Chisăliţa – o băutură răcoritoare ţărănească revigorantă şi sănătoasă
alte articole
Această băutură revigorantă, bogată în vitamine şi minerale, este populară cu precădere în satele de pe Târnave. Este asemănătoare cu borşul şi se prepară folosind târâţe de grâu fermentate la soare şi ştir roşu sau lobodă, care îi dau culoarea rubinie specifică.
Frunzele de ştir sunt deosebit de nutritive, conţinând de trei ori mai mult calciu şi de trei ori mai mult niacina (vitamina B3) decât frunzele de spanac. (Sau de douăzeci de ori mai mult calciu şi şapte ori mai mult de fier decât salata). Frunzele de ştir sunt o excelentă sursă de vitamine cum ar fi: vitamina A sub formă de carotenoide antioxidante, fier, calciu, proteine, grupul de vitamine B (B1, B3, B5, B6, B17), vitamina C vitamina K, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru şi mangan.
Ingrediente: (pentru un recipient de 5 l)
1/2 kg de tărâţe,
1 cană de huşte (tărâţe înăcrite rămase de la umplerea borşului),
4 l de apă,
2 legături bune de ştir roşu sau lobodă,
câteva crenguţe de leuştean (opţional)
Modul de preparare:
Vasul în care se prepară chisăliţa trebuie să fie bine spălat iar tărâţele foarte curate.
Dacă aveţi huşte, se poate trece direct la prepararea chisăliţei.
Huştele:
Huştele se pot prepara relativ uşor. În vasul în care preparaţi chisăliţa, se pune mai intâi o cană de tărâţe plus jumătate din cantitatea de tărâţe (1/4 kg) folosita la prepararea chiseliţei.
Peste tărâţe se toarnă apă călduţă, atât cât să acopere tărâţele de un deget. Se amestecă bine, după care vasul se pune în grădina la soare, şi se acoperă cu un tifon gros, pentru a evita căderea musculiţelor. În timpul zilei, terciul obţinut se amestecă de 2-3 ori pe zi.
Într-o zi, două, terciul fermentează, formând astfel huştele.
Chisăliţa
După ce huştele sunt gata, se adaugă în recipient restul de tărâţe şi se amestecă.
Într-un vas se pun cei 4 l de apă la fiert, iar când apa începe să fiarbă se adaugă în vas frunzele şi părţile tinere de la ştir şi se stinge focul. Plantele se lasă la infuzat în apă fiartă atât căt apa se răceşte puţin, asftel încât să puteţi pune degetul în apă.
Se scot plantele, iar zeama caldă rubinie, se toarnă peste tărâţele cu huşte.
Se amestecă bine, se adaugă leuşteanul (opţional), apoi se acoperă pe deasupra cu un tifon. Vasul se înveleşte într.-o pătură, pentru a se răci treptat.
A doua zi se amestecă de câteva ori apoi la sfârşit se încearcă de acreală. Dacă doriţi o băutură mai acră, pe amestecă din nou şi se lasă până în ziua următoare. În câteva zile, chisăliţa va fi gata.
Dacă e lăsată prea mult pe huşte, chisăliţa se va strica. Sucul obţinut se toarnă în sticle umplute bine, până la gură pentru a nu lăsa goluri de aer, apoi se pune capac sau dop şi se dau la frigider sau se pun în pivniţă, dacă este răcoroasă.
Huştele se pun în borcan la frigider, iar o parte din ele se vor folosi la prepararea următoarei serii de chisăliţa. De obicei chisăliţa se serveşte rece.
Notă: Reţeta este culeasă de la surorile Ana Filip şi Măricica Palerma din satul Lunca Târnavei, jud.Alba.
