Cazul Bombonica, motivare CCR: Dispoziţiile abuzului în serviciu, torpilate

Curtea Constituţională tocmai a "şters pe jos" cu infracţiunea de abuz în serviciu, aşa cum este ea reglementată în Codul Penal, şi invită Parlamentul să intervină în acest caz.
Palatul Cotroceni, depunere jurământ, noii membri ai CCR. În imagine,  Valer Dorneanu Mona Pivniceru şi Daniel Morar
Palatul Cotroceni, depunere jurământ, noii membri ai CCR. În imagine,  Valer Dorneanu Mona Pivniceru şi Daniel Morar (Epoch Times România)

Dispoziţiile penale în vigoare privind infracţiunea de abuz în serviciu "sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi", reiese din motivarea deciziei Curţii Constituţionale în cazul sesizării depuse de Bombonica Prodana, fosta soţie a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea.

"Dispoziţiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg şi în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a altor cerinţe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări şi aplicări arbitrare/aleatorii", se arată în motivarea publicată miercuri pe site-ul CCR, citată de Agerpres.

Potrivit judecătorilor CCR, o astfel de omisiune are relevanţă constituţională, deoarece afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei împotriva căreia se formulează o acuzaţie penală. În această situaţie, CCR consideră necesară instituirea unui prag al pagubei şi circumstanţierea vătămării produse prin comiterea faptei, în funcţie de care să se aprecieze dacă este sau nu vorba de o infracţiune.

"Curtea subliniază că legiuitorul are obligaţia de a reglementa pragul valoric al pagubei şi intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenţa sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii", se afirmă în motivare.

În acelaşi timp, CCR a reţinut că legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca un ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul "ultima ratio" în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală.

"Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit (alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat), iar nu ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică. Mai mult, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual", se mai menţionează în motivare.

Livia Stanciu, opinie concurentă

"Practic, Curtea se substituie Parlamentului şi, bazându-se pe considerente de principiu ale unei decizii de admitere căreia îi atribuie un alt sens, reconfigurează reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu. Dacă anterior Parlamentului i se oferise un cadru, repere de ordin constituţional care să jaloneze opţiunile de politică penală ale legiuitorului, în prezenta decizie Curtea transformă acest cadru într-o singură opţiune: obligaţia Parlamentului de a stabili un prag valoric în cazul infracţiunii de abuz în serviciu.

Se poate lesne constata că se adaugă astfel la considerentele Deciziei nr.405/2016, în sensul reinterpretării unor aprecieri cuprinse în considerentele acesteia şi convertirea lor, cu încălcarea competenţei Curţii Constituţionale, într-o obligaţie pentru legiuitor. Această obligaţie nu are însă niciun suport constituţional, pentru că nu este susţinută de niciun dispozitiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate — nici cel al Deciziei nr.405/2016, care priveşte o cu totul altă problematică, şi nici cel al prezentei decizii, câtă vreme soluţia este de inadmisibilitate", se arată în opinia concurentă semnată de judecătoarea Livia Stanciu.

Fosta şefă a Înaltei Curţi a atras atenţia că decizia de inadmisibilitate pronunţată trebuia să cuprindă doar considerentele care explică soluţia pronunţată, respectiv lipsa de competenţă a CCR, care nu se poate substitui legiuitorului primar sau delegat.

Reamintim că, nu demult, judecătorii CCR au admis excepţia de neconstituţionalitate privind abuzul în serviciu cu privire la sintagma "îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu" ridicată de Bombonica Prodana. Cu privire la cel de-al doilea aspect, de stabilire a unui prag valoric minim, Curtea a decis că acest lucru nu intră în sarcina sa, ci a Parlamentului. (Detalii aici)