. Aceasta este tăiată în forme dreptunghiulare sau asemănătoare unui fus, după care sunt împăturite în diferite forme şi prăjite până capătă culoarea galben-aurie.

În partea de est a Chinei, prietenele se întâlnesc pentru a face un fel de găluşte speciale. Un aluat de culoarea cuprului şi o curmală sunt puse în două găluşte, separat. Se crede că oricine mănâncă găluşca cu “cupru” va deveni foarte bogat, iar cine o mănâncă pe cealaltă, se va căsători în curând.

5. Ziua de naştere a bovinelor

În cinstea legendarei vaci care s-a sacrificat pentru Niulang şi Zhinu, în unele zone rurale, copiii strâng flori sălbatice în buchete şi le atârnă de coarnele taurilor. Acest obicei de sărbătorire a “zilei de naştere” a bovinelor are ca scop comemorarea sacrificiului vacii.

Indiferent de regiune sau tradiţii, seara, familiile curăţă curţile, umplu mesele cu qiao guo, rădăcini de lotus, seminţe de lotus şi alte mâncăruri, aşezându-se împreună pentru a se uita cum Niulang, acum steaua Altair, şi Zhinu, acum Vega, se “întâlnesc” pe cer.

Ziua îndrăgostiţilor la chinezi

Festivalul dublului şapte este o zi în care se exprimă dragostea devotată, fiind adesea menţionată şi ca "ziua îndrăgostiţilor" la chinezi. Din nefericire, cu excepţia unor zone rurale, obiceiurile tradiţionale pentru această zi se sărbătoresc mai rar sau chiar sunt abandonate în China continentală.

În zilele noastre, tinerii chinezi, adesea nu cunosc originea festivalului Qi Xi şi tradiţiile zilei îndrăgostiţilor la chinezi, fiind mai degrabă dispuşi să sărbătorească ziua îndrăgostiţilor pe 14 februarie.

Totuşi, povestea de dragoste dintre Niulang şi Zhinu a prins rădăcini în inima poporului chinez şi în aproape toată Asia, fiind un memento al conceptului de adevărat devotament.