Invenţii „moderne” de milioane de ani: Hainele, telescopul şi reactorul nuclear

Există dovezi care indică existenţa unor civilizaţii preistorice la fel de avansate sau chiar mai avansate decât civilizaţia noastră modernă.

Aceste dovezi ar putea răsturna certitudinile noastre ştiinţifice cu susul în jos. Nu ar fi prima dată, s-a demonstrat că ştiinţa a greşit de nenumărate ori până acum.

Schimbările de paradigmă se realizează pe fondul a numeroase controverse.

Enumerăm mai jos câteva descoperiri care au fost contestate, dar unii oameni de ştiinţă susţin, în continuare, că acestea constituie dovezi incontestabile că acum zeci de mii, sau chiar milioane de ani, oamenii aveau tot atâtea cunoştinţe şi cultură ca oamenii de astăzi.

1. Un reactor nuclear de 1,8 miliarde de ani

În 1972, o fabrică franceză a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica Gabon din Africa. Spre surprinderea tuturor, s-a descoperit că uraniul fusese deja extras.

Ei au descoperit că locul din care a fost extras minereul fusese un reactor nuclear extrem de avansat, de dimensiuni mari, construit în urmă cu 1,8 miliarde ani şi care a fost în funcţiune timp de aproximativ 500.000 de ani.

Oamenii de ştiinţă s-au întrunit pentru a investiga, mulţi dintre aceştia explicând că reactorul este un fenomen miraculos, dar natural.

Dr. Glenn T. Seaborg, fostul şef al Comisiei pentru Energie Atomică a Statelor Unite şi laureat al Premiului Nobel pentru munca sa în sinteza elementelor grele, a explicat că în mod cert nu a fost un fenomen natural, acesta trebuie să fi fost un reactor nuclear creat de om.

Pentru ca uraniul să "ardă" într-o reacţie, sunt necesare condiţii foarte precise. Ca prim argument, apa trebuie să fie extrem de curată. Mult mai curată decât există în mod natural oriunde în lume. Totodată, materialul U-235 este necesar pentru ca fisiunea nucleară să aibă loc, acesta fiind unul dintre izotopii găsiţi în mod natural în uraniu.

Mai mulţi specialişti în domeniul ingineriei reactoarelor au declarat că uraniul din Oklo nu ar fi fost destul de bogat în U-235 pentru ca o reacţie să aibă loc în mod natural.

Mai mult, se pare că reactorul este cu mult mai avansat decât orice am putea construi astăzi. Avea o lungime de câţiva kilometri şi impactul termic asupra mediului a fost limitat la 40 de metri pe toate laturile. Efectele deşeurilor radioactive sunt încă restricţionate de elementele geologice din jur şi nu au migrat dincolo de locul de extracţie.

2. Stânca peruviană care arată un telescop antic şi îmbrăcămintea în stil modern

Se ştie că Galileo Galilei a inventat telescopul în 1609. O stâncă despre care se crede că a fost gravată acum aproximativ 65 milioane de ani arată, cu toate acestea, o figură umană care ţine în mână un telescop şi observă stelele.

Aproximativ 10.000 de pietre adăpostite în muzeul Cabrera din Ica, Peru, înfăţişează oameni preistorici care poartă pălării, haine şi încălţăminte. Altele, descriu scene precum transplanturi de organe, operaţia cezariană, transfuzii de sânge iar unele arată întâlniri cu dinozauri.

În timp ce unii spun că pietrele sunt false, Dr. Dennis Swift, care a studiat arheologia la Universitatea din New Mexico, a adus dovezi că pietrele datează din vremuri pre-columbiene, în cartea sa "Secretele pietrelor din Ica şi Nazca Lines".

Swift spune că unul dintre motivele pentru care pietrele au fost considerate false în anii 1960 este că, la acel timp, se credea că dinozaurii mergeau târându-şi coada, dar pietrele arătau dinozaurii cu coada în sus şi, astfel, s-au considerat a fi inexacte.

Mai târziu, studiile au arătat, însă, că dinozaurii umblau probabil cu coada în sus aşa cum este desenat pe pietre.

3. Cultură avansată în picturi rupestre

Peşterile din La Marche, vestul Franţei, conţin reprezentări vechi de peste 14.000 de ani cu persoane cu părul scurt, barba îngrijită, haine croite, costumaţie de călărie, adaptate stilului modern. Este o viziune diferită de cea pe care ne-o imaginam noi de obicei, cu haine din piei de animale.

Aceste picturi au fost confirmate ca autentice în 2002. Investigatori, cum ar fi Michael Rappenglueck de la Universitatea din München, insistă că aceste artefacte importante sunt pur si simplu ignorate de către ştiinţa modernă.

Rappenglueck a studiat cunoştinţele astronomice avansate ale oamenilor din paleolitic. El scrie: "Timp de câţiva ani au cunoscut o largă popularizare în mass-media (sub formă de materiale tipărite, materiale audio-vizuale, mass-media electronică şi programe planetare) pentru a ridica gradul de conştientizare a proto-astronomiei (precum şi proto-matematicii şi alte proto-ştiinţe) în timpul epocii paleolitice".

Unele dintre pietrele din peştera de la La Marche sunt expuse la Muzeul Omului din Paris, dar cele care descriu în mod clar oamenii preistorici, cu cultură şi gândire avansate, nu pot fi văzute.

Când picturile care datau de peste 30.000 de ani au fost descoperite în peşterile din Europa în secolul al 19-lea, au schimbat înţelegerea general acceptată despre preistorie. Unul dintre cei mai mari critici ai descoperirii, Emile Cartailhac, a redeschis subiectul decenii mai târziu şi a devenit un puternic susţinător al faptului că picturile sunt autentice şi pentru ridicarea gradului de conştientizare a importanţei acestora.

El este acum considerat unul dintre fondatorii studiilor despre pictura rupestră.

Primele picturi au fost descoperite de nobilul spaniol Don Marcelino Sanz de Sautuola şi de fiica sa Maria în 1879 în peştera Altamira. Acestea au arătat o neaşteptată complexitate.

Descoperirea a fost respinsă, până în secolul al 20-lea atunci când Cartailhac a publicat un studiu al picturilor.