Shen Yun: Povestea celor trei regate

„Imperiul, mult timp divizat, trebuie să se unească; mult timp unit, trebuie să se divizeze. Aşa a fost întotdeauna.” - primele cuvite din Romanul celor trei regate.

Introducere

La începutul secolului al III-lea, odinioară glorioasă, dinastia Han se află în declin. Cei care se vor numi următorii conducători ai Chinei au adus imperiul în pragul războiului. Eunucii de la curte complotează, conducătorii cad, iar mari eroi se nasc în lupte epice. Poporul chinez, care tânjeşte după pace, se întreabă ce se va alege de vieţile lor întrucât războiul face ravagii în toată ţara. Dinastia pare să-şi fi pierdut „Mandatul Cerului” – ce se va întâmpla acum?

Acesta este contextul romanului clasic Povestea celor trei regate, unul dintre cei patru mari piloni ai literaturii chineze (celelalte fiind Călătorie spre Vest, Haiducii din mlaştină, Visul din camera roşie). Autorul său din secolul al XIV-lea, Luo Guanzhong, se inspiră din istorie şi folclor pentru a crea o poveste plină de culoare, care prezintă evenimentele politice şi sociale ale epocii.

Mai mult, este considerată un ghid de strategie militară, care a fost comparată cu „Arta războiului” a lui Sun Tzu. În paginile sale, cititorii întâlnesc zeci de personaje iconice din istorie şi asistă la bătălii de toate dimensiunile. „Cele trei regate” se află în centrul identităţii culturale chineze şi, în special, al conceptului de „yi” – liantul esenţial care leagă o societate armonioasă.

Dansul companiei Shen Yun Performing Arts din 2015, Capturarea săgeţilor cu bărci de paie, povesteşte despre una dintre strălucitele strategii folosite în această mega-saga istorică.

Trei Regate în război

Pe măsură ce regii şi generalii se adună pentru a se lupta pentru supremaţie, trei mari lideri ies în evidenţă. Numele lor sunt Liu Bei, Cao Cao şi Sun Quan. Aceştia sunt oameni cu un caracter formidabil, pricepuţi şi vicleni, fiecare dornic să-şi îndeplinească scopul. Fiecare dintre ei este conducătorul propriului regat – Shu, Wei şi Wu – şi fiecare aspiră să unească regatele pentru a deveni un imperiu, reunind „Totul sub cer”, aşa cum îl numesc ei.

Cu ajutorul celor mai strălucite minţi şi a celor mai curajoase inimi ale vremii, aceştia se ridică la putere şi se angajează într-o competiţie epică pentru viitorul Chinei.

Regatul Shu

Liu Bei, Zhang Fei şi Guan Yu

Războinicul Liu Bei este fondatorul Regatului Shu. Pretenţia sa la tronul imperial se bazează pe faptul că este descendent al conducătorilor dinastiei Han şi poate astfel continua moştenirea, dacă nu chiar dinastia.

Liu este descris ca fiind cel mai legitim şi merituos pretendent. El are o minte elevată şi o inimă bună, dar nu dispune de resursele şi puterea brută ale rivalilor săi. Însă caracterul său nobil acţionează ca un magnet care atrage către cauza sa unii dintre cei mai de neuitat eroi ai romanului – strategi uimitori şi războinici aproape infailibili. Împreună, ei reuşesc să-şi înfiinţeze propriul stat.

Alianţa acestor eroi începe într-una dintre cele mai cunoscute scene din „Trei Regate”: „Jurământul din Grădina Piersicilor”. Liu Bei şi cei doi războinici Zhang Fei şi Guan Yu devin fraţi de jurământ:

„Nu cerem să ne naştem în aceeaşi zi”, jură ei, „dar cerem să murim împreună în acelaşi an, în aceeaşi lună şi în aceeaşi zi”.

Legătura dintre cei trei stabileşte o temă puternică care se desfăşoară pe tot parcursul povestirii. Mai târziu, influenţa lui Liu Bei creşte rapid după ce obţine ajutorul înţeleptului taoist şi expertului strateg Zhuge Liang. Unele dintre cele mai fantastice poveşti din Trei Regate, precum „Capturarea săgeţilor cu bărci de paie”, se datorează isprăvilor lui Zhuge.

Regatul Wei

În Trei Regate, ambiţiosul general Cao Cao este rivalul lui Liu Bei şi un intrigant. Iată un exemplu de dialog între el şi bucătarul său loial:

Cao Cao: Am nevoie să împrumut ceva de la tine. Bucătarul loial: Sigur, ce anume? Cao Cao: Capul tău. Bucătarul loial: Ce? Cao Cao: Nu-ţi face griji, voi avea grijă de familia ta.

Cao Cao (pronunţat tsao tsao) are o armată enormă şi loialitatea unei mari părţi a regatului. El este, de asemenea, un poet desăvârşit, ale cărui opere au un impact semnificativ asupra stilului poetic chinezesc.

Regatul Wu

Între timp, clanul Sun controlează cea mai mare parte a sudului Chinei. La vârsta de 18 ani, după asasinarea fratelui său mai mare, Sun Quan preia puterea. În timpul decisivei „Bătălii de la Stâncile Roşii”, Sun Quan se aliază cu Liu Bei pentru a împiedica armatele lui Cao Cao să avanseze peste râul Yangtze.

Alianţa lor a fost însă de scurtă durată, iar cele trei regate au continuat să se lupte pentru viitorul Chinei, cunoscută sub numele de Imperiul de Mijloc. Dar în această poveste captivantă, plină atât de triumfuri, cât şi de sacrificii, fiecare episod se întoarce la principiul yi.

Semnificaţia Yi

Caracterul chinezesc pentru Yi, 義, este compus din 羊 (oaie) în partea de sus şi 我 (eu, eu însumi) în partea de jos. În cultura chineză, oile sunt simboluri ale prosperităţii datorită naturii lor blânde şi ascultătoare. Caracterul „eu” 我 provine din vechiul alfabet oracolar, unde reprezintă un instrument de luptă prevăzut cu un dinte ascuţit. Împreună, caracterul Yi 義 înseamnă literal „eu sunt oaie”. Simbolic, sugerează sacrificiul în numele dreptăţii.

Titlul chinezesc al romanului, San Guo Yan Yi (三國演義), poate fi tradus şi ca „Cele trei regate care practică Yi”. Yi (pronunţat ee) se traduce cel mai exact prin „dreptate” sau „datorie”. Însă conceptul se extinde pentru a cuprinde onoarea, bunătatea, loialitatea, altruismul şi fraternitatea.

Yi explică relaţiile virtuoase dintre conducători şi supuşi, taţi şi fii, soţi şi soţii, precum şi între fraţi şi prieteni. În societatea tradiţională chineză era o regulă acceptată că, indiferent ce se întâmplă, trebuie să respecţi yi.

Poate că întruchiparea supremă a lui yi poate fi văzută în observarea personajului generalului Guan Yu. Cunoscut şi sub numele de Guan Gong, generaţiile următoare au ridicat temple în memoria lui şi l-au venerat ca „Zeul Războiului”. Într-o anumită ocazie, el a acceptat să se dueleze cu un adversar feroce. După ce a turnat un bol de vin fierbinte pentru noroc, Guan Yu a refuzat să-l bea, spunând că se va întoarce într-o clipă. Câteva minute mai târziu, s-a întors cu capul adversarului înainte ca vinul să se răcească.

Şi totuşi, alături de barba sa lungă, spiritul său indomabil de yi este ceea ce îl face cel mai memorabil. Confruntat cu o probabilă înfrângere, războinicul odată invincibil a rostit următoarele cuvinte nemuritoare:

"Dacă zidurile oraşului cad, înseamnă moarte, atâta tot. Jadul poate fi spart, dar nu îi poţi schimba albul. Bambusul poate fi ars, dar articulaţiile sale nu pot fi distruse. Corpul poate pieri, dar numele va dăinui pentru posteritate."

Pentru a proteja familia stăpânului său Liu Bei, Guan Yu s-a lăsat capturat de nemilosul său duşman, Cao Cao. Cao Cao, care admira de mult timp abilităţile lui Guan Yu ca războinic, a încercat să-l atragă de partea lui cu aur, titluri şi cai de rasă. Un om mai slab ar fi cedat cu uşurinţă, dar Guan Yu a profitat de prima ocazie pentru a evada. A înfruntat un mare pericol şi a suportat rănile pentru a-i înapoia în siguranţă familia fratelui său jurat.

Totuşi, nu a uitat niciodată generozitatea pe care Cao Cao i-a arătat-o, deşi era un duşman. Ani mai târziu, Cao Cao a fost învins în „Bătălia de la Stâncile Roşii” şi fugea pentru a-şi salva viaţa cu ceea ce mai rămăsese din armata sa decimată. Guan Yu a fost trimis să-l ucidă şi l-a interceptat pe Cao Cao într-o trecătoare îngustă de munte. În faţa puternicului Guan Yu, Cao Cao, dezonorat şi epuizat, nu avea nicio şansă, însă Guan Yu l-a lăsat să plece.

Guan Yu a ales să înfrunte execuţia sigură pentru că nu a respectat ordinele, mai degrabă decât să trădeze yi ucigându-şi fostul binefăcător. Desigur, Guan Yu nu a fost executat, deoarece se pare că strategul Zhuge Liang îl trimisese special să-l ucidă pe Cao Cao tocmai pentru că ştia foarte bine că Guan Yu nu se putea hotărî să o facă. Strategul a făcut acest lucru deoarece ştia că China încă avea nevoie de Cao Cao pentru a menţine echilibrul dintre cele trei regate egale, dar asta este o altă poveste.

Pe de altă parte, mult-denigratul Cao Cao este un exemplu de lider cu un simţ slab al yi. El este cunoscut pentru citatul: „Mai degrabă aş trăda lumea decât să las lumea să mă trădeze”. Filozofia sa personală devine evidentă într-o scenă în care Cao Cao, urmărit, se refugiază la fratele jurat al tatălui său. În timp ce prietenul său este plecat cu o treabă, Cao Cao aude servitorii ascuţind cuţite şi discutând despre o crimă.

Paranoia lui Cao Cao este stârnită şi el ucide întreaga familie. Apoi descoperă că ei se pregăteau doar să sacrifice un porc pentru cina de bun venit în cinstea lui. Când vechiul său prieten, stăpânul casei, se întoarce, Cao Cao îşi dă seama că va fi tras la răspundere. Aşa că foloseşte trucul „cine e în spatele tău” şi o înjunghie pe gazda sa.

Povestea trăieşte mai departe

Cu protagonişti strălucitori ce dovedesc că au yi şi antagonişti care nu au yi, Trei Regate, la fel ca Guan Yu, prezintă o lecţie importantă pentru posteritate. Nu numai că a avut un impact profund asupra culturii şi societăţii chineze, romanul oferă şi o privire asupra unei lumi antice a curajului moral şi a dreptăţii, cu yi ca liant care o ţinea unită.

* * *

Autorul romanului Trei Regate, Luo Guanzhong, credea că soarta fiecărei naţiuni este gravată în stele şi că oamenii au o capacitate foarte limitată de a influenţa marele curs al istoriei. Totuşi, el credea, de asemenea, că dacă oamenii sunt integri şi virtuoşi, sunt capabili să realizeze lucruri extraordinare, aducând glorie lor şi familiilor lor şi lăsând o moştenire strălucitoare care transcende epocile.

Sursa: Shen Yun Performing Arts