Costul real al energiei nucleare, o necunoscută. Autorităţile, reticente să dea informaţii

Autorităţile sunt în continuare reticente în a furniza toate informaţiile privind costurile reale ale energiei nucleare, arată studiul “Costurile Energiei Nucleare”, realizat în perioada 2013-2014 de un consorţiu de ONG-uri din 6 ţări ale Europei Centrale şi de Est, printre care şi România.

Potrivit unui comunicat de presă remis de Terra Mileniul III, partener în realizarea acestui studiu, broşura dată publicităţii astăzi porneşte de la premisa că energia nucleară încă mai beneficiază de prezumţia de energie ieftină, curată şi sigură, cu toate că în preţul energiei obţinute din operarea unei centrale nucleare sunt incluse doar o parte din costuri.

Cheltuielile pentru obţinerea energiei nucleare trebuie căutate de-a lungul întregului proces, din minele de uraniu, trecând prin prelucrarea combustibilului, la funcţionarea de zi cu zi a centralelor şi până la dezafectarea lor.

Potrivit ONG-urilor, una dintre cheltuielile majore ale operatorilor de centrale nucleare este gestionarea combustibilului nuclear uzat, o problemă care încă nu şi-a găsit o soluţionare.

"Dacă industria nucleară ar fi nevoită să-şi achite singură costurile pentru dezafectare, managementul deşeurilor sau asigurarea riscurilor, atunci energia nucleară ar fi foarte scumpă", se arată în comunicatul remis Epoch Times.

ONG-urile partenere în proiect mai informează în comunicatul lor că au încercat să obţină date despre toate cheltuielile care generează costul real al energiei nucleare însă o serie de date nu au putut fi clarificate. Unele din acestea sunt: metoda de calcul a plăţilor anuale obligatorii, inclusiv a ratei dobânzii şi costul estimat al depozitului geologic de adâncime pentru depozitarea finală a deşeurilor de înalt risc şi ajutoarele date de stat pentru construcţia de noi centrale nucleare, precum garanţii de stat pentru împrumuturi şi scutiri de taxe.

În România, de exemplu, Guvernul ia în considerare acordarea unor facilităţi importante (şi usturătoare pentru buget) firmei chineze desemnată investitor calificat pentru construirea reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă.

Printre acestea, la loc de frunte este garantarea unui preţ de referinţă, astfel încât, dacă peste câţiva ani când va fi gata centrala preţul electricităţii va fi mai mic decât preţul de referinţă, statul să le plătească investitorilor diferenţa, şi viceversa, plus alte avantaje, precum posibilitatea de a vinde energia înainte ca unităţile să obţină licenţa de producţie, chiar şi în afara bursei de energie OPCOM, acordarea de garanţii de stat, scutiri de o serie de taxe şi obligaţii precum taxa pe stâlp, taxele pentru scoaterea terenurilor necesare construcţiei din circuitul agricol sau din fondul forestier naţional, taxele de transport a energiei electrice, taxele şi obligaţiile de plată specifice de gospodărire a resurselor de apă, taxele de cogenerare, obligaţiile la achiziţia certificatelor verzi etc.

Citiţi şi: Premierul Ponta dornic să pună sistemul energetic al ţării în mâna statului chinez

ONG-urile mai reamintesc în comunicatul lor că nu trebuie uitat sub nicio forma costul producerii unor accidente nucleare, Cernobâlul şi Fukushima fiind lecţii pe care autorităţile nu ar trebui să le uite:

"Mai presus de toate aceste cheltuieli stă costul producerii unor accidente nucleare. Răspunderea în astfel de cazuri nu este specificată, astfel că centralele nucleare nu trebuie să plătească vreo asigurare pentru a acoperi în totalitate orice accident în afară de cele prevăzute. Aşadar în cazul unui accident grav precum cele de la Cernobâl sau Fukushima, costurile vor fi suportate de către cei potenţial afectaţi şi de către stat – adică de către contribuabil. Cel mai probabil dacă toate costurile ar fi plătite de către companiile nucleare, acest tip de energie nu ar mai fi fezabil” a declarat Lavinia Andrei, preşedintele fundaţiei TERRA Mileniul III, partener în realizarea acestui studiu.

Realizatorii studiului mai precizează că autorităţile dau informaţii puţine în răspunsurile care vin cererilor de clarificare privind aspecte ale costurilor energiei nucleare, sau evită răspunsul în totalitate. Comparând informaţiile primite de către fundaţia TERRA Mileniul III, membră Joint Project, cu diverse cereri de informaţii publice, inclusiv cele ale Parlamentului României, s-a observat că ele sunt tratate în mod diferit.

Grupul Joint Project este bazat pe o cooperare continuă între ONG-uri şi instituţii de cercetare din domeniul siguranţei energiei şi energiei durabile cu accent pe activităţile antinucleare în Europa Centrală şi de Est. În fiecare an sunt identificate o temă principală, relevantă în Europa pentru energia durabilă şi câteva subiecte adiţionale cu tematică nucleară care fac obiectul unor studii. Membrii grupului sunt din Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi România.

Broşura poate fi citită aici

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.