Societatea civilă reclamă practicile Schweighofer, Kronospan şi OMV la Ambasada Austriei

Pe 5 mai, în cadrul evenimentului internaţional de depunere a unui scrisori de proteste către Ambasadele Austriei din 14 oraşe, semnată de 34 de ONG-uri şi grupuri informale, un grup de cinci reprezentanţi ai societăţii civile din Bucureşti s-a întâlnit cu reprezentanţii Ambasadei Austriei, Jürgen Heissel, ministru plenipotenţiar şi Rudolf Lukavsky, coordonatorul secţiei comerciale a Ambasadei. Protestatarii au cerut diplomaţilor austrieci să condamne practicile ilegale ale companiei Schweighofer Holzindustrie, care premiază lemnul tăiat ilegal, şi ale OMV Petrom, ”care refuză să-şi asume responsabilitatea pentru contaminarea apei, să înlocuiască sursa de apă sau să plătească decontaminarea” în mai multe localităţi din România.

Epoch Times redă comunicatul integral remis de ONG-uri redacţiei noastre:

”Scopul reprezentanţilor celor 4 organizaţii (Asociaţia T.E.S.L.A, Grupul fără Fracturare, Comunitatea Uniţi Salvăm, Asociaţia Artă pentru Drepturile Omului) a fost acela de a prezenta nemulţumirile societăţii civile din România referitor la comportamentul firmelor austriece, în special al Schweighofer Holzindustrie (SH), pe fondul scandalului declanşat de flagrantul filmat de organizaţia americană EIA, şi dat publicităţii, de curând, în România, respectiv lobby-ul său agresiv, inclusiv prin folosirea Ambasadei Austriei, dar şi practicile ilegale pe care aceasta le foloseşte, conform multiplelor materiale din presă. Discuţia a atins şi subiecte conexe, care ţin de modul în care firmele austriece din România, din domeniul energiei neregenerabile (combustibili fosili, OMV Petrom), dar şi din domeniul celei regenerabile, respectiv microhidrocentrale, folosesc standarde duble (diferite de cele din Austria), producând prejudicii de mediu considerabile fără să plătească daune comunităţilor afectate.

În prima parte, reprezentanţii ONG-urilor au prezentat Ambasadei problema tăierilor ilegale şi a faptului că Schweighofer Holzindustrie practică achiziţia de lemn ilegal, oferindu-se să transmită Ambasadei mai multe informaţii în acest sens. Dl. Ministru Plenipotenţiar Heissel le-a comunicat că Ambasada urmăreşte cu mare interes această situaţie încă de la declanşarea scandalului şi că nici ei nu au mai multe informaţii decât reprezentanţii societăţii civile. De asemenea, s-a discutat despre premiul înmânat de dl. Ambasador Reiweger în octombrie 2014 companiei Schweighofer Holzindustrie, premiat ca investitorul austriac al anului şi măsura în care acest premiu îi va fi ridicat, în cazul în care acuzaţiile la adresa SH se dovedesc a fi reale.

Reprezentanţii societăţii civile au întrebat, în mod insistent, dacă Ambasada va da un comunicat prin care să condamne comportamente economice similare cu cel de care SH este acuzat de mai multe părţi, răspunsul d-lui Lukavsky, de la secţia comercială, fiind că este evident că ambasada condamnă aceste practici. Reprezentanţii societăţii civile i-au răspuns că acest lucru nu este deloc evident, mai ales având în vedere lobby-ul făcut de ambasadă pentru Schweighofer, asupra căreia planează de multă vreme multiple acuzaţii, care sigur au ajuns şi la urechile reprezentanţilor Ambasadei, şi că singura modalitate prin care acest lucru este comunicat fără echivoc este printr-un comunicat de presă, ca minim gest de respect pentru cetăţenii români.

S-a discutat despre situaţia forestieră din Austria, comparativ cu cea din România, şi de cât este de strict regulamentul în Austria. Domnul Lukavsky a încercat să îi convingă pe reprezentanţii societăţii civile că nu este vina Ambasadei austriece dacă în România nu se respectă legile, precum şi de beneficiile intrării unui magnat precum SH pe piaţa românească, care a crescut investiţiile, beneficiile fiind reciproce. Dl Lukavsky a răspuns argumentului legat de pierderea celor 50.000 de locuri din industria mobilei, prin incapacitatea accesului fabricilor de lemn la materialul lemnos, întrucât SH a ajuns să dicteze preţul şi beneficiază de tratament preferenţial de către Romsilva, contraargumentând cu faptul că preţul lemnului era scăzut în România, faţă de piaţă globală, şi asta era o problemă. De fapt, Schweighofer nu a făcut decât să aducă preţul lemnului în România la nivelul preţului internaţional al lemnului, făcând ca România, prin Romsilva, să profite, prin încasarea de sume mai mari faţă de cât primea până atunci pe lemnul vândut micilor procesatori locali.

Practic, faptul că Schweighofer face imposibilă producţia de mobilă din România nu este deloc o problemă pentru ataşatul comercial austriac, care vede problema resurselor de lemn ca pe o marfă a cărei destinaţie (primordială) ar trebui să fie cea de comercializare pe piaţa globală, precum petrolul. Argumentele protejării economiei locale, a micilor producători de mobilă români, au părut să nu aibă niciun fel de rezonanţă în dl. Lukavsky, a cărei viziune economică pare strict focusată pe pieţele globale. Dânsul consideră, de asemenea, că sunt prea puţine drumuri forestiere în România, ceea ce face imposibilă exploatarea judicioasă, ajungându-se să se taie doar de pe marginea pădurilor. Şi asta în contexul în care mulţi specialişti în domeniu reclamă faptul că, sub noul Cod Silvic, se promovează tot construirea masivă de drumuri forestiere, care vor duce la defrişarea şi mai agresivă a pădurilor.

Legat de subiectul limitării concurenţei, referitor la introducerea limitei de 30% pentru un procesator de lemn în noul Cod Silvic, dl. Lukavsky a subliniat că este anticoncurenţială şi încalcă legislaţia europeană. Reprezentanţii societăţii civile au argumentat, însă, că un stat poate introduce prevederi restrictive privind producţia şi exportul de materii prime, tocmai pentru a îşi proteja anumite ramuri economice de prelucrare a acestor materii prime (pentru a evita statutul de ţară exportatoare e materii prime, cum este cazul frecvent al coloniilor), dând ca exemplu Bulgaria, care a interzis, de curând, exportul de masă lemnoasă brută pe o perioadă de 3 luni, măsură pentru care nu a fost sancţionată de Comisia Europeană, ceea ce dovedeşte că legislaţia europeană lasă totuşi spaţiu de manevră ţărilor membre. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Ucraina, unde, acum o lună, Parlamentul a votat o lege care interzice exportul de material lemnos pe o perioadă de 10 ani, începând cu 2016.

Discutând de comparaţia dintre problema pădurilor în Austria şi cea în România, dl. Lukavsky ne-a mai spus că în România se exploatează jumătate din cantitatea de masă lemnoasă exploatată în Austria (n.red – aceste statistici ar trebui să ne parvină, pentru a le da crezare, şi mai e şi întrebarea dacă în cele pentru România sunt cuprinse şi tăierile ilegale), şi că nu cantitatea exploatată e problema, cantităţile fiind mici, de fapt, ci modul în care acest lucru are loc şi faptul că defrişările au loc în anumite zone. Cu toate acestea, Austria are 47% suprafaţă împădurită, în creştere cu 3% în ultimii 50 de ani, în timp ce România are aproape jumătate din acest procent acoperit cu păduri (oficial, 27%), cu un ritm dramatic de scădere în ultimii 25 de ani, cel mai accentuat şi mai alarmant din Europa. Este greu de imaginat cum poate fi acceptabil acest argument propus de dl. Lukavsky, în orice tip de dezbatere pe cifre, cu cel mai mic iz de sustenabilitate, dincolo de discuţia strictă pe cifre.

Standarde duble şi statutul de neocolonie est-europeană

Discuţia despre standardele duble i-a determinat pe reprezentanţii societăţii civile să întrebe de ce Ambasada austriacă nu a avut şi obiecţii legate de Codul Silvic, altele decât cele care vizează limitarea cantităţii procesate de către un operator industrial (SH), de ordin economic, şi nu au contribuit şi pe partea de îmbunătăţire a practicilor forestiere, oferind consultanţă autorităţilor române despre managementul sustenabil al pădurilor,aducând şi un input de ordin ecologic, sustenabil. Răspunsul ambasadei a fost că s-a făcut o ofertă de schimb de experienţă cu instituţia similară Romsilva din Austria, dar că autorităţile române nu au fost interesate (aceasta oferă nu a avut loc în contextul negocierilor pentru noul Cod Silvic). Discuţia a atins şi problema fabricii Kronospan, tot companie austriacă, de la Sebeş, care a scos un oraş în stradă, vreme de mai multe zile, şi de faptul că firma a dat în judecată pe o parte dintre protestatari.

Discuţia despre standarde duble de mediu a dus, inevitabil, spre subiectul exploatării hidrocarburilor fosile şi al OMV Petrom, reprezentanţii societăţii civile punând accent pe accidentele multiple, în care apa şi solurile au fost contaminate în mai multe comunităţi din România, şi pe faptul faptul că OMV Petrom refuză să îşi asume responsabilitatea privind contaminarea şi să înlocuiască sursa de apă sau să plătească decontaminarea. S-a prezentat pe scurt cazul de la Ariceştii Rahtivani, cu sonda activă din mijlocul satului, neîmprejmuită (în Austria, toate sondele sunt împrejmuite). De asemenea, li s-a promis reprezentanţilor Ambasadei că le vom trimite mai multe articole privind dezastrele OMV Petrom în ţară.

Faptul că Schweighofer face imposibilă producţia de mobilă din România nu este deloc o problemă pentru ataşatul comercial austriac, care vede problema resurselor de lemn ca pe o marfă a cărei destinaţie (primordială) ar trebui să fie cea de comercializare pe piaţa globală, precum petrolul.

Discuţia a atins şi subiectul fracturării hidraulice, concluzia reprezentanţilor Ambasadei fiind că este responsabilitatea fiecărui stat de a interzice sau nu fracturarea, că Austria a interzis-o, iar dacă România nu o interzice, este strict problema ei . Dl. Heissel nu era la curent cu planurile de fracturare ale OMV Petrom în România, vizitatorii folosind prilejul sa îl informeze că acest procedeu se doreşte a fi folosit de toate companiile petroliere, conform declaraţiilor de presă dinainte de izbucnirea protestelor, despre sonda de explorare pentru gaze de şist forată de OMV Petrom în 2013, despre fracturarea hidraulică folosită de OMV Petrom în Marea Neagră încă din 2008. Dl. Lukavsky a ţinut să ne precizeze că OMV Petrom şi-a început activitatea cu o acţiune masivă de decontaminare (n-red – din câte ştim, decontaminarea a fost, este şi va fi făcut pe banii statului român, conform contractului de privatizare a Petrom, extrem de dezavantajos pentru statul român).

De asemenea, discuţia despre standarde duble a dus şi la subiectul fierbinte al microhidrocentralelor de pe râurile de munte şi al dezastrelor produse de acestea în zona montană înaltă din România. Dl. Heissel s-a arătat surprins că ar fi o problemă cu acestea, ştiind că este, totuşi, vorba de energie regenerabilă, iar reprezentanţii ONG-urilor i-au propus să-i trimită informaţii şi în acest sens.

În final, reprezentanţilor Ambasadei Austriei comunicat faptul că din ce în ce mai mulţi oameni din comunităţile afectate de investiţii austriece (OMV Petrom, în toată România, Schweighofer, în judeţele afectate puternic de despăduriri, dar şi companiile din domeniul microhidrocentralelor) au ajuns, prin analogie, să identifice statul austriac ca un stat colonizator, şi că deja este o problemă de diplomaţie economică pe cale să se agraveze şi să degenereze, întrucât din ce în ce mai multe firme austriece ajung în prim-planul celor mai mari scandaluri de mediu, dar şi de acaparare a resurselor, fapt taxat de opinia publică din România.

Din păcate, timpul nu a permis şi o discuţie despre subiectul acaparării de terenuri făcută de firme austriece în România (un documentar extrem de interesant în acest sens se pregăteşte de către un regizor austriac), pentru a întregi imaginea pe care “investitorul austriac” ajunge să o aibă în rândul cetăţenilor români, în detrimentul investitorilor austrieci cu o contribuţie pozitivă la dezvoltarea sustenabilă economică şi de mediu. S-a rezumat, astfel, faptul problema acaparării resurselor vitale de către companiile austriece (preponderent de către ele), ca fiind o problemă ce deja poate fi definită în termenii de neocolonialismului economic. Reprezentanţii Ambasadei s-au apărat, spunând că faptul că investitorii austrieci sunt printre cei mai numeroşi în România, face inevitabil faptul că companiile austriece ajung cel mai des în colimatorul presei şi al societăţii civile.

Am plecat cu promisiunea că vom reveni cu informaţii despre subiectele discutate, şi că ne dorim un dialog cu Ambasade Austriei în România, de la care aşteptăm o luare de poziţie care să arate respect pentru îngrijorările cetăţenilor români.

Maria Olteanu,

Preşedinte Asociaţia T.E.S.L.A (Tranziţie energetică sustenabilă, locală, autonomă)”.

Citiţi şi: Prinsă în flagrant: Companie austriacă recompensa lemnul românesc tăiat ilegal (video)

Compania austriacă Holzindustrie Schweighofer, acuzată că a construit ilegal fabrica de la Reci

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.