Cum se fură lemnul din pădurile României cu acte în regulă

Bogdan Belciu, managing partner la PwC, a afirmat că defrişările se realizează de regulă în zone vizibile, din lipsa infrastructurii, ceea ce distorsionează imaginea privind dimensiunea fenomenului. "Foarte multă lume poate face multe afirmaţii, dar datele obiective şi statistice asta arată. Problemele legate de infrastructură fac accesul dificil, iar lumea defrişează cel mai mult din zone vizibile. Astfel că s-a creat o imagine artificială a defrişărilor masive în zone vizibile. Sigur că acest lucru creează probleme, se creează un dezechilibru în ceea ce priveşte tipul arborilor, vârsta, dar în mod cert aceasta este o explicaţie", a susţinut el în conferinţa de presă de lansare a studiului.

Octavian Berceanu, expert în silvicultură, arată însă că „defrişările” despre care se discută în studiu se împart în tăieri ilegale şi tăieri legale. Primele provin din tăieri la ras sau brăcuiri ale pădurilor făcute fără a avea niciun fel de documente legale acoperitoare sau autorizaţii de exploatare. În opinia sa, acest tip de tăieri sunt foarte vag surprinse în datele INS, ca raportări în urma controalelor efectuate. Un grad mult mai mare de acurateţe îl oferă în schimb Inventarul Forestier Naţional (IFN).

Un alt tip de tăieri ilegale sunt cele acoperite de documente în prima parte, prin subevaluarea masei lemnoase atunci când se face inventarul lemnului care urmează să fie tăiat. Subevaluarea masei lemnoase se face prima oară la întocmirea amenajamentelor silvice, iar a doua oară la întocmirea actului de punere in valoare (APV), prin care se estimează masa lemnoasă care urmează să fie recoltată legal. Ambele metode de evaluare aduc prejudicii importante fondului forestier naţional şi sunt practici uzuale, indiferent de tipul de proprietate de stat sau privată, şi însuşite de aproape toţi administratorii de fond forestier. Acest tip de practică acoperă cu documente legale de provenienţă o cantitate însemnată a lemnului tăiat ilegal, facilitând astfel accesul lemnului furat pe piaţa reglementată a lemnului.

În acest context, Berceanu observă că ”o treime din volumul total de lemn extras din fondul forestier este în afara cotei legale aprobate, respectiv din aproximativ 27 milioane mc recoltaţi, în realitate au fost aprobaţi în medie 18 milioane, conform datelor IFN. Volumul înregistrat în urma măsurării ştiintifice şi cu acurateţe ne arată că volumul total de masă lemnoasă este de 2,2 miliarde de mc, iar scriptic amenajamentele silvice centralizate în datele INS ne dau valoarea de 1,3 miliarde de mc. Practic aproape 45% din lemnul existent în teren nu se regăseşte într-un inventar asumat oficial sau este mascat de măsurători neconforme cu realitatea”.

În concluzie, datele cuprinse în amenajamentele silvice care descriu în detaliu suprafeţele de pădure sunt afectate de erori grave. În realitate datele amenajistice sunt copiate cel mai adesea la fiecare 10 ani din amenajamentele anterioare şi subevaluează sistematic masa lemnoasă. Această practică este cauzată de ingerinţa politicului în administrarea pădurilor şi transformarea lemnului în sursă de venituri ilicite.

Recomandări şi posibile soluţii

În acest context, expertul recomandă ca orice decizie privind Strategia Forestieră Natională să aibă la bază câteva decizii clare şi punctuale, precum asumarea datelor IFN privind resursa lemn şi refacerea amenajamentelor silvice prin evaluarea corectă a masei lemnoase, şi întocmirea unui Cadastru Forestier Naţional integrat şi corelat cu cadastrul terenurilor agricole, care să specifice suprafeţele de pădure, în coordonatele GIS şi proprietarii acestora.

În opinia sa, metodele actuale de recoltare a arborilor generează distrugeri importante asupra mediului, dat fiind că tăierile rase distrug ecosistemul iar construirea unor reţele foarte dense de drumuri forestiere în interiorul pădurilor amplifică efectul şi în plus permite apei provenite din precipitaţii să ajungă în albiile râurilor şi de 10 ori mai repede, ducând la inundaţii şi la colmatarea accelerată a lacurilor de acumulare.

În opinia lui Berceanu, ”cuantificarea întregii cantitătăţi de lemn recoltat, dotarea cu funiculare a echipelor de exploatare corelată cu scăderea intervenţiei buldozerelor în păduri şi tăierea arborilor pe criterii altele decât cele pur economice, plus vânzarea lemnului pe sortimente, din depozitele administratorilor, sunt paşii esenţiali în creşterea eficienţei economice şi scăderea amprentei ecologice asupra mediului”.

Pe de altă parte, expertul constată că menţinerea unor volume mari de lemn nefiscalizate pe piaţă deformează preţul lemnului, distruge orice planuri de management şi investiţii în dezvoltare ale agenţilor comerciali şi nu oferă predictibilitatea pe orizonturi largi de timp, cerută de sistemul bancar. ”Fără investiţii, fără o bursă a lemnului integrată în Bursa de Mărfuri şi cu ingerinţe politice profunde în piaţa lemnului, România nu are cum să depăşască nivelul actual de prelucrare secundară a lemnului”, a concluzionat expertul silvic.

Octavian Berceanu atrage atenţia că ”piaţa de capital evită să investească într-o industrie afectată de corupţie a cărei materie primă are preţuri volatile, distorsionate prin lipsa unui sistem de evidenţă centralizată electronic”.

Potrivit studiului PwC, în sectorul forestier sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. În plus, industria silvică şi de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB, spun autorii studiului.

Berceanu consideră însă că ”piaţa lemnului şi şantierele de împăduriri, cu un deficit de peste 2,5 milioane de ha, pot să genereze peste 100.000 de noi locuri de muncă, iar trecerea la o piaţă transparentă, deschisă şi eficientă înseamnă cel puţin dublarea procentelor actuale din PIB-ul României.