Generalul Han Xin, înzestrat cu o mare toleranţă, curaj şi loialitate

Han Xin a trăit aproximativ între anii 231–196 î.Hr. şi a fost unul dintre cei mai remarcabili strategi militari din istoria Chinei. El este celebru mai ales pentru că l-a ajutat pe Liu Bang să preia puterea şi să întemeieze una dintre cele mai glorioase dinastii din China, care a durat circa 400 de ani. Şi totuşi, o poveste din tinereţea lui Han Xin este relatată cel mai mult, ca o lecţie de toleranţă.

Han Xin a rămas orfan la o vârstă fragedă, era sărac şi nu avea mâncare suficientă. Văzând cât de flămând era băiatul, o femeie din oraşul său natal l-a hrănit timp de câteva săptămâni. Acest gest l-a impresionat profund pe Han Xin.

Nu toţi locuitorii oraşului erau atât de binevoitori. Deşi era sărac, Han Xin dorea să practice artele marţiale şi, ca majoritatea chinezilor care practicau artele marţiale în acea vreme, purta adesea o sabie. Într-o zi, în timp ce mergea pe stradă, Han Xin a întâlnit un alt tânăr în faţa unei măcelării locale.

„Poate că arăţi mare şi înalt, dar cât de dur eşti?”, i-a spus agresorul cu dispreţ. Trecătorii au început să se adune în jurul lor.

Bărbatul a continuat să-l provoace pe Han Xin cu voce tunătoare: „Dacă nu ţi-e frică să mori, îndrăzneşte să-mi tai capul. Dacă ţi-e prea frică, atunci târăşte-te printre picioarele mele.”

Luat prin surprindere, Han Xin s-a uitat la tânăr şi a chibzuit la remarcile acestuia. Dacă l-ar ucide, ar însemna să fie executat, fără îndoială. Dacă s-ar târî printre picioarele lui, ar însemna o umilire publică de cea mai joasă speţă.

Han Xin a cântărit o vreme ce decizie să ia. Apoi a îngenuncheat încet şi a început să se târască printre picioarele bărbatului. Mulţimea a izbucnit în râs, ţinându-se de burtă cu o mână şi cu cealaltă arătând spre Han Xin, cel fără curaj.

Dar mintea lui Han Xin era concentrată pe lucruri mai importante.

Se naşte o nouă dinastie

La sfârşitul dinastiei Qin, China căzuse în haos şi mai multe state se luptau pentru a deţine controlul asupra teritoriilor. Han Xin a apelat la Xiang Yu Cuceritorul, conducătorul celui mai puternic dintre statele beligerante, oferindu-se să-l servească ca general.

Xiang Yu a respins cererea lui Han Xin, oferindu-i doar o funcţie de rang inferior. Nedorind să renunţe, Han Xin s-a îndreptat atunci spre Liu Bang, conducătorul Regatului Han, mult mai puţin puternic, oferindu-i ajutorul său.

Unul dintre consilierii militari ai lui Liu Bang, Xiao He, îl cunoştea pe Han Xin şi îl admira foarte mult. El l-a sfătuit cu entuziasm pe Liu Bang să-l angajeze, dar Liu Bang l-a refuzat în repetate rânduri. Din nou, Han Xin a primit o funcţie modestă la aprovizionare. Frustrat, Han Xin a decis să plece. Dar, în ultimul moment, Xiao He încercat din nou să-l determine pe tânăr să rămână. El a promis că încearcă încă o dată să-l convingă pe Liu Bang că Han Xin era foarte valoros.

„Han Xin este unul dintre cei mai talentaţi oameni ai naţiunii noastre”, i-a spus Xiao He lui Liu Bang. „Dacă doreşti să rămâi doar conducătorul Regatului Han, n-ai nevoie de Han Xin pentru asta. Dar dacă vrei să conduci toată China, nimeni altcineva în afară de Han Xin nu poate elabora un plan pentru a realiza acest lucru.”

Acestea au fost cuvintele magice. Liu Bang a acceptat în cele din urmă sfatul lui Xiao He şi l-a numit pe Han Xin generalul său principal. Han Xin a conceput apoi o strategie militară genială şi cuprinzătoare pentru a-l învinge pe Xiang Yu şi conducătorii celorlalte state, iar Liu Bang a fost de acord să o pună în aplicare.

Strategia a început cu o şmecherie: oamenii lui Han Xin urmau să avanseze spre Regatul Yong sub pretextul reparării drumurilor, dar, de fapt urmau să lanseze un atac surpriză. Planul a funcţionat. Victoria a fost rapidă, iar forţele lui Han Xin au cucerit cu uşurinţă teritoriul.

Folosind o serie de strategii inovatoare, Han Xin i-a capturat apoi pe regele Bao al Regatului Wei, pe regele Ge al Regatului Zhao, precum şi statele Yan şi Qi din nord şi est. Controlând aceste noi teritorii, soldaţii lui Han Xin au înconjurat statul Chu, încercuindu-l pe Xiang Yu din toate părţile. Xiang Yu Cuceritorul era pierdut — şi-a tăiat gâtul pe malurile râului Wu.

Cu ajutorul lui Han Xin, forţele lui Liu Bang au ieşit victorioase, iar el a devenit primul împărat al unei noi dinastii — Han (nu acelaşi caracter chinezesc ca Han din Han Xin).

Loialitate şi trădare

Prima carte de istorie a Chinei, Shiji, îl descrie pe Han Xin ca fiind „de neegalat în afacerile de stat”, „meritul său fiind remarcabil în toate ţinuturile”. Liu Bang se lăuda chiar că generalul său principal putea „controla chiar şi un milion de soldaţi şi avea succesul asigurat în luptă”.

Chiar dacă că era una dintre cele mai mari personalităţi ale imperiului, Han Xin nu a uitat oamenii din vechiul său oraş natal. Aşadar, după ce a fost numit rege al Chu, s-a întors în vizită. A căutat-o pe femeia care îi dăduse cu multă bunătate mâncare cu mulţi ani în urmă. Han Xin i-a dat 1.000 de catties (peste 200 de livre) de aur pentru a-i răsplăti bunătatea.

Han Xin l-a găsit pe bărbatul care îl obligase să se târască ruşinos printre picioarele lui. De îndată ce bărbatul l-a recunoscut pe Han Xin, s-a îngrozit şi a cerut iertare. Han Xin avea o inimă plină de toleranţă. În loc să se răzbune ucigându-l pe om, Han Xin a decis să-i dea o şansă, numindu-l locotenent responsabil cu securitatea în capitala Chu.

Han Xin era foarte loial. Când a cucerit Regatul Qi, unii l-au îndemnat să-l abandoneze pe Liu Bang şi să-şi înfiinţeze propriul regat pe teritoriile pe care le cucerise. „Recunoştinţa mea faţă de regele Han este extrem de profundă”, ar fi răspuns Han Xin.

„El m-a lăsat să călătoresc în carul său, m-a lăsat să port hainele lui şi mi-a dat să mănânc din mâncarea sa. Am auzit că, dacă călătoreşti în carul altuia, trebuie să împărtăşeşti responsabilitatea pentru nenorocirile pe care le întâlneşte; dacă porţi hainele altuia, trebuie să îi rezolvi grijile, iar dacă mănânci din mâncarea altuia, trebuie să îi fii loial până la moarte. Cum aş putea să renunţ la moralitate şi dreptate de dragul interesului personal?”, ar fi spus acesta cu sinceritate.

Loialitatea lui Han Xin provenea din credinţa lui că totul urma voinţa cerului şi din convingerea tradiţională chineză că împăraţii deţineau puterea datorită binecuvântării divine.

Liu Bang l-a întrebat odată pe Han Xin: „Câte trupe crezi că sunt capabil să conduc?”

„O sută de mii”, a răspuns Han Xin.

„Şi tu?”, a întrebat Liu Bang.

„Cu cât sunt mai mulţi soldaţi, cu atât îi conduc mai bine.”

„Dacă eşti atât de capabil, atunci de ce eşti unul dintre supuşii mei?”

„Poziţia ta este rânduită de cer”, a răspuns Han Xin. „Nu este ceva ce pot schimba oamenii.”

În ciuda asigurărilor lui Han Xin că nu avea intenţia de a uzurpa tronul, în decursul timpului, Liu Bang şi regina Lu au devenit suspicioşi şi invidioşi pe generalul extrem de capabil. În cele din urmă, regina Lu i-a înscenat un „complot de rebeliune”. Han Xin a fost condus într-o capcană şi ucis la Palatul Changle împreună cu rudele sale. Restul membrilor familiei lui au fost, de asemenea, exterminaţi mai târziu.

În ciuda sfârşitului său tragic şi nedrept, povestea lui Han Xin a rămas o sursă de inspiraţie timp de peste 2.000 de ani. Reproducând opera clasică, dansul Shen Yun Han Xin reînvie loialitatea, curajul, toleranţa şi credinţa generalului, onorând viaţa acestui mare om şi valorile pe care le-a gravat într-un capitol al istoriei Chinei.

Sursa: Shen yun Performing Arts