Ce i se reproşează lui Merkel în criza refugiaţilor

Transformarea Germaniei din ţara care impunea Greciei şi altor state respectarea regulilor şi austeritatea în ţara generoasă care primeşte cei mai mulţi refugiaţi cu braţele deschise, chiar şi încălcând regulile de la Dublin, este frapantă. Partenerii de coaliţie ai CDU, liderii CSU, şi reprezentanţii unor ţări europene precum Ungaria pun la îndoială modul în care Merkel a gestionat până acum criza refugiaţilor, considerând că ea a pierdut contactul cu realitatea.

Angela Merkel, cunoscută pentru modul ei reactiv, întârziat, precum şi foarte precaut şi calculat de a lua deciziile, s-ar fi lăsat condusă de emoţii atunci când a declarat că legea de azil germană nu cunoaşte limită de sus. Această declaraţie ar fi dus la revărsarea unui şuvoi de imigranţi către Germania care şi-a deschis graniţa ca măsură excepţională pentru a preîntâmpina o criză umanitară în Ungaria.

În realitate, Merkel a încercat să facă managementul de criză cu care era obişnuită până acum, dar a subestimat modul în care criza refugiaţilor va afecta Europa şi mai ales Germania. La început, cancelarul german a fost criticat tocmai pentru că nu a luat poziţie clară faţă de aceasta, aşteptând să vadă cum se vor desfăşura lucrurile. Ulterior i s-a reproşat că nu s-a dus să viziteze niciun adăpost de refugiaţi şi că nu condamnă atacurile extremei drepte asupra acestora. Ca urmare, Merkel s-a deplasat la Heidenau, unde a fost huiduită de neo-nazişti, a vizitat adăpostul de refugiaţi şi a condamnat în termeni duri rasismul şi xenofobia, afirmând că acestea nu vor fi tolerate în Germania.

Cancelarul german încearcă acum să facă din Germania o putere morală a Europei şi să înlăture reputaţia de zbir obţinută în gestionarea crizei euro. Ţara cea mai puternică economic din UE ar urma să-şi asume răspunderea care-i revine şi să preia nu mai puţin de 800.000 de refugiaţi sirieni, după ce ani de zile s-a ascuns în spatele regulamentelor de la Dublin, care stipulau ca refugiaţii să aplice pentru azil în ţările de intrare în UE, precum Grecia sau Italia. Tocmai din cauza acestui anunţ că-i va primi pe toţi sirienii care ajung în Germania şi nu-i va trimite înapoi în alte state UE, cancelarul german a fost acuzat însă de premierul ungar Viktor Orban că a încălcat regulile şi a aruncat Europa în haos cu consecinţe greu de estimat pentru că tot mai mulţi imigranţi, încurajaţi de aceste declaraţii, încearcă să pătrundă în UE, iar statele nu au capacitatea să gestioneze cel mai mare flux migratoriu de după Al Doilea Război Mondial.

Din modul ad-hoc în care a acţionat Merkel se vede că decidenţii germani au înţeles abia târziu amploarea crizei, atunci când refugiaţii au început să bată la uşile Landurilor germane, care au fost prinse nepregătite, cu prea puţine locuri de cazare şi fonduri insuficiente.

Reintroducerea controalelor la frontiera cu Austria, care practic a suspendat acordurile Schengen, a fost o măsură disperată luată în ultima clipă, atunci când guvernul de la Berlin a realizat că nu va mai putea gestiona situaţia permiţând o migraţie necontrolată, iar Landurile au reclamat că sunt deja depăşite pentru că nu au primit informaţii şi fonduri din timp. Salutată şi de aliaţii de la CSU, decizia arată însă că autorităţile de la Berlin erau nepregătite şi că Merkel pare să scape lucrurile de sub control.

Nicio criză de până acum nu a reuşit s-o dărâme pe Angela Merkel, dar modul în care a gestionat criza refugiaţilor a dus la o scădere a popularităţii cancelarului în sondaje şi la o şubrezire a puterii ei politice, ea fiind criticată în ultima vreme chiar şi de oameni din propriul partid sau de ministrul de Interne. O cronologie a măsurilor luate de cancelar în criza refugiaţilor, publicată de revista Spiegel, arată că ea şi ministrul de Interne Thomas de Maiziere au ignorat luni în şir avertismentele legate de creşterea puternică a numărului de refugiaţi, deşi situaţia se înrăutăţea în fiecare zi. E adevărat că în Germania şomajul este mic, iar economia este în creştere, dar Merkel ştia foarte bine că există temeri în societate în legătură cu imigranţii musulmani.

Confruntată cu un aflux tot mai mare, Germania a revenit la respectarea regulamentelor de la Dublin, cerându-le celorlalte state să respecte regulile pe care tocmai ea le încălcase. ”Germania nu poate să primească toţi oamenii din zonele de criză”, a explicat Thomas de Maiziere.

Întrebarea care se pune în prezent este dacă autorităţile de la Berlin vor putea menţine situaţia sub control şi vor reuşi să asimileze primele fluxuri. Merkel s-a arătat încrezătoare la început, declarând că ”este mândră de umanitatea legii fundamentale şi de numeroşii cetăţeni germani care s-au oferit voluntari pentru a-i ajuta pe refugiaţi. Lumea vede în Germania o ţară a speranţei şi a şanselor, ceea ce nu a fost cazul dacă ne uităm în istorie”. Mesajul ei a fost clar: Nu va fi deloc uşor, dar vom reuşi.

Altruismul german

Altruismul cancelarului, care-i îndeamnă pe germani să acţioneze cu inima şi să-i ajute pe refugiaţi este într-adevăr frapant, aproape de neînţeles. Merkel, aflată deja la al treilea mandat, îşi pune şi ea întregul capital politic la bătaie pentru refugiaţi. O explicaţie ar putea fi că poate nu va mai candida pentru un nou mandat de cancelar, iar de gestionarea crizei refugiaţilor va depinde cum va intra în istorie. Nu este prima decizie majoră riscantă luată de Merkel. După catastrofa de la Fukushima, ea a luat decizia radicală ca Germania să-şi închidă toate reactoarele nucleare.

În prezent, cancelarul german trebuie să impună o legislaţie unitară de azil la nivel european, pentru a rezolva criza prin soluţia relocării pe care mai multe state o resping aşa cum s-a văzut în cazul votului privind cotele obligatorii. Va fi o misiune extrem de dificilă şi rămâne de văzut dacă o va putea realiza. Ministrul de Finanţe Wolfgang Schäuble a făcut apel la aprobarea unei legislaţii europene de azil, arătând că aceasta ”trebuie să fie o chestiune de luni, nu de ani”.

Decidenţii germani au înţeles abia târziu amploarea crizei, atunci când refugiaţii au început să bată la uşile Landurilor germane, care au fost prinse nepregătite, cu prea puţine adăposturi şi cu fonduri insuficiente.

Cert este că germanii care i-au primit cu jucării şi bomboane pe copiii refugiaţilor au strâns haine şi alimente pentru aceştia, urmând un implus profund uman, au reuşit să schimbe imaginea Germaniei şi s-o transforme într-un exemplu. Nu este însă suficient.

Ministrul german de Interne a arătat într-un interviu pentru Spiegel că ”este o provocare enormă să adăposteşti o sută de mii de oameni, mai ales acum că se apropie iarna. Şi mai greu este să-i integrezi pe piaţa muncii pe cei care vor rămâne la noi în ţară. Potrivit estimărilor, o cincime din cei care vin sunt analfabeţi şi va trebui să facem eforturi considerabile pentru a-i instrui”. În opinia sa, Europa trebuie să investească în centre de primire în Africa, de unde refugiaţii să fie împărţiţi statelor europene, după un algoritm fix. În plus, prestaţiile sociale pentru refugiaţi ar urma să fie aduse la acelaşi nivel în toate statele UE, pentru ca să fie redusă tentaţia ca imigranţii să vină masiv în ţări cu sisteme mai generoase precum Germania.

Agravarea situaţiei

În ultima vreme problema refugiaţilor se agravează însă tot mai mult în Germania. Ministrul de Interne declara într-un interviu acordat joia trecută postului ZDF că ”dacă până în vară refugiaţii erau recunoscători că i-am primit şi întrebau unde este poliţia şi în ce Landuri vor fi repartizaţi, acum unii cred că pot să aleagă să se ducă unde vor ei. Părăsesc centrele de primire, comandă taxiuri şi au în mod surprinzător destui bani pentru a circula sute de kilometri cu maşina în Germania. Protestează pentru că nu le plac adăposturile, fac probleme pentru că nu le place mâncarea şi se bat între ei în centrele de azil”. Abia au început să ajungă primele valuri de refugiaţi şi deja se pune problema respectării legislaţiei germane de către noii veniţi, iar autorităţile nu mai sunt atât de optimiste. De Maiziere recunoaşte deja că provocarea pentru Germania este foarte mare şi că statului nu-i va fi uşor să-i facă faţă.

Şi liderul SPD a declarat pentru Spiegel că ”trebuie să li se clarifice refugiaţilor că la noi există lucruri care trebuie respectate: legea fundamentală, libertatea de exprimare, libertatea de religie şi egalitatea de şanse”. El a mai avertizat că Germania ”se apropie cu o viteză mare de limita capacităţilor noastre” în criza refugiaţilor. ”Nu reuşim să preluăm acest număr enorm de refugiaţi anul acesta decât cu mare efort. Multe localităţi din Germania sunt deja suprasolicitate”, a adăugat Sigmar Gabriel.

În opinia lui Horst Seehofer, liderul CSU, ”capacităţile noastre de primire sunt epuizate”. Acesta i-a cerut lui Merkel să recunoască acest lucru şi a criticat din nou decizia cancelarului de a permite intrarea în Germania a refugiaţilor din Ungaria, arătând că aceasta a avut un efect de magnet asupra refugiaţilor.

Pe aceeaşi linie, sindicatul poliţiştilor germani a avertizat că ”există pericolul să se piardă controlul situaţiei nu doar la graniţă, ci şi în adăposturile pentru refugiaţi unde se ajunge zilnic la violenţe motivate etnic sau religios şi la bătăi”.

Doar în septembrie au venit peste 200.000 de refugiaţi în Germania, mai mulţi decât pe parcursul anului trecut. Ţara ar putea primi un milion şi jumătate de imigranţi în 2015, o cifră cu mult mai mare decât cele avansate până acum de guvern, a scris ziarul Bild, citând un document confidential.

În concluzie, presiunea asupra Angelei Merkel creşte pe zi ce trece şi se va vedea dacă recunoaşte că a greşit şi va face schimbări semnificative în gestionarea crizei. Problema este că soluţiile la nivel european precum hotspot-urile din Italia, Grecia, sau aprobarea unei legislaţii unitare de azil pentru toate statele membre, care ar mai degreva Germania, necesită timp, iar Berlinul nu are timp, ci trebuie să gestioneze acum fluxurile mari de refugiaţi.

Toate aceste evoluţii arată că Merkel şi guvernul ei nu au avut un plan coerent de abordare a crizei refugiaţilor, ci au acţionat târziu şi ineficient, cu decizii de moment. Ca urmare, problema se acutizează în Germania. Iar dacă Germania este depăşită, ce să mai zicem de restul Europei.