Ce ar urma după înfrângerea ISIS - Un Sunnistan

John Bolton, unul dintre neoconservatorii cunoscuţi, nu este cel mai în măsură să dea lecţii după intervenţiile SUA în Irak şi Afganistan. Totuşi, într-un articol de opinie publicat de New York Times el propune crearea unui stat nou sunnit pe teritoriile ce vor fi eliberate de ISIS în Irak şi Siria, care ar urma să acţioneze ca o contrapondere la Assad şi la regimul şiit pro-iranian de la Bagdad.

Scenariul pleacă de la ideea că revenirea la status quo ante nu mai este posibilă şi că înfrângerea Statului Islamic nu poate însemna revenirea teritoriilor sunnite din Irak şi Siria sub autoritatea guvernului şiit, respectiv a regimului Assad.

În actualul context, este de imaginat formarea unui stat independent kurd dat fiind că aceştia se bucură de sprijinul SUA şi nu pot fi uşor forţaţi să părăsească teritoriile pe care le-au ocupat după lupta cu Statul Islamic. Argumentul este valid, doar că pare foarte puţin probabil ca Turcia să accepte un stat kurd, având în vedere războiul pe care-l duce Erdogan împotriva PKK, cât şi încercările AKP de a crea o zonă tampon la graniţa cu Siria tocmai pentru a-i împiedica pe kurzi să se unească. Mai mult, Turcia a fost blândă cu ISIS, considerându-i pe kurzi o ameninţare mai mare. Faptul că i-a bombardat mai mult pe kurzi în Irak şi acasă decât ţintele ISIS din Irak şi Siria s-a dovedit însă o mare greşeală odată cu atentatele teroriste de la Suruc şi Ankara.

Fidelizarea şiiţilor

Bolton mai sugerează că pentru a reduce susţinerea pentru ISIS în rândul sunniţilor oprimaţi din Irak şi din Siria este nevoie de o strategie precum operaţiunea de contrainsurgenţă din 2006 din Irak, “Anbar Awakening”, care a vizat fidelizarea, antrenarea şi înarmarea la firul ierbii a unor lideri sunniţi moderaţi şi un accent pus pe nevoile triburilor. Prin câştigarea minţilor şi sufletelor acestora, Al-Qaeda şi-a pierdut forţa de penetrare în aceste comunităţi. Americanii le-au oferit triburilor protecţie, iar ulterior s-a trecut la faza de reconciliere cu guvernul de la Bagdad.

Întoarcerea la status-quo

Alternativa la formarea acestui nou stat sunnit, care ar reduce sprijinul populaţiei sunnite din Siria şi Irak pentru ISIS, este revenirea la vechile graniţe ale Irakului şi Siriei – un obiectiv împărtăşit de Rusia şi Iran. Este clar că Rusia vrea să domine viitorul regim sirian, fie că în fruntea sa va fi Assad sau nu, şi să-şi consolideze baza navală de la Tartus şi pe cea aeriană de la Latakia, în timp ce Iranul doreşte să devină şi mai influent în regiune prin întărirea axei şiite. Întoarcerea teritoriilor sunnite sub controlul guvernului şiit de la Bagdad serveşte acest obiectiv.

La fel de clar este că atâta vreme cât Bashar al Assad va rămâne la putere în Siria, ISIS nu va putea fi învins, ba va fi întărit de sunniţii care-i vor îngroşa rândurile. E adevărat că actualul context dominat de atentatele de la Paris s-a complicat şi mai mult. Rusia se propune partener împotriva terorismului şi cere concesii, iar Bolton ignoră faptul că până la înlăturarea lui Assad, nu va putea fi învins Statul Islamic, iar ca urmare nici un Sunnistan pe teritoriile eliberate nu va putea fi construit.

Fostul ambasador american la ONU face însă şi o observaţie realistă, şi anume că fără trimiterea de trupe americane on the ground în Siria, ISIS nu va putea fi învins, doar cu raiduri aeriene, şi nici măcar revenirea la status quo ante nu va fi posibilă. Este exact ce preşedintele Obama încearcă să evite cu orice preţ - să se lase atras într-un război pe termen lung în Siria, astfel încât nici scenariul constituirii Sunnistanului nu pare realist.

Crearea unui nou stat sunnit pe teritoriile ce vor fi eliberate de ISIS în Irak şi Siria ar reprezenta o contrapondere la Assad şi la regimul şiit pro-iranian de la Bagdad.

Bolton nu este însă singurul care lansează acest scenariu. Jurnalistul francez Pierre Haski a publicat în Le Nouvel Observateur un articol intitulat ”După Daesh: Trebuie creat un Sunnistan”?, în care susţine că sunniţii de pe actualele teritorii controlate de ISIS sunt principalii perdanţi în actuala ecuaţie regională complexă.

Şi el merge pe ideea că restaurarea status quo-ului anterior este imposibilă, arătând că sunniţii sunt minoritari în Irak, iar în Siria sunt majoritari, dar conduşi de minoritatea alawită a clanului Assad, şi că ei nu vor mai accepta după atâta luptă să revină sub conducerea regimurilor de la Bagdad şi Damasc.

Scriam mai demult că Statul Islamic s-a folosit de acutizarea conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, în sensul că i-a fost foarte uşor să recruteze sunniţi care se simţeau excluşi. Atâta timp cât alawiţii nu împart puterea cu sunniţii în Siria, iar sunniţii nu sunt reprezentaţi corespunzător în instituţiile statului irakian, gruparea teroristă poate găsi un bazin larg de recrutare în rândul lor în cele două state.

Pierre Haski identifică şi el Turcia şi Arabia Saudită ca principalele puteri regionale interesate de cauza sunniţilor, dar mai avertizează şi că Franţa, care a declarat distrugerea Daesh ca obiectivul său principal după atentatele de la 13 noiembrie, este pe cale să facă aceeaşi greşeală ca americanii în 2003. Adică să pornească un război fără a avea un obiectiv clar şi un plan pentru perioada post ISIS.

Cunoscutul islamolog Olivier Roy prognoza o transformare a Irakului într-o federaţie de trei entităţi – sunniţii ar urma să administreze nordul, şiiţii sudul, iar kurzii Kurdistanul. În opinia sa, orice modificare de graniţe se va datora doar colapsului vechilor construcţii naţionale.

Realitatea pare să-i dea dreptate. Irakul şi Siria arată deja ca două state eşuate, dominate de conflicte sectare şi cu o putere centrală incapabilă de a-şi controla întreg teritoriul. Problema este cum înfrângi ISIS şi ce pui în loc. Un bloc Kurdistan-Sunnistan, care să reprezinte o contrapondere la axa şiită, este greu de construit fără susţinerea Turciei şi Arabiei Saudite.