Cum se trăieşte în cea mai mare închisoare din lume: Coreea de Nord

Britanicul Paul French, autorul cărţii "North Korea The Paranoid Peninsula: A Modern History", a explicat într-o dezbatere organizată de Frontline Club că în prezent ţara primeşte destul ajutor internaţional cât să nu revină la foamete.

Pe de altă parte, China, care este principalul sponsor al regimului de la Phenian, nu doreşte haos la graniţele ei, temându-se de valul mare de refugiaţi nord-coreeni care ar putea să-i treacă frontiera.

Britanicul, columnist în China Economic Quarterly şi China Economic Review şi fost membru în board-ul Shanghai Foreign Correspondents Club, consideră că regimul nord-coreean face ce pofteşte, necontrolat şi necontrolabil, iar autoritatea pe care opinia internaţională crede că ar exercita-o Beijingul asupra paranoicului stat comunist ar fi exagerată.

În opinia lui French cea mai mare ameninţare pentru liderul Kim Jong Un nu vine de la posibile revolte populare, ci din partea armatei care are multă putere şi ar putea să-l înlăture dacă va crede că schimbarea este necesară.

Regimul de la Phenian se bazează pe o propagandă paranoică omniprezentă, livrată unei societăţi în care Biserica a fost eradicată complet, în care nu există nicio mişcare sindicală independentă, echivalent al Solidarităţii din Polonia, şi nici intelectuali precum Václav Havel.

Cei care nu mai suportă viaţa în cea mai mare închisoare din lume, dacă sunt sănătoşi, fug în China, trecând un râu, dar familiile şi apropiaţii lor sunt persecutaţi apoi de autorităţi.

Paul French a descris modul criminal în care este ţinută populaţia din afara Phenianului fără acces la apă curată şi în malnutriţie.

Lemnul tăiat de autorităţi este transportat în China, (!) iar consecinţele sunt inundaţiile şi alunecările de teren. Oamenii şi-au ucis majoritatea vitelor şi le-au mâncat şi nu au cu ce să facă agricultură pentru a trăi. În acest context, ajutoarele alimentare externe pentru Coreea de Nord s-au redus cu 50% pe fondul ameninţărilor lui Kim Jong Un cu armele nucleare adresate unor state precum SUA.

Expertul consideră că doar dacă şefii armatei nord-coreene ar face o înţelegere cu China, regimul de la Phenian ar putea fi răsturnat. O intervenţie externă ar însemna, în opinia sa, sacrificarea Seulului care ar fi atins de bombele nord-coreene.

Referitor la reunificarea celor două Coreei, Paul French a susţinut că Coreea de Sud nu are puterea economică pe care o avea RFG, ci este mai fragilă din punct de vedere economic. În plus, decalajul de dezvoltare dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord a devenit atât de mare încât reunificarea ar implica costuri mari pentru Seul, pe care acesta încă nu e pregătit să şi le asume.

În concluzie, britanicul a afirmat că ”schimbarea este improbabilă în Coreea de Nord, iar situaţia din prezent ar putea continua mulţi ani, dar pe de altă parte totul ar putea să se răstoarne în numai o zi”.