Câţi securişti şi turnători vom vota la viitoarele alegeri? / "Un fost ofiţer de Securitate, care se autointitulează 'spion', candidează la preşedinţia ţării" [Interviu]

La aproape 35 de ani de la Revoluţie, arhivele fostei Securităţi comuniste n-au fost încă predate integral către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În lipsa întregii arhive, în special a Registrelor Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative care cuprindeau numele tuturor colaboratorilor, inclusiv ale celor ale căror dosare au fost distruse, identificarea foştilor turnători rămâne un proces încă dificil de realizat.

Dificultăţile în identificarea foştilor securişti şi turnători, oameni care ne cer votul deşi au nenorocit destine, nu se opresc aici. Potrivit Germinei Nagâţ, fostă şefă a Direcţiei de Investigaţii a CNSAS şi membră a Colegiului CNSAS, la nivelul politicului nu există o dorinţă reală de deconspirare a foştilor securişti şi colaboratori ai infamei Securităţi. Ba dimpotrivă.

"Încă de la înfiinţare, CNSAS ba a fost trimis să-şi facă sediul într-o gogoşerie, ba a stat cu chirie la o firmă privată vreo 8 ani, ţinând dosarele în garaj, ba n-a putut primi arhiva fiindcă n-a avut unde s-o pună, ba a avut o lege declarată neconstituţională la sesizarea unui fost colaborator, devenit mogul de presă, ba a ajuns Cenuşăreasa din Legea salarizării unitare, angajaţii Consiliului primind salarii mai mici cu cel puţin 30% faţă de alţi funcţionari publici din aceeaşi categorie ocupaţională", arată fosta şefă a Direcţiei de Investigaţii a CNSAS într-un amplu interviu acordat Epoch Times.

De altfel, faptul că politicul nu sprijină CNSAS-ul nu este de mirare: vedem în continuare, pe listele partidelor, numele unor personaje conectate la fosta Securitate. Este de notorietate faptul că la toate alegerile votăm foşti securişti şi foşti turnători. Legea nu le interzice acestora să candideze.

Numele unora sunt cunoscute, ei fiind deconspiraţi de instituţie. Câţi dintre cei care ne cer însă votul ne-au turnat şi/sau ne-au schingiuit părinţii, bunicii, vecinii, rudele, este însă greu de ştiut căta vreme arhivele nu au fost predate integral CNSAS-ului iar activitatea de deconspirare e îngreunată şi de faptul că CNSAS suferă de lipsa de personal.

Redăm partea a III-a a interviului acordat de Germina Nagâţ redacţiei noastre. Pot fi accesate aici Partea I şi partea a II-a.

Reporter: A predat SRI către CNSAS toate documentele care ţineau de fosta Securitate, aşa cum susţinea Eduard Hellvig când a demisionat? Cum stă situaţia cu arhivele de la MApN, MAI şi SIE, cât din ele a fost predat la CNSAS?

Germina Nagâţ: Nu, nu s-au predat toate documentele, nici chiar cele asupra cărora s-a convenit în întâlnirile de lucru din anii trecuţi. De pildă, de la SRI n-am primit încă toate registrele de fond, am rămas tot cu cele preluate în 2006 doar pentru 4 judeţe. N-am primit nici registrele jurnal pentru evidenţa reţelei informative, despre care am amintit mai devreme. Sunt instrumente de lucru esenţiale, a căror lipsă nu poate fi practic suplinită, oricât ne-am strădui.

Diferenţa între a avea şi a nu avea instrumentele de căutare-regăsire a informaţiei în arhivă s-a văzut imediat ce am primit baza de date de la CID, în martie 2022. Sunt deja destule cazuri de persoane care, la verificările dinaintea primirii evidenţei CID, au primit adeverinţe de necolaborare, iar acum sunt deschise acţiuni în instanţă pe numele lor. Mai avem de preluat o parte din cartotecile judeţene, întârziate şi ele din lipsă de spaţiu, ca şi Cartoteca Generală Documentară, care are cca 6 milioane de fişe. Pentru ea s-au făcut demersuri de preluare a unei noi hale în Popeşti Leordeni, dar actele s-au finalizat foarte greu, iar acum va trebui amenajată adecvat pentru un spaţiu de arhivă. Deci va mai dura şi asta. Pe scurt, preluările încă nu s-au încheiat, mai avem de lucru în privinţa asta.

Reporter: Consideraţi că la nivel de clasă politică există o dorinţă reală de deconspirare a foştilor securişti/colaboratori?

Germina Nagâţ: Nu, nu cred că a existat vreodată o dorinţă reală de deconspirare în rândul clasei politice româneşti, în general. Sunt şi excepţii, desigur, dar ele sunt vizibil în minoritate. Mi se pare că pentru politicieni Securitatea şi "securismul" sunt în primul rând teme de campanie electorală, nu teme din viaţa de zi cu zi, deşi multe din problemele noastre sunt moştenite direct de la această instituţie malignă a regimului comunist.

Ne amintim de Securitate doar când trebuie să ne combatem adversarii politici de moment, dar nu şi când trebuie să sprijinim efectiv instituţia care se ocupă de deconspirare. Încă de la înfiinţare, CNSAS ba a fost trimis să-şi facă sediul într-o gogoşerie, ba a stat cu chirie la o firmă privată vreo 8 ani, ţinând dosarele în garaj, ba n-a putut primi arhiva fiindcă n-a avut unde s-o pună, ba a avut o lege declarată neconstituţională la sesizarea unui fost colaborator, devenit mogul de presă, ba a ajuns Cenuşăreasa din Legea salarizării unitare, angajaţii Consiliului primind salarii mai mici cu cel puţin 30% faţă de alţi funcţionari publici din aceeaşi categorie ocupaţională. Ăsta e principalul motiv pentru care avem azi criza cronică de personal despre care am amintit mai devreme. Au plecat atât de mulţi colegi în ultimii ani, încât am ajuns să lucrăm în regim de avarie. Culmea "salarizării unitare" din sistemul bugetar este că directorii care au plecat din CNSAS primesc acum salarii mai bune pe funcţii de execuţie în alte instituţii de stat. Recapitulând, cam aşa arată "sprijinul" de care s-a bucurat instituţia de-a lungul timpului. Un fel de "să ziceţi merci că nu v-am desfiinţat…"

Reporter: Am încheiat două runde de alegeri – europarlamentare şi locale. A verificat CNSAS toţi candidaţii la locale? Şi dacă nu, de ce? Care sunt criteriile de prioritizare după care se decide ce candidaţi sunt verificaţi mai întâi?

Germina Nagâţ: Candidaţii la alegerile locale sunt peste 200.000, judecând după numărul declaraţiilor de necolaborare sau neapartenenţă la Securitate, primite până acum la CNSAS. Verificarea tuturor candidaţilor într-un timp atât de scurt, practic, în câteva luni, ar fi imposibilă chiar şi dacă n-am avea o criză gravă de personal.

Gândiţi-vă însă că la Direcţia Comunicare, unde se procesează aceste declaraţii, sunt numai 26 de angajaţi, care au şi alte atribuţii, nu doar verificarea candidaţilor la locale. La Juridic sunt o mână de jurişti care pot aviza lucrările. La Direcţia Investigaţii au mai rămas 40 de colegi, care fac şi verificările de interes public, şi toate activităţile legate de accesul la propriul dosar. Imediat după înfiinţare, când CNSAS nu primise încă arhiva, la Investigaţii lucrau 70 de persoane.

Cu timpul, numărul s-a redus la 52, iar acum, când avem km întregi de dosare, au rămas puţin peste jumătate din câţi erau cu două decenii în urmă.

Legat de alegeri, procedurile prevăd ca obligatorie corespondenţa cu foştii deţinători de arhivă, înainte de a porni investigaţiile în arhiva noastră. Aşa încât o prioritizare internă a lucrărilor se poate face numai după ce s-au parcurs toate etapele externe, unde timpii de aşteptare sunt imprevizibili. Putem prioritiza ordinea în care începem verificările, dar nu şi ordinea finalizării lor. Evident că, după încheierea alegerilor, va deveni prioritară verificarea persoanelor alese. E valabil şi pentru alegerile parlamentare.

Reporter: Vin alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare. La prezidenţiale am văzut un candidat, pe dl Predoiu, care, spune CNSAS, „nu a fost colaborator sau lucrător al fostei Securităţi, în sensul legii”, deşi „a fost cadru al Centrului de Informaţii Externe între 1987-1989”. Ce să înţelegem din asta?

Germină Nagâţ: Nu trebuie să vă surprindă, fiindcă nu-i nici pe departe un caz singular. Expresia "în sensul legii" se referă la nişte criterii juridice foarte precis definite. Încadrarea în oricare dintre categorii, colaborator sau lucrător, se poate face numai dacă sunt identificate documente care dovedesc încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, iar în cazul civililor lucrurile sunt şi mai complicate, fiindcă această cerinţă se cumulează obligatoriu şi cu denunţarea atitudinilor anticomuniste. Altfel spus, legea română nu incriminează orice persoană care a dat informaţii Securităţii, şi nici orice persoană care a lucrat ca ofiţer sau subofiţer de Miliţie sau Securitate. Putem discuta dacă sunt nişte criterii corecte din punct de vedere etic – şi mai ales din punct de vedere logic, în cazul definiţiei colaboratorului – dar cât timp sunt în vigoare, CNSAS e obligat să le aplice.

Reporter: Mai avem cazuri de politicieni în structurile guvernamentale/Parlament în situaţii similare? Care au colaborat, dar n-au fost colaboratori, care au lucrat la Securitate, dar n-au fost securişti? Dacă da, cum se explică?

Germina Nagaţ: Sigur că mai sunt cazuri de politicieni de diverse niveluri, aflaţi în situaţii similare. Cred că pe site-ul CNSAS puteţi găsi probabil sute de exemple de adeverinţe de necolaborare "cu preambul" – adică, acte administrative din care rezultă că persoanele verificate au dat informaţii Securităţii, sau au avut calitatea de ofiţeri, dar nu sunt întrunite criteriile legale despre care am vorbit. Totuşi, chiar dacă multă lume e nemulţumită, o astfel de adeverinţă este şi ea o formă de deconspirare.

În definitiv, nu e puţin lucru să afli că, la 35 de ani de la Revoluţie, un fost ofiţer de Securitate, care se autointitulează "spion", candidează la preşedinţia ţării. Adeverinţele emise de CNSAS pot măcar să descrie corect situaţia, fiindcă văd că foştii securişti au o oarecare sfială în a folosi cuvântul "Securitate". Toţi "uită" s-o treacă în CV sau folosesc eufemisme dintre cele mai năstruşnice. Cei de la Trupele de Securitate se declară "jandarmi", cei de la Direcţia I au fost apărători ai Constituţiei şi cei de la Direcţia a VI-a Cercetări Penale au menţinut ordinea publică….

Reporter: Ce "şanse" sunt ca în Parlament să intre şi foşti securişti sau colaboratori despre care nu ştim că au avut această "calitate"? Vă întreb în condiţiile în care, se ştie, avem documente lipsă, care au ars, au fost distruse etc.

Germina Nagâţ: "Şansele", sau mai bine zis riscurile ca în Parlament să ajungă securişti sau colaboratori sunt aceleaşi ca la alegerile locale. Sunt "şansele" pe care le dă legea electorală. Nici chiar cei declaraţi definitiv colaboratori de către instanţe şi publicaţi în Monitorul Oficial nu sunt împiedicaţi să candideze. Pe scurt, aş zice că astea sunt riscurile pe care şi le-au asumat legiuitorii români atunci când, omorând legea lustraţiei, au considerat că postura de ofiţer sau de colaborator al poliţiei politice comuniste e perfect compatibilă cu cea de membru al unui Parlament ales democratic.

Reporter: Au existat situaţii în care verificări efectuate de direcţiile de specialitate au fost oprite de Colegiul CNSAS? Dacă da, din ce motive şi pe cine priveau?

Germina Nagâţ: Dacă mi-aţi fi pus întrebarea asta înainte de octombrie 2023 v-aş fi răspuns categoric că verificările nu pot fi oprite de Colegiul CNSAS. V-aş fi spus că, deşi votul final asupra lucrărilor poate să întârzie (uneori a întârziat cu lunile sau chiar cu anii), totuşi ele nu pot fi oprite, procedural.

Din păcate, în momentul de faţă nu mai pot să spun asta. Anul trecut s-a creat un precedent, în sensul că o lucrare finalizată inclusiv prin avizare la Direcţia Juridică n-a mai ajuns pe ordinea de zi, în urma unei schimbări bruşte de procedură. Numele persoanei verificate n-are nicio importanţă. Schimbarea constă în introducerea unei reguli noi de avizare a notelor de constatare în cazul verificărilor la cerere, pe o procedură complet diferită de cea aplicată de Direcţia Juridică din 2008 până în 2023, deci timp de 15 ani.

În noua variantă, i se lasă timp persoanei verificate să renunţe la funcţia sau calitatea care o face verificabilă, fiindcă se ia ca reper temporal momentul întocmirii avizului juridic, şi nu data depunerii cererii de verificare. Asta înseamnă "oprirea verificării", despre care întrebaţi dvs. Nota de constatare nu mai ajunge la vot, situaţie pe care legea nu o prevede şi care împiedică deconspirarea, în ambele ei variante – prin emiterea unei adeverinţe cu preambul, sau prin trimiterea în instanţă. Astea sunt singurele soluţii posibile pentru o verificare de interes public, prevăzute explicit în lege.

Din păcate, măsura a generat multe discuţii şi tensiuni în instituţie, colegii de la direcţiile Juridică şi Investigaţii s-au opus în scris, cu toate argumentele logice şi juridice, au făcut chiar şi un memoriu la Parlament, instituţia care ne tutelează, dar fără succes. În ciuda nervozităţii pe care a generat-o, trebuie să spun că situaţia are şi o parte bună: a arătat că angajaţii noştri, juriştii şi investigatorii care au semnat memoriul, nu s-au blazat, nu sunt nişte birocraţi obedienţi şi stupizi, care execută ordinele aşa cum le primesc, fără să comenteze şi fără să le pese de consecinţe.

În ziua de azi, cred că nu-i puţin lucru să ai curajul să conteşti în scris o măsură pe care o consideri greşită, să rişti ostilitatea sau chiar represalii din partea şefilor. Mie mi se pare un lucru admirabil. Asta şi faptul că avem un nou Colegiu, în curând şi un nou Parlament, cred că ne mai dă un bob de speranţă că lucrurile vor reveni curând la normal.