Concreţiunile din Utah asemănătoare celor de pe Marte. O nouă teorie privind formarea lor

Turiştii care traversează canioanele din Utah întâlnesc uneori o privelişte ciudată: sute de pietre rotunde având un înveliş de fier se aştern pe pământ. Sferele din piatră sunt concreţiuni - bile de gresie cimentate ce au un înveliş tare din minerale de oxid de fier. Acestea mai sunt denumite “marmură Moqui” după numele tribului indian local. Ele sunt împrăştiate pe teritoriul Utah şi Arizona. Timp de decenii, aceste pietre au fost privite pur şi simplu drept o ciudăţenie geologică.

Oamenii ştiu că bilele de oxid de fier găsite în Utah există de sute sau chiar mii de ani. Cu toate acestea, a rămas mereu un mister modul în care au apărut pe pământ micile sfere.

Un studiu relevă faptul că aceste bile nu au o vechime mai mare de 25 de milioane de ani, vârsta lor fiind diferită de cea a zonei Navajo Sandstone unde pot fi găsite, şi care are o vechime de 190 de milioane de ani. În schimb, cele care se găsesc pe pantele de gresie din Grand Staircase-Escalante sunt de numai 2 milioane până la 5 milioane de ani. Iar cele de pe Platoul Paria din Arizona au o vârstă de “numai” 300.000 de ani, după cum afirmă cercetătorii în ediţia din septembrie 2014 a Buletinului Societăţii Americane de Geologie.

"Ele reprezintă într-adevăr o 'înregistrare' a modului în care apa a mişcat roca în urmă cu milioane de ani, iar următoarea generaţie le poate folosi pentru a înţelege apa şi viaţa de pe alte planete", a declarat Marjorie Chan, coautor al studiului şi geolog la Universitatea din Utah din Salt Lake City.

Vârstele precise ale "marmurei moqui" coincid cu o perioadă radioactivă. Mineralele de oxid de fier conţin urme de uraniu radioactiv şi toriu.

O echipă de cercetători din Japonia, Mongolia şi Regatul Unit a dezvoltat o nouă teorie privind originea concreţiunilor de oxid de fier din Utah. Într-o lucrare publicată în revista Science Advances, grupul descrie teoria sa şi cum a fost testată.

În anul 2004, pe Marte au fost descoperite aşa-numitele “afine” sau "sfere hematite", despre care acum mulţi geologi cred că s-au dezvoltat în acelaşi mod ca şi "bilele" Maqui de pe Pământ. În acest nou efort, cercetătorii sugerează că ar fi putut rezolva misterul originii lor pe Pământ şi, prin extensie, şi pe Marte.

„Afinele” de pe Marte par să fie realizate în totalitate din hematit, fără să aibă un miez din calcit. Dar lipsa unui nucleu de calcit nu înseamnă că acesta nu a existat niciodată - astfel de nuclee ar fi putut dispărea cu uşurinţă din cauza fluxului de apă care a “spălat” roca. Ei mai sugerează că o astfel de apariţie ar explica şi lipsa carbonatului de pe suprafaţa lui Marte - ar fi fost dizolvat ca parte a procesului ce a condus la crearea “afinelor”.

Cercetătorii sugerează că descoperirile lor oferă în acelaşi timp dovada că pe Marte a existat apă curgătoare în perioada în care au ajuns să se formeze "afinele".

Oamenii de ştiinţă au început să analizeze probele de bile folosind difracţia cu raze X şi microscoape optice. Acest lucru le-a permis să analizeze bine miezul bilelor. După ce au studiat structura din interior a acestora, cercetătorii au ajuns la concluzia că iniţial ele nu au fost nimic altceva decât gresie, în mare parte calcit. Ulterior, gresia a fost dizolvată foarte încet de apă acidă bogată în fier, ducând astfel la formarea bilelor, care au în special miezuri de calcit.

Urmând această teorie, cercetătorii au efectuat experimente de laborator, încercând să creeze bile similare folosind acelaşi proces. Ei afirmă că eforturile lor au avut succes.

Pietrele de fier apar aproape negre, având o suprafaţă netedă lustruită de nisip. Au diferite forme, inclusiv de discuri, “farfurioare zburătoare”, ţevi şi plăci plate.

Marjorie Chan, geolog la Universitatea din Utah, susţine că aceste concreţiuni rotunde au un model de auto-organizare, asemeni oamenilor la o petrecere. "Modelul natural este ca oamenii să se adune în grupuri de conversaţie, iar grupurile vor fi circulare". La fel ar fi procedat şi "marmura Moqui". Sferele au crescut strat după strat, luând contact cu celelalte aflate în apropiere, până când mai multe sfere s-au “unit” şi au devenit o “minge” mai mare.

Concreţiuni de toate formele şi dimensiunile se găsesc în întreaga lume. Stâncile curioase au inspirat poveşti fantastice cu zâne, meteoriţi şi ouă de dinozaur, dar originea lor este destul de obişnuită. Apa care curge prin roca sedimentară lasă în urmă minerale care “adună” mase de nisip, noroi sau alte particule. Uneori, o “comoară” – cum ar fi un os sau o cochilie - se poate ascunde în interiorul lor.