Coreea de Sud in lupta cu multiculturalismul

In mai, ziarele din Coreea de Sud au scris despre o crima care, considerand brutalitatea pe care o implica, era una comuna. Dar ceea ce a facut din acest caz unul notoriu este relatia dintre criminal si victima sa, impruna cu nationalitatea lor. Un fermier din provincia de nord, Gyeongsang, a omorat-o in mod brutal pe sotia sa care era viernameza, care i-a adus pe lume un copil cu 19 zile mai repede decat era normal.

Aceasta crima descrie de fapt o poveste mai larga despre tranzitia demografica a Coreei, impreuna cu problemele pe care aceasta le aduce societatii, economiei si relatiilor statului cu lumea.

Acesta nu a fost primul astfel de caz. In 2010, un alta femeie vietnameza a fost ucisa de sotul ei la o saptamana dupa nunta. In 2008, o alta viernameza a sarit mortal de la etajul unui bloc dupa ce a fost abuzata de sotul si soacra ei.

Aceste crime in sfera pasnica rurala sunt cele mai grave exemple ale dificultatilor intampinate de fenomenul de instaurare a unei societati multiculturale intr-o zona fara o istorie unitara. Nevestelor li se da rezidenta permanenta in Coreea, dar nu li se da cetatenie. Li se da voie sa ramana in Coreea de Sud pe termen nelimitat pentru a munci, dar nu si pentru a vota dau a detine proprietati.

Coreea de Sud ar putea sa beneficieze de pe urma politicilor sale de imigrare, dar aceasta optiune este una nepopulara.

In ciuda unui trecut nelinistit in ceea ce priveste relatiile sale cu cetatenii straini, realitatea este ca natalitatea in Coreea de Sud este scazuta, iar statul se bazeaza pe imigranti pentru munca si casatorii. Avorturile selective in functie de sex din 1980 au avut consecinte neasteptate. In prezent exista mai multi barbati tineri decat femei.

Barbatii sud-coreeni din zonele rurale isi indreapta atentia si asupra vietnamezelor, din moment ce sud-coreencelor nu le place sa traiasca la sat. Majoritatea vietnamezelor se gasesc adesea in situatii de izolare, neputand sa comunice deoarece nu cunosc bine limba si comportamentul traditional de sotie si nora sud-coreeanca le este strain.

Diversitate coreeana

Coreea de Sud nu este foarte responsabila atunci cand vine vorba de diversitatea etnica. Coreenii sunt invatati la scoala ca ei au populat peninsula din vremuri imemoriale, ca au rezistat eroic ocupatiilor coloniale si altor forme de interferenta exterioara, pastrand astfel intacta cultura lor.

Brian Myers, directorul studiilor intrnationale din cadrul Universitatii Dongseo din Busan, propune in lucrarea sa ‘Cea mai curata rasa (The Cleanest Race)’ ca identitatea unica coreeana a fost mentinuta pana in secolul 19, atunci cand prezentele coloniale s-au facut din ce in ce mai cunoscute. Contactul cu invadatorii chinezi si japonezi a dus la crearea de linii de sange amestecate.

Dar natalitatea in Coreea de Sud nu se ridica la nivelul necesitatii deoarece a creste copii in Coreea de Sud este costisitor. Sud-coreenii cheltuie mai mult pentru educatie decat orice alta tara din lume. Natalitatea scazuta, de circa 1.16 nasteri pentru femei intre 15 si 49 de ani, a dus la o disproportionalitate majora, existand un numar excesiv de batrani. In timp ce generatiile care au copii au inceput sa iasa la pensie, ritmul de imbatranire a populatiei per total se va accelera.

Aceasta scadere de varsta are un impact si asupra rezervelor de alimente ale Coreei de Sud. Avand o populatie de 48 de milioane, tara muntoasa este una dintre cele mai dense de pe glob. In schimb, satele se golesc, in timp ce orase precum Seul devin supraaglomerate. Departe de luminile stralucitoare ale capitalei, zonele rurale ale Coreei de Sud sunt acum lovite de noi presiuni.

Intre timp, corporatiile energetice din tara cauta sa cumpere terenuri pentru a produce mancare pentru tarile subdezlvoltate, cu precadere cele din Africa. Acestea opereaza adesea ajutate de guvernul sud-coreean, mai ales corporatiile de stat, Corporatia de Dezvoltare Rurala a Coreei si Corporatia Comerciala Agro-Piscicola.

Cel mai infam exemplu a fost incercarea esuata a firmei Daewoo Logistics de a procura 3.2 milioane de acrii de teren in Madagascar pentru agricultura. Conform intelegerii, Daewoo n-ar fi platit nimic pentru drepturile de ocupare a pamantului; singurul beneficiu adus Madagascarului ar fi fost noile posibilitati de munca. Propunerea a provocat revolte si a contribuit la rasturnarea din functie a presedintelui din Madagascar. Inlocuitorul sau a anulat afacerea cu Coreea de Sud.

Nevoi demografice

Numarul fermelor sud-coreene a scazut de la 2.5 milioane in 1970 la mai putin de 1.3 milioane in 2005. Politicile comertului liber, mai ales prin inscrierea Coreei de Sud in Organizatia Mondiala a Comertului (WTO) in 1995 si liberalizarea din 2004 a importurilor de orez, i-au pus pe fermierii sud-coreeni in situatia de a nu se mai putea descurca – cu toate ca preturile interne pe orez sunt mult mai mari decat cele din afara. O mare portiune a fermelor sunt administrate de catre batrani, iar numarul fermelor productive este asteptat sa scada in continuare.

Cu asemenea grafice in schimbarile demografice, Coreea de Sud este o anomalie destul de mare printre tarile dezvoltate. Cresterea populatiei la nivel mondial are loc mai ales in tarile saracacioase, in timp ce societatile dezvoltate au rata mica sau chiar negativa a cresterii populatiei. La o prima privire, o solutie la aceste probleme, precum depopularea zonelor rurale si a deficitului de forta de munca, ar fi incurajarea imigrantilor. Dar integrarea acestora prezinta si ea o problema, cu atat mai mult cu cat imigrantii provin din tari similare etnic cu Coreea de Sud.

Coreea de Sud ar putea beneficia de pe urma slabirii politicilor de imigrare, dar acesta optiune nu este bine vazuta. Guvernul face putine eforturi in a oferi mai multe beneficii populatiei sud-coreene prin aceasta deschidere mai larga a granitelor.

Putinele experimente de aducere a strainilor in tara nu au avut succesul scontat. Coreea de Sud are un program care permite migrarea muncitorilor in industria mestesugariei, a constructiilor si sectoarelor agricole – munci pe care Coreea de Sud nu este pregatita sa le acopere. Sistemul de Permisie a Angajarii le da voie muncitorilor sponsorizati de o companie sud-coreeana sa intre in tara pe baza unei vize pe trei ani.

Migrantii sunt legati de acea firma si le este greu sa isi schimbe locul de munca in cazul in care nu sunt platiti sau nu sunt maltratati, situatii raportate destul de des. Presiunile celor de la Amnesty International asupra guvernului Coreei de Sud pentru a aduce o reforma in sistem, cer ca migrantilor sa li se ofere drepturi depline de a infiinta sindicate, o mai mare flexibilitate de a-si schimba locul de munca si sa le dea posibilitatea sa deuna contestatii impotriva angajatorilor care taie sau retin din salarii.

Acesti migranti sunt un bun tap ispasitor pe care politicienii pot sa dea vina. In mijlocul crizei economice din 2008, guvernul a ordonat luarea unor masuri dure impotriva migrantilor, acuzandu-i ca acestia au ocupat locurile de munca care puteau sa fie ocupate, in schimb, de catre sud-coreeni. Numarul deportarilor a crescut, iar permisele de intrare pe baza de vize E-9 si H-2 pentru muncitori necalificati si pentru cei cu pregatire medie au fost reduse de la peste 100.000 in 2008, la 34.000 in 2009. Pana in iunie 2009, toate cele 34.000 de vize au fost eliberate, ducand la posturi vacante de munca in industriile de constructii si mestesugarie, fenomen care a afectat productia.

Tara ramane in continuare rezistenta la influentele straine si identitatea Coreei de Sud se mentine puternica. La ora actuala nu exista un program guvernamental complet de educatie pentru a accepta multiculturalitatea. De asemenea, nu exista o cale de incetatenire a migrantilor, iar strainii sunt tratati ca oaspeti temporari. Conform doamnei Kim Hee-kyung, directoarea organizatiei Salvati Copiii din Coreea, guvernul ar trebui sa creeze programe de incurajare a coexistentei diferitelor culturi din societatea Coreei de Sud.

“Copiii care provin din relatii inter-rasiale nu recunosc ca sunt diferiti; dar sunt catalogati ca fiind diferiti,” afirma ea. “Nu exista nici un program care sa-i invete pe acesti copii despre culturi diferite, ca cultura lor este buna, ca exista mai multe culturi pe pamant. Guvernul le-a spus dintotdeauna ca cea coreeana este singura, ca ar trebui sa invete sa gandeasca in stil coreean.” Limitarile naturale si umane ale Coreei de Sud forteaza o tranzitie nedorita de la o omogenitate etnica la o societate multiculturala. Iar efortul guvernului de a facilita acest proces este considerat de multi ca fiind unul inadecvat.

Sotiile de alta etnie si migrantii care vin la munca se chinuie sa se adapteze noilor circumstante aduse de catre o interconectare globala in plin progres. Provocarile Coreei de Sud constau in problema integrarii celor neatinsi de fenomenul globalizarii in noua economie. Pentru a ramane competitiva si, in acelasi timp, multumita, Coreea de Sud ar trebui sa nu mai permita ideilor de puritate etnica sa-i ghideze politicile publice.

Steven Borowiec este un jurnalist care traieste in Coreea de Sud si care a scris pentru ziarul britanic Guardian, si pentru cel canadian, Toronto Star, la fel si pentru alte publicatii. Cu permisiunea YaleGlobal Online, Copyright © 2010, centrul Yale pentru Studiul Globalizarii, Unversitatea Yale.