Conştiinţa influenţează materia - experimente şi dovezi

Unul dintre misterele care continuă să persiste în fizica cuantică este cunoscut sub numele de experimentul celor două fante

Fizicianul Richard Feynman, laureat Nobel pentru fizică în 1965, considerat unul din cei mai eminenţi oameni de ştiinţă ai secolului XX, l-a descris ca fiind fenomenul care ne bagă sub nas „cel mai mare mister” al mecanicii cuantice, rămas neexplicat.

Experimentul

Luăm o cutie opacă, pe un perete al cutiei, facem o fantă îngustă. Pe peretele opus peretelui, punem hârtie fotografică, la interiorul cutiei.

Dacă plasăm cutia în faţa unui emiţător fotonic (fotonii sunt consideraţi "particulele" care alcătuiesc lumina), care să arunce fotoni, prin fantă, în interiorul cutiei, vom putea observa că hârtia foto a înregistrat o dâră longitudinală - în mijloc o parte neagră (corespunzătoare zonei din faţa fantei pe unde au intrat fotonii care s-au izbit de hârtia fotografică. Dâra se atenuează spre margini.

În principiu, acesta este rezultatul la care ne-am aştepta. Cea mai mare "cantitate" de lumină se concentrează pe zona vis a vis de fantă, existând o parte a fotonilor care se dispersează de la poziţia centrală, către stânga şi dreapta.

Acest rezultat se datorează caracterului "de particulă", de "materie" a fotonului, care în aceste condiţii se poartă ca o particulă, ca o "pietricică".

Apoi schimbăm experimentul, şi luăm o cutie cu două fante paralele.

Dacă fotonul ar fi "particulă", poate ne-am aştepta să observăm pe hârtia fotografică două dâre întunecate, paralele, situate la o distanţă una faţă de cealaltă - o distanţă egală cu cea dintre fantele prin care au intrat fotonii (vezi video).

Însă realitatea ne arată că nu este aşa. Vom obţine un "şablon de interferenţă", constând în benzi luminoase şi întunecate, paralele, care alternează la distanţe inegale.

Acest lucru a fost explicat prin faptul că de această dată fotonii acţionează ca o undă - nu ca particule. Cele două fante acţionează ca surse punctuale de undă în interiorul cutiei, interacţionând una cu cealaltă. Uneori ele se întăresc reciproc, iar alteori se neutralizează reciproc, precum undele circulare de la suprafaţa apei.

Apare misterul

Dacă repetăm experimentul cu două fante, dar aruncăm fotoni unul câte unul, încât ei să nu interfereze, fără să ştim prin ce fantă trec, tot vom obţine şablonul de interferenţă, deşi în principiu un foton nu poate interfera cu el însuşi. Acest lucru a făcut teoreticienii să dezvolte nişte ecuaţii complicate care să explice cum particulele pot fi şi unde, afirmând că aceştia se pot afla în mai multe locuri în acelaşi timp.

Cu toate acestea misterul apare atunci când repetăm experimentul punând însă un observator în dreptul uneia dintre fante, pentru a vedea pe unde intră fotonul.

În mod normal ne-am aştepta ca rezultatul să nu se modifice din cauza observatorului, însă în realitate, pe hârtia fotografică obţinem o singură bandă întunecată, ca şi cum fotonul observat şi-ar pierde calitatea de undă.

Pentru elucidarea acestui mister au fost oferite numeroase explicaţii teoretice. Unele dintre ele au avansat ipoteza conform căreia actul de observaţie din partea unei entităţi conştiente, respectiv al unei minţi, joacă un rol crucial. Actul de observaţie ar avea ca efect alterarea stării materiei la nivel cuantic

Sună ciudat, însă experimentele făcute de Dean Radin, prezentate la BBC Horizon, sunt uimitoare.

Aceasta ridică o controversă, datorită faptului că se află în dezacord cu modul ştiinţific - actualmente dominant - de a vedea lumea, care afirmă că materia (particulele) şi energia (de ex. unde) sunt primordiale, iar conştiinţa este "altceva", ea neavând vreo legătură cu componentele fundamentale ale universului. Atunci, dacă mintea nu are acelaşi însemnătate ca şi materia, cum poate ea afecta materia sau energia în cadrul unor evenimente cuantice?

Viziunea conform căreia materia este primordială iar conştiinţa apare ulterior a generat probleme. Cel mai bun mod de a demonstra acest lucru este prin experienţe.

Cum ar fi dacă s-ar putea demonstra că rezultatul experimentului cu fanta dublă poate fi afectat de conştiinţă? Dean Radin şi colegii săi au efectuat o serie de şase experimente, demonstrând cele ce urmează.

La început, participanţii au fost familiarizaţi cu experimentul celor două fante urmărind o animaţie de cinci minute. Apoi au fost aduşi într-o cameră de oţel izolată electric, au fost aşezaţi la câţiva metri de cutia cu cele două fante şi li s-au dat instrucţiuni să încerce să influenţeze raza de fotoni la comandă.

În perioade alocate aleatorii, care se întindeau pe durata a 15 – 30 secunde, participanţilor li se comanda să se relaxeze sau să încerce să influenţeze aparatul, succesiv. Durata fiecărei sesiuni a fost de cca. 15 minute, neincluzându-se instrucţiunile.

Radin şi colegii au constatat că în perioadele în care participanţii erau atenţi la dispozitiv, şablonul de interferenţă era redus în mod semnificativ, comparativ cu perioadele în care dispozitivul era activ, dar nimeni nu era de faţă. Asta presupune că fotonii erau comandaţi de gândul uman, ei reacţionând diferit de fiecare dată.

Diferiţi factori cum ar fi izolarea electrică, temperatura şi vibraţiile au fost supuşi monitorizării, dar nici unul nu reuşea să explice în mod absolut rezultatele - anume influenţarea şablonului de lumină printr-o atenţie focalizată.

În plus, calitatea focalizării atenţiei s-a dovedit a fi un factor deosebit de important. Statistic vorbind, cei care nu practicau meditaţie sau exerciţii de concentrare nu dădeau efecte semnificative.

Cei care-şi exersează în mod regulat focalizarea atenţiei pot avea efecte mai puternice asupra acestui fenomen cuantic, de fapt neexplicat.

Sunt astfel aduse în discuţie o mulţime de întrebări noi: cum afectează focalizarea atenţiei acest fenomen? Sunt practicanţii unor astfel de forme de meditaţie diferiţi de alţi oameni, sau este meditaţia în sine cea care produce astfel de efecte? Dacă timpul petrecut în practică are importanţă, atunci se pune problema asupra meditaţiei în sine, care produce o astfel de capacitate.

Indiferent de răspunsurile la aceste întrebări, cele şase experimente au scos în evidenţă dovezi statistice ferme, care atestă că practicanţii unor forme de meditaţie au capacitatea de a influenţa evenimente cuantice.

Probabilistic vorbind, asemenea rezultate sunt practic imposibil de atins doar prin încercări. Pentru a obţine aceste rezultate în mod aleatoriu, ar trebui să efectuaţi acelaşi set de experimente de o sută cinci zeci de mii de ori. Majoritatea studiilor psihologice, dacă o dată la două zeci de încercări s-ar ajunge în mod aleatoriu la un rezultat particular, atunci efectul ar fi considerat ca fiind valid.

Radin împreună cu echipa au cercetat dacă fluctuaţiile din câmpul geomagnetic al Pământului poartă responsabilitatea pentru aceste rezultate, deoarece studiile anterioare au arătat că aceste variaţii magnetice au legătură cu diferite fenomene legate la rândul lor de comportamentul uman, enumerând doar activitatea pieţelor de capital, sinuciderile, sănătatea inimii, precum şi eficienţa diferită a percepţiilor extrasenzoriale (ESP).

Ei au ajuns la concluzia, că rezultatele experienţelor descrise mai sus nu pot fi explicate prin aceste variaţii. Totuşi variaţiile s-au reflectat în amplitudinea efectelor, prin aceasta confirmându-se faptul că atât aceste influenţe geomagnetice cât şi efectul lor asupra experimentului cu două fante sunt lucruri reale.

Studiul a fost publicat în Physics Essays, iunie 2012.