Cum pot fi oprite defrişările ilegale de pădure(video)

Mii de oameni au ieşit sâmbătă în toată ţara pentru a protesta împotriva defrişării pădurilor şi a companiilor care cumpără lemn tăiat ilegal. ”Aproape jumătate din pădurile României au fost retrocedate, astfel încât există multe proprietăţi de mici dimensiuni. Proprietarii mici nu pot să-şi protejeze pădurea într-un mod satisfăcător, pentru că trebuie să le păzească, să plătească taxe, să angajeze servicii de la ocolul silvic. Mulţi oameni nu-şi permit să plătească aceste lucruri, şi aşa apar tăierile la ras”, explică Ionuţ Apostol, director de campanii la Greenpeace România, într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, există soluţii precum îmbunătăţirea radarului pădurilor, prin folosirea GPS-ului pe camioanele cu buşteni.

Epoch Times: Greenpeace a realizat un studiu legat de defrişările ilegale din România. Despre ce magnitudine a fenomenului vorbim?

Numărul de cazuri este imens. În fiecare an avem mii de cazuri în unele judeţe, la care se adaugă cele care n-au fost descoperite de autorităţi şi nu au fost investigate. Amploarea fenomenului este necunoscută. Este vorba despre sute de mii de hectare care sunt defrişate ilegal iar protestul de astăzi a fost declanşat de acest fenomen care continuă de la an la an şi se amplifică. Elementul care a scos oamenii în stradă a fost investigaţia făcută de Environmental Investigation Agency care a arătat că unul din marii procesatori de buşteni din ţara noastră, Schweighofer Holzindustrie (n.r) acceptă lemn tăiat ilegal, ceea ce încalcă normele în vigoare.

În acelaşi timp Codul Silvic aflat în prezent în Parlament este în curs de reexaminare la cererea preşedintelui României pentru a se rezolva problema monopolului din industria lemnului. Oamenii sunt bineînţeles deranjaţi şi de lobby-ul marilor companii în domeniu.

În primul rând, prin faptul că firma respectivă acceptă lemn ilegal, ea amplifică fenomenul. Oamenii ştiu că dacă taie arbori în pădure ilegal, au unde să vândă lemnul. Noi credem că acest fenomen trebuie prevenit, iar limitarea cotei de piaţă la 30% este un pas bun înainte în această direcţie. În acelaşi timp, măsura de combatere a monopolului ar trebui să salveze de la faliment întreprinderile mici şi mijlocii de mobilă şi să sprijine dezvoltarea locală, în locul unor corporaţii care exportă lemn din România cu prea puţine beneficii pentru comunităţile locale.

Ce revendicări aţi lansat şi ce demersuri veţi face pe lângă autorităţi?

Cetăţenii şi organizaţiile societăţii civile au pregătit un set de revendicări care sunt într-un stadiu preliminar. E un semnal de alarmă, un prim pas. Urmează ca specialişti în domeniul silvic, în ariile protejate şi protecţia mediului să contribuie cu propuneri concrete la prevenirea tăierilor ilegale, la gestionarea cotei de recoltare a lemnului, la transformarea pădurii într-un element de protecţie, nu doar de producţie şi de exploatare în sens economic. Nu este vorba despre o schimbare de paradigmă dintr-o dată, ci despre o adaptare a legislaţiei cu nişte principii clare şi de implementarea acesteia.

Codul Silvic dezbătut acum în Parlament nu este cel mai bun pe care l-am putea avea. Mai există multe puncte care ar putea fi îmbunătăţite. De exemplu, amenajamentul silvic stabileşte toate normele care trebuie respectate în gestionarea pădurii, inclusiv cât lemn poate fi exploatat. Pentru suprafeţe mai mici de 10 hectare, amenajamentele silvice nu sunt impuse prin Codul Silvic, ceea ce lasă loc tăierilor ilegale în proprietăţile de mai mici dimensiuni. Asta în contextul în care aproape jumătate din pădurile României au fost retrocedate, astfel încât există şi multe proprietăţi de mici dimensiuni. Proprietarii mici nu pot să-şi protejeze pădurea într-un mod satisfăcător, pentru că trebuie să le păzească, să plătească taxe, să angajeze servicii de la ocolul silvic. Mulţi oameni nu-şi permit să plătească aceste lucruri, şi aşa apar tăierile la ras.

Greenpeace România a propus parlamentarilor câteva amendamente la Codul Silvic printr-o petiţie care a strâns 5.000 de semnături. Am cerut interzicerea tăierilor rase – Art. 29 permite tăierile rase în păduri naturale, tăieri care sunt anti-ecologice, distructive şi servesc doar interesului economic al exploatatorilor de lemn. De asemenea, am solicitat redarea atribuţiilor Jandarmeriei de a controla tăierile ilegale şi de a putea aplica sancţiuni. Totodată, am propus încadrarea furtului de lemn ca infracţiune, potrivit Codului Penal. Poate că n-a fost momentul cel mai potrivit având în vedere că acest Cod Silvic a trecut prin atâtea modificări şi a fost şi respins, iar apoi adoptat în Parlament. Dar acum trebuie adoptat şi amendat ulterior.

Pentru suprafeţe mai mici de 10 de hectare, amenajamentele silvice nu sunt impuse prin Codul Silvic, ceea ce lasă loc tăierilor ilegale în proprietăţile de mai mici dimensiuni.

Ce părerea aveţi despre compensarea financiară a proprietarilor de păduri de protecţie care nu defrişează?

România încă deţine păduri virgine şi cvasivirgine care trebuie protejate strict. De asemenea, avem păduri de mare valoare în Parcuri naturale, situri Natura 2000 şi alte arii protejate. Odată cu retrocedarea, o parte din păduri au devenit arii protejate şi proprietarii şi-au dat acordul să nu intervină masiv asupra lor, dar ei au fost privaţi astfel de accesul la acei metri cubi de lemn dintr-o pădure ce nu face parte dintr-o arie protejată. Aici trebuie să intervină un dialog între acei proprietari şi instituţiile din domeniu pentru a se ajunge la un consens. Acele compensaţii pentru proprietarii de păduri din arii protejate sunt deja cuprinse în lege, numai că în practică nu s-a aplicat. Ei nu primesc compensaţii băneşti cum e prevăzut prin lege, dar în schimb plătesc taxe şi au de plătit servicii.

Ce soluţii vedeţi pentru a împiedica firme ca Schweighofer să cumpere lemnul tăiat ilegal?

Dacă această firmă este într-adevăr serioasă când spune că nu vrea să achiziţioneze lemn ilegal sau că nu acceptă lemn din parcurile naţionale, trebuie să verifice toată documentaţia furnizorilor de lemn. Nu este imposibil şi nu sunt necesare investiţii de mari dimensiuni, dar lemnul trebuie controlat din pădure până la fabrică. Contează foarte mult îmbunătăţirea radarului pădurilor care este un instrument foarte bun pentru verificarea legalităţii transporturilor de lemn prin apelarea serviciului 112. În prezent, un camion cu buşteni face drumul până la fabrică şi în aceeaşi zi mai face unul sau două drumuri cu aceleaşi acte, cel de-al doilea şi al treilea transport fiind ilegale. Atâta timp cât n-a fost controlat, sau poliţia n-a marcat în documentele relevante că a existat un control, ilegalităţile pot continua.

O soluţie pentru această problemă ar fi folosirea GPS-urilor pe camioanele care transportă buşteni. Pe lângă posibilitatea cetăţenilor să apeleze la serviciul 112, un serviciu deja existent informatizat ar putea să urmărească acele informaţii obţinute prin GPS-ul camioanelor. În cazul în care acelaşi document este urmărit pe un traseu de mai multe ori, trebuie să se tragă semnalul de alarmă şi să se sesizeze organele de control automat.

Ionuţ Apostol este director de campanii la Greenpeace România.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.