Acum aproape 2.000 de ani, spre perioada de final a glorioasei Dinastii Han, controlul capitalei a fost preluat de Dong Zhuo, un mare comandant militar. E l-a izgonit pe tânărul împărat care se afla la putere, a acuzat demnitarii pe nedrept şi a început să execute şi să-i brutalizeze pe toţi cei care îi stăteau în cale.
El chiar şi-a făcut un obicei din a omorî oameni, pentru a se distra la marile banchete, unde le amputa acestora membrele, unul câte unul şi apoi le arunca corpul în ulei încins în faţa oaspeţilor stupefiaţi care erau uneori forţaţi sa servească supă fiartă cu sângele colegilor lor.
Astfel, cu regatul aflat la un pas de prăbuşire, oamenii de încredere ai dinastiei erau complet dezorientaţi. Singura speranţă de înlăturare a acestui tiran, s-a dovedit a fi ajutorul din partea uneia dintre cele mai frumoase femei din istoria Chinei - tânăra Diao Chan.
Diao Chan nu numai că era foarte frumoasă, dar era şi o excelentă cântăreaţă şi dansatoare. Rămânând orfană la o vârstă fragedă, ea a fost luată în grijă de ministrul Wang Yun, care era slujitor de încredere al împăratului şi care a crescut-o ca şi cum ar fi fost fiica lui. Crescând şi transformându-se într-o tânără domnişoară, ea era dornică să îl răsplătească pe acesta pentru toată bunătatea pe care i-a arătat-o.
Capcana
Pentru ca împăratul să nu aibă putere, iar slujitorii acestuia să fie la ordinele lui, tiranul Dong Zhuo se baza pe instaurarea fricii şi pe alte lucruri rele şi era protejat de fiul său adoptiv - un mercenar nemilos pe nume Lü Bu.
Lü Bu era un tânăr arătos şi talentat, dar lipsit de onoare. Îl trădase şi îl ucisese deja fostul său stăpân, şi a devenit fiul adoptiv al lui Dong Zhuo mai mult din oportunism decât din alte motive. Acestea fiind spuse, el era un războinic de neînvins care a întărit domnia clădită prin teroare a lui Dong Zhuo şi a omorât mulţi dintre duşmanii lui.
Cu o astfel de protecţie, nimeni nu îndrăznea să-l provoace pe Dong Zhuo, care-şi continua domnia tiranică. Când va fi oare, readusă pacea?
Ministrul Wang Yun era foarte îngrijorat, iar fiica lui adoptivă, Diao Chan, ştia acest lucru. Într-o seară, acesta a ieşit la o plimbare, încercând să găsească o cale de a scăpa de despot. El a observat că Diao Chan stătea în curte şi privea către lună, când aceasta a devenit brusc acoperită de nori. Inspirat de frumuseţea fiicei sale, el a gândit că până şi luna a pălit la vederea ei. În momentul acela i-a venit o idee. Din cele “Treizeci şi Şase de Stratageme” folosite în timp de război, o stratagemă care ar fi putut fi folosită în acele timpuri de disperare era Capcana Frumuseţii.
Ministrul, având lacrimi în ochi, a îngenunchiat în faţa fiicei sale de 16 ani.
“De ce faci asta, domnul meu?” întreabă Dio Chan alarmată.
“Oare ai face ceva ca să îţi ajuţi ţara?” a întrebat el.
“Dacă ţara chiar are nevoie de mine, îmi voi da viaţa ca să o salvez. Cum pot sta aici în timp ce îngenunchezi? Te rog ridică-te, domnul meu!”, a spus ea.
Văzând determinarea din ochii ei, ministrul i-a şoptit planul său. Diao Chan a părut îngrijorată, dar după ce a reflectat profund, ea a încuviinţat.
Primul pas
În următoarea zi, ministrul a organizat în cinstea generalul Lü Bu un banchet generos cu bucate gustoase şi vinuri alese. Pretinzând că nu dispune de suficienţi servitori, el şi-a chemat fiica pentru a-l servi pe general.
“Ooo, Doamne, cum poate exista o asemenea frumuseţe pe pământ?” a exclamat Lü Bu. “Ea este un înger!”
Din momentul în care el a privit încântătoarea înfăţişare a lui Diao Chan, a fost deodată fermecat. A tot sperat ca aceasta va sta lângă el în timpul cinei, dar ea s-a aşezat lângă tatăl ei.
Văzând că Lü Bu o tot privea pe fiica sa, ministrul a decis să facă următoarea mişcare.
“Generalul este un erou pe câmpul de luptă” i-a spus el lui Diao Chan, în aşa fel încât acesta să îl audă. “Este o onoare să fii admirată de el”.
“Dacă”, a continuat el întorcându-se în direcţia războinicului, “generalul Lü ar binevoi să accepte mâna umilei mele fiice, aş putea aranja nunta voastră.”
Când ministrul s-a oferit să i-o dea de soţie pe Diao Chan lui Lü Bu, acesta din urmă a fost cuprins de fericire. A acceptat propunerea pe loc.
Pasul al doilea
Dong Zhuo era următorul pe listă. Ministrul a aranjat un alt mare banchet, de data aceasta pentru marele comandant, oferindu-i acestuia mult vin şi făcându-l să se îmbete foarte tare. Apoi Diao Chan a apărut şi a dansat, fapt care i-a trezit pe loc poftele tiranului.
Nu i-a luat mult ministrului să îl convingă. “Dacă stăpânul Dong este interesat”, i-a spus el, “aş fi onorat ca fiica mea să vă servească”.
Auzind acestea, Dong Zhuo a luat-o pe Diao Chan şi a dus-o la reşedinţa lui.
Lü Bu, bolnav din dragoste
Lü Bu a observat că Diao Chan nu se afla pe nicăieri în conacul ministrului şi l-a întrebat pe acesta unde a dispărut.
“L-am invitat pe Excelenţa Sa la cină, acum vreo două seri”, a explicat ministrul. “Când a văzut-o pe fiica mea, a insistat să o ia cu el acasă”.
“Diao Chan mi-a fost promisă mie!” spuse Lü Bu şocat şi înfuriat. Războinicului bolnav din dragoste i se rupea inima şi nu se mai putea opri să se gândească la ea.
Într-o zi, el a încercat să se furişeze în camerele lui Dong Zhuo pentru a o vedea pe Diao Chan, iar acesta care se afla înăuntru şi dormea, s-a trezit şi l-a descoperit. “Ai cumva o aventură cu concubina mea favorită?” a strigat el, “Să nu mai intri aici niciodată!”
Căutând o cale de scăpare, Lü Bu a pretins că a auzit un asasin şi a plecat repede.
În ciuda faptului că avea un curaj incredibil pe câmpul de luptă, el s-a simţit foarte neajutorat. Odată când Dong Zhuo nu era acolo, el a reuşit să pătrundă din nou în camerele lui, unde şi-a îmbrăţişat iubita, a ascultat vocea acesteia şi a privit în ochii ei frumoşi din nou.
Punctul Culminant
Înfruntând un mare risc, Lü Bu s-a furişat în camera fetei din nou. Diao Chan se afla acolo singură.
Când Diao Chan l-a văzut apropiindu-se, ea s-a întors cu spatele, zicându-i ca era prea ruşinată ca să îl privească. “Dong Zhuo m-a violat”, a spus ea. “Şi nu poţi şti cât de mizerabilă este viaţa mea, pentru că trăiesc cu cineva pe care îl dispreţuiesc atât de mult.”
Îndurerat la auzul suferinţei ei, Lü Bu a îmbrăţişat-o. Pe cât de mult îşi dorea să fie împreună cu Diao Chan, pe atât de mult ştia că nu este posibil şi l-a cuprins un sentiment sfâşietor de neajutorare. Emoţiile îl tulburau peste măsură. Când Diao Chan i-a şoptit la ureche cât de mult i-a lipsit, inima lui abia a mai putut să îndure.
Lü Bu se afla parcă pe altă lume atunci când l-a auzit pe Dong Zhuo apropiindu-se furtunos de camera în care se aflau şi grăbindu-se să fugă el şi-a uitat arma.
În momentul în care Dong Zhuo a intrat alarmat în cameră, l-a văzut pe Lü Bu cum scăpa prin uşa din spate.
“Ce se întâmplă? Ai o aventură cu Lü Bu?”
“Domnul meu”, s-a plâns Diao Chan, “Lü Bu a dat buzna înăuntru şi a început să-mi spună vorbe nepotrivite. Mulţumesc cerului că ai venit!”
“Bestia!” strigă Dong Zhuo, având o privire în care se citea furia. Dând la o parte relaţiile familiale, el a ridicat halebarda generalului de pe jos şi a pornit după acesta în fugă.
Lü Bu stătea ascuns în apropiere, vrând să se asigure că Dong Zhuo nu o va răni pe Diao Chan. Când l-a văzut pe Dong Zhuo apropiindu-se furios, a rupt-o la fugă.
Nu era nici o cale ca dolofanul Dong Zhuo să îl ajungă pe atleticul Lü Bu, aşa că a aruncat furios halebarda înspre acesta din urmă, dar l-a ratat de puţin.
Se pare că tiranul nu îşi alesese războinicul potrivit cu care să se ia la harţă. Lü Bu şi-a recuperat arma şi, cu o lovitură, l-a despicat pe Dong Zhuo.
Tânărul general nu avea idee că tocmai jucase ultima scenă din capcana pe care i-o întinsese ministrul. Diao Chan a stigat că a avut loc o crimă sângeroasă, iar gărzile au venit şi l-au găsit pe Dong Zhuo care zăcea mort şi pe Lü Bu în apropierea lui.
Lü Bu s-a aruncat pe cal şi a fugit, dar a fost prins mai târziu şi executat de Cao Cao, dar aceasta este o altă poveste.
Ministrul s-a apropiat de fiica sa şi s-a plecat în faţa ei. Diao Chan salvase imperiul.
Capcana Frumuseţii este bazată pe nuvela chineză clasică Romanţa Celor Trei Regate şi este interpretată în spectacolele Shen Yun din 2020.
