O poveste a frumuseţii altruismului

Una dintre cele patru frumuseţi ale Chinei antice este adesea reprezentată călare, cu o mantie de călătorie căptuşită cu blană, drapată pe umeri. În braţe, ea ţine instrumentul tradiţional numit pipa, şi cu o hotărâre neclintită se abţine să nu îi curgă lacrimile.

Încotro se îndreaptă? De ce este îmbrăcată în acest fel? Şi ce cântec izvorăşte din inima ei? Wang Zhaojun a fost o fiică în dinastia Han de Vest, în secolul I î.e.n. Încă din tinereţe, frumuseţea ei extraordinară, inteligenţa şi numeroasele ei talente erau renumite în întreaga ţară. Unele legende populare spun că a fost o zeiţă trimisă de ceruri cu o misiune specială - să aducă stabilitate naţiunilor în conflict şi fericire popoarelor lor.

O bijuterie abandonată

Zhaojun s-a născut într-o familie respectată. De la o vârstă fragedă, ea a devenit o bună cunoscătoare a clasicilor, a încântat ascultătorii cu instrumentul pipa cu patru coarde şi a fost, de asemenea, pricepută în cele patru arte ale cărturarilor chinezi (ţitera chineză, jocul de strategie Go, caligrafia şi pictura).

Era de aşteptat ca atunci când Împăratul Yuan a emis un decret prin care chema femeile de elită din întregul imperiu să vină la palat, Zhaojun să fie cea mai bună alegere pentru a-şi reprezenta districtul. Şi, deşi era îndurerată să-şi părăsească părinţii, trebuia să se supună edictului.

Conform obiceiului, atunci când alegea o nouă concubină, împăratul analiza portretele femeilor din haremul său. Din nefericire, aceste portrete erau adesea realizate de pictori lacomi care nu se sfiau să înfrumuseţeze tabloul unei candidate dacă aceasta îi strecura o sumă frumoasă. Zhaojun nu dorea să recurgă la astfel de mijloace. Deci, deşi avea o frumuseţe sublimă şi talente excepţionale, a fost trecută cu vederea în procesul de selecţie. Ulterior, a rămas o doamnă de companie minoră câţiva ani, neobservată de împărat.

Vecini dificili

În stepele bătute de vânt de dincolo de graniţele de nord ale Chinei trăiau nişte nomazi numiţi Xiongnu. Erau o serie de triburi care s-au unit chiar înainte de începutul dinastiei Han. Unite, triburile Xiongnu erau puternice şi intimidante. Uneori, ei făceau schimb de cai şi animale cu ceai chinezesc, băuturi distilate, orez şi mătase. Alteori, jefuiau şi făceau raiduri. Împăraţii Han au încercat diferite metode de a face faţă situaţiei, inclusiv au trimis trupe pentru a lupta şi delegaţi pentru a negocia pacea. A fost o relaţie tensionată.

În anul 33 î.e.n., şeful Xiongnu Huhanye Chanyu a vizitat capitala Han pentru a aduce omagii şi pentru a consolida relaţiile relativ plăcute care existau la acea vreme. În schimbul ofrandelor sale, el a primit recompense generoase din partea împăratului. Totuşi, ceea ce îşi dorea cu adevărat,era mâna unei prinţese Han; dorea să devină ginere imperial.

De trei ori a îngenuncheat el şi a apelat la împăratul Han. Dar împăratul nu avea cum să îşi dea prinţesa - lumina ochilor săi - pe mâna nomazilor. Majestatea Sa a devenit din ce în ce mai neliniştit, până când şi-a amintit că, în scopul alianţelor matrimoniale, împăraţii dinaintea sa confereau titlul de „prinţesă” unei fiice a clanului imperial sau unei doamne de la palat. El a decis să facă acelaşi lucru.
După ce şi-a consultat consilierii, împăratul Yuan a fost de acord ca orice doamnă de curte pe care nu o mai văzuse niciodată ar fi potrivită... Puteţi ghici cine?

Alegerea

În acel moment, dinastia Han era un loc în care se trăia bine. Confucianismul era la modă. Examenele pentru serviciul civil se extindeau. Inventarea unei forme timpurii de hârtie a promovat alfabetizarea şi arta, iar proza rimei Fu a înflorit. Capitala Chang'an avea nouă pieţe controlate de guvern. Cei înstăriţi puteau achiziţiona de la artizani pricepuţi mărfuri de lux din aur, argint, bronz, jad, lac şi ceramică. Se bucurau de o dietă diversificată din orez, grâu, orz, mei, soia şi linte; tăiţei, pâine şi prăjituri; carne de vită, miel, porc, pui, raţă, fazan, căprioară şi peşte. Ei condimentau mâncărurile cu ghimbir, scorţişoară, miere, susan, piper Sichuan şi chimen şi se delectau cu piersici, curmale, rodii, prune şi multe altele. Era o perioadă de progres şi prosperitate.

Prin comparaţie, stilul de viaţă al triburilor Xiongnu părea sumbru. Cine ar dori să fie exilat în stepele reci şi neiertătoare, să ducă o existenţă sumbră într-o iurtă improvizată şi să se ocupe zi de zi de creşterea animalelor? Nici măcar prinţesa nu putea pune această destinaţie finală pe lista de dorinţe a nimănui.

Însă atunci când a fost abordată, Zhaojun s-a gândit la consecinţele deciziei ei dincolo de propria fericire. S-a gândit la familia ei, la părinţii şi fraţii ei şi la plecarea din Marele Imperiu Han - călătorind dincolo de limita „civilizaţiei”, în necunoscut, pentru a trăi pentru totdeauna printre oameni străini, cu obiceiuri străine, vorbind limbi străine. Dar s-a gândit şi la ce ar însemna pentru Marele Han o alianţă matrimonială de succes. Şi astfel şi-a liniştit inima.

În ajunul plecării delegaţiei Xiongnu, împăratul a decis să viziteze doamna de la curte care acceptase să se căsătorească. Însă fecioara care l-a întâmpinat nu era simplă şi banală. Avea o frumuseţe nepământeană care i-a făcut inima să tresară. Şi avea un comportament sublim care îi tăia respiraţia.

Cum te numeşti? Când ai intrat în palat? ...Nu poţi fi prezentată tribului Xiongnu! Nu este corect!

Împăratul a pornit în căutarea consilierilor săi. Însă primele persoane pe care le-a întâlnit au fost soţia şi fiica sa. Simţind că împăratul vrea să se răzgândeascăi, cele două s-au aruncat la picioarele.

"Tată! Trebuie să o trimiţi pe ea!", "Majestate! Nu daţi propria fiică barbarilor. Vă implor!"

Împăratul a ezitat. Se simţea exasperat că era pe cale să piardă o femeie atât de incredibilă din haremul său. După ce a văzut-o pe Zhaojun, a vrut să o facă noua sa concubină - poate chiar concubina sa preferată. Totuşi, nu-şi putea retrage promisiunea făcută şefului Xiongnu. Şi nici nu se punea problema să-şi dea propria fiică. Oftând din greu, împăratul şi-a reprimat orice gând de a o păstra pe Zhaojun la palat. Cât despre curtenii escroci care au ţinut-o pe Zhaojun ascunsă în toţi aceşti ani, aceştia vor fi trataţi cum se cuvine.

Regina stepei

Şeful Xiongnu, pe de altă parte, era încântat că împăratul îi acordase cea mai cerească femeie pe care o văzuse vreodată. Iar a doua zi dimineaţa devreme, nomazii au plecat ceremonios cu noua lor regină.

Aici intervine imaginea populară - Zhaojun îmbrăcată într-o mantie lungă de călătorie, îndreptându-se spre graniţa de nord. Deşi era hotărâtă să îşi servească ţara, tot nu îi era uşor să plece. În timp ce calul ei scotea un scâncet tânguitor, în gât i se formase un nod greu şi ochii îi erau înlacrimaţi.

Odată ce China a dispărut dincolo de orizont, Zhaojun şi-a desfăcut pipa şi s-a auzit o melodie foarte emoţionantă. Se spune că un stol de gâşte care zbura deasupra a fost atât de captivat de frumuseţea şi cântecul ei, încât a uitat să bată din aripi şi a căzut direct din cer. Această poveste a dat naştere poeziei „Gâştele căzute” - o aluzie ciudată la eleganta Zhaojun.

După ce a ajuns în stepe, Zhaojun s-a adaptat repede la stilul de viaţă al nomazilor şi a devenit regina lor îndrăgită. Însă nu şi-a uitat niciodată ţara natală şi i-a îndemnat mereu pe liderii Xiongnu să menţină relaţii paşnice. I-a învăţat pe Xiongnu legile, obiceiurile şi cultura Han şi a rămas alături de ei pentru tot restul vieţii, chiar şi după moartea soţului ei. Ulterior, timp de şase decenii nu a mai existat niciun război între cele două regate - o performanţă remarcabilă.

Cele patru frumuseţi ale Chinei antice nu erau doar excepţional de frumoase, ci şi femei remarcabile care au avut o influenţă majoră asupra istoriei Chinei. Dintre cele patru, Zhaojun este amintită pentru sacrificiul său altruist. Unii consideră contribuţia ei egală cu cea a celor mai mari generali ai dinastiei Han. În două milenii, povestea ei a fost reluată de nenumărate ori, inclusiv de legendarul poet Li Bai, care a scris:

"Luna revarsă deasupra palatului Han şi a ţării lui Qin,

un potop de lumină argintie, luându-şi rămas bun de la strălucitoarea doamnă.

Ea porneşte pe drumul Porţii Bijuteriilor, un drum pe care nu se va mai întoarce.

Luna de deasupra palatului Han se ridică din mările estice,

dar strălucitoarea doamnă căsătorită în vest nu se va mai întoarce niciodată."

În spectacolul Shen Yun Performing Arts, stagiunea 2021-2022 este inclusă "Povestea doamnei Wang Zhaojun", prezentând pe scena mondială o interpretare în dans a poveştii ei.

Sursa: Shen Yun Performing Arts