Boala Parkinson: o terapie cu câmpuri electromagnetice ar putea oferi noi speranţe
alte articole
Tremurul se calmează. Mişcarea devine mai uşoară. O sarcină care era dificilă pare mai uşor de gestionat.
Pentru persoanele cu boala Parkinson, aceste mici victorii pot însemna păstrarea unui plus de independenţă, iar un număr tot mai mare de studii de cercetare analizează dacă o tehnologie neinvazivă, fără intervenţii chirurgicale, numită câmpuri electromagnetice pulsate (PEMF), ar putea contribui la obţinerea acestora.
Câmpurile electromagnetice pulsate sunt îmcă un domeniu de cercetare în plină dezvoltare, dar rezultatele preliminare sunt încurajatoare.
Cum ar putea PEMF să afecteze creierul?
Stimularea cerebrală profundă, un tratament consacrat pentru boala Parkinson, utilizează electrozi implantaţi chirurgical pentru a transmite impulsuri electrice adânc în creier. Aceasta poate controla tremurul în mod spectaculos; uneori, pacienţii pot porni şi opri dispozitivul şi simt cum tremurul revine sau dispare aproape instantaneu.
Spre deosebire de stimularea cerebrală profundă, PEMF utilizează un dispozitiv poziţionat în afara craniului pentru a genera impulsuri magnetice care penetrează craniul şi induc mici curenţi electrici în creier, fără intervenţie chirurgicală sau electrozi implantaţi.
Deoarece neuronii comunică prin semnale electrice, curentul slab indus de un câmp magnetic variabil le poate modifica starea electrică şi poate influenţa activitatea lor.
Boala Parkinson „nu este pur şi simplu o tulburare cauzată de deficitul de dopamină”, a afirmat dr. Giuseppe Lanza, neurolog şi profesor titular la Universitatea din Catania, Italia, care cercetează bolile neurodegenerative şi a publicat numeroase lucrări despre boala Parkinson.
„Aceasta implică anomalii în activitatea, conectivitatea şi plasticitatea mai multor reţele cerebrale care interacţionează”, a declarat el pentru The Epoch Times.
Cercetătorii consideră că PEMF ar putea acţiona prin mai multe mecanisme care se suprapun: modificând modul în care celulele cerebrale comunică între ele, influenţând capacitatea creierului de a se adapta şi de a-şi reconfigura conexiunile şi afectând modul în care celulele produc energie şi modul în care creierul gestionează inflamaţia.
Unele studii experimentale au sugerat, de asemenea, posibile efecte asupra metabolismului celular şi a căilor neuroinflamatorii sau neuroprotectoare. Cu alte cuvinte, aceasta afectează modul în care produc energie celulele cerebrale, modul în care este reglată inflamaţia şi modul în care celulele nervoase sunt protejate împotriva leziunilor.
Cercetările lui Lanza s-au concentrat de mult timp pe neurofiziologia clinică şi stimularea cerebrală neinvazivă, în special pe modul în care aceste abordări ne pot ajuta să înţelegem şi, eventual, să modulăm funcţionarea alterată a reţelelor cerebrale în cazul tulburărilor neurologice.
Ce arată cercetările până acum?
Într-un studiu recent, s-a demonstrat că tratamentul zilnic cu PEMF, administrat pe parcursul a trei perioade de câte opt săptămâni la 14 persoane cu boala Parkinson, a redus intensitatea tremorului mâinii pe partea cea mai afectată. Tratamentul pare, de asemenea, să îmbunătăţească activitatea cerebrală anormală şi ritmică asociată cu tremorul specific bolii Parkinson.
Alte studii au constatat că câmpurile electromagnetice pulsate (PEMF) de intensitate ridicată pot îmbunătăţi moderat simptomele motorii ale bolii Parkinson în comparaţie cu tratamentul simulat, cu un număr mai mare de impulsuri pe sesiune sau pe parcursul mai multor sesiuni, îmbunătăţirile fiind mai semnificative atunci când pacienţii au primit mai multe impulsuri magnetice pe sesiune sau pe durata tratamentului.
Unii cercetători sugerează că PEMF-urile ar putea acţiona prin creşterea nivelurilor de dopamină din creier, posibil prin protejarea celulelor nervoase producătoare de dopamină împotriva deteriorării şi prin susţinerea capacităţii acestora de a funcţiona şi de a se autorepara.
„Mulţi pacienţi au raportat îmbunătăţiri ale simptomelor motorii, precum rigiditatea, mobilitatea sau performanţa motorie generală”, a spus Lanza. De asemenea, s-a manifestat interes faţă de posibilele efecte ale PEMF-urilor asupra simptomelor non-motorii, inclusiv oboseala, starea de spirit, somnul şi anumite aspecte ale funcţionării cognitive, a adăugat el.
Aspecte de luat în considerare
În ciuda semnalelor iniţiale promiţătoare, Lanza a avertizat să nu se tragă concluzii pripite înainte de a exista dovezi solide.
În prezent, PEMF ar trebui considerat mai degrabă o abordare experimentală pentru boala Parkinson decât un înlocuitor al tratamentelor consacrate, a spus el. Studiile efectuate până acum au implicat un număr redus de participanţi, protocoale de tratament inconsistente şi perioade scurte de urmărire.
„Neuromodulaţia neinvazivă este un domeniu foarte promiţător, dar faptul că este neinvazivă nu înseamnă automat că este eficientă în toate cazurile”, a spus el.
Alte întrebări includ care pacienţi ar putea beneficia de această terapie, care sunt parametrii optimi de stimulare, cât timp durează eventualele beneficii şi cum ar trebui combinate cel mai bine aceste tehnici cu medicaţia şi reabilitarea.
Deşi în Statele Unite nu există niciun dispozitiv aprobat de Administraţia pentru Medicamente şi Hrană pentru pacienţii cu boala Parkinson, sunt în curs de desfăşurare mai multe studii clinice. Dr. Adeeti Gupta, medic specialist în medicină funcţională, fondatoare şi CEO al American Longevity Centers, a declarat pentru The Epoch Times că este optimistă.
„Trăim vremuri interesante. Am speranţa că vom dispune de o multitudine de opţiuni neinvazive pe măsură ce vom avansa în următorii ani. Aş spune că, cu cât tratamentele sunt iniţiate mai devreme, cu atât şansele de îmbunătăţire sunt mai mari, aşa cum se întâmplă întotdeauna în cazul afecţiunilor neurodegenerative”, a explicat Gupta.
Lanza vede viitorul ca fiind unul personalizat. „În termeni mai generali, cred că viitorul neuromodulării în cazul bolii Parkinson ar putea sta mai puţin într-o abordare universală şi mai mult în intervenţii personalizate, bazate pe profilul clinic şi neurofiziologic al fiecărui pacient în parte.”
