Cât de realiste au fost revendicările revoltei Colectiv

Mişcarea de protest din România a fost foarte eterogenă, fără lideri, iar revendicările nu au fost comune şi nici centralizate. Dacă o parte a populaţiei a cerut alegeri anticipate, mulţi reprezentanţi ai societăţii civile au avertizat că acestea vor menţine actualul status quo.
Protest de amploare în Bucureşti în urma tragediei de la Colectiv, 03 noiembrie 2015
Protest de amploare în Bucureşti în urma tragediei de la Colectiv, 03 noiembrie 2015 (Eugen Horoiu/Epoch Times)


Epoch Times analizează revendicările străzii, demontând câteva mituri răspândite în rândul populaţiei:

1. Alegerile parlamentare anticipate sunt soluţia pentru a scăpa de politicienii expiraţi. Din păcate, Nu. Cu alegeri desfăşurate pe noua lege electorală, care prevede revenirea la listele închise, reformarea clasei politice este practic imposibilă. Preşedinţii de partid vor umple listele cu oameni aleşi pe criterii precum obedienţă sau bani daţi la partid, iar electoratul va trebui să-i voteze la pachet. Nici uninominalul cu colegii din care al treilea clasat intra în Parlament, la redistribuire, nu era mai bun, dar revenirea la listele închise, perpetuează un sistem în care alegătorii nu au niciun cuvânt de spus în selectarea candidaţilor de către partide, iar parlamentarii sunt total dependenţi de şeful de partid.

O soluţie mai bună ar fi un vot preferenţial pe liste deschise, în care votanţii să-i poată ierarhiza pe cei de pe listă conform preferinţei lor. ”Sunt liste deschise pe care partidele pun candidaţii, dar ordinea acestora este stabilită de alegători. În felul acesta presiunea care ar exista pentru a urca candidaţi cât mai sus pe listă, care se traduce prin relaţii clientelare cu liderul de partid şi considerente financiare, scade deoarece candidaţii intră în Parlament pe baza ordinii pe care o realizează cetăţeanul. De aceea acest sistem de vot diminuează corupţia în partide şi asigură o echitate deosebită”, explica politologul Alexandru Radu într-un interviu beneficiile acestui sistem.

Marele dezavantaj al alegerilor anticipate, pe liste deschise sau închise, ar fi fost însă că noile partide politice ar fi avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a-şi forma structuri în teritoriu şi pentru a se face cunoscute. Ele nu se bucură de privilegiile partidelor mainstream, precum timpi de antenă, notorietate, şi nu beneficiază nici de resursele financiare ale acestora. Competiţia ar fi deci inegală. Cel mult PNL ar fi fost adus la putere în locul PSD şi a aliaţilor săi, dar aceleaşi figuri vechi şi expirate ar fi populat noul Parlament.

În plus, procedura pentru a ajunge la anticipate este greoaie, fiind nevoie ca două guverne succesive să nu treacă de votul Parlamentului. Era clar că majoritatea parlamentarilor actuali vor să-şi păstreze fotoliile cu orice preţ. Mulţi dintre ei ştiu că nu se vor mai regăsi în următorul legislativ aşa că nici prin gând nu le-a dat să provoace anticipate şi să nu mai beneficieze de un an vechime, dacă tot şi-au votat pensii speciale.


2. Alegerile locale anticipate ne scapă de primari corupţi şi penali. Nicidecum.

Atâta vreme cât scrutinul pentru alegerea primarilor şi a preşedinţilor de Consilii Judeţene se desfăşoară într-un singur tur, primarul în funcţie este avantajat şi are tot aparatul la dispoziţia sa. ”Alegerea primarilor într-un tur înseamnă că alegătorii se împart în două tabere – cei care îl iubesc pe primarul în funcţie şi sunt de acord cu ce face el şi cei care-l contestă. Cei care-l contestă se împart între mai mulţi candidaţi, astfel încât primarul în funcţie se plasează pe primul loc chiar fără să aibă majoritate deoarece contracandidaţii se împart în mai multe tabere. În turul doi, aceştia se coalizează în jurul celui mai bine plasat contracandidat şi reuşesc să schimbe primarul în funcţie. Dacă nu există turul II, primarul rămâne pe viaţă acolo”, explica sociologul Mircea Kivu într-un interviu acordat Epoch Times în acest sens.

Este foarte greu de imaginat că după ce aceste legi electorale au fost adoptate de curând pentru a perpetua puterea baronilor locali, ele ar putea fi schimbate, la presiunea străzii. De mobilizarea financiară şi logistică a baronilor şi primarilor depinde campania electorală a marilor partide. Dacă acest mod de alegere nu este schimbat, candidaţii noilor forţe politice au şanse minime să câştige competiţia cu aceştia.

3. Listele de independenţi ar fi o soluţie. DA, dar trebuie schimbată legea.

O idee interesantă şi mai puţin discutată în spaţiul public din România este aceea de schimbare a legislaţiei electorale în sensul permiterii de liste de independenţi care să candideze. Acest sistem al listelor civice există în Italia, unde un cunoscut comic de televiziune Beppe Grillo a fondat o formaţiune anti-establishment Mişcarea de Cinci Stele, pe care a reuşit s-o transforme în a treia forţă politică a ţării. ”Listele civice sunt create prin colaborare, formate din administratori locali, care îndeplinesc anumite criterii. Pentru a primi pecetea de aprobare a blogului lui Grillo – cele cinci stele –, listele nu trebuie să aibă legătură cu niciun partid, membrii lor trebuie să aibă un cazier curat, fiecare candidat să aibă rezidenţa în circumscripţia sa, iar candidaţii să nu fi deţinut anterior decât maximum un mandat, fie la nivel local sau naţional”, explica într-un interviu mai vechi Giovanni Navarria, un tânăr cercetător italian.

Acesta ar fi un model de asociere a mai multor independenţi care să candideze împreună pentru a nu păţi ce a păţit Nicuşor Dan la Consiliul General al Bucureştiului. Problema este că pentru a face asta este nevoie din nou de schimbarea legilor electorate abia adoptate. E greu de crezut că Sistemul va permite independenţilor să candideze pe listă în aceleaşi condiţii cu partidele, pentru ca ei ar reuşi cu adevărat să capitalizeze frustrarea împotriva partidelor mainstream şi ar diminua controlul şi monopolul acestora asupra scenei politice.

4. Pragul electoral trebuie eliminat de tot. Fals, asta nu ar avea ca efect liberalizarea pieţei politice şi accesul mai uşor. S-ar crea un număr uriaş de partide, o polarizare extremă, de care ar beneficia tot partidele mari care au resurse financiare şi mediatice net superioare. O variantă mai bună ar fi într-adevăr reducerea pragului la un nivel rezonabil de 2% din voturi la toate tipurile de alegeri, parlamentare, europarlamentare, pentru Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale.

5. Demisia şi interdicţia de a mai candida a penalilor. Da, este mare nevoie, dar cine să pună în aplicare o asemenea măsură? Actualul Parlament în niciun caz. Demisiile imediate din funcţiile publice ale politicienilor (consilieri locali, consilieri judeţeni, primari, preşedinţi de Consilii Judeţene, parlamentari, miniştri) anchetaţi penal, trimişi în judecată penală sau condamnaţi penal în primă instanţă sau definitiv, indiferent de modalitatea de executare – este o cerinţă esenţială, dar după cum a arătat votul din Parlament în cazurile Ponta, Udrea sau Şova, solidaritatea transpartinică a penalilor care vor să scape de Justiţie şi de puşcărie este foarte mare.

Deocamdată Iniţiativa România a întocmit o listă ce cuprinde nu mai puţin de 128 de nume de politicieni de la vârful statului şi partidelor care au fost inculpaţi şi cere ca niciunul dintre ei să nu se regăsească pe listele partidelor la alegeri. Presiunea asupra partidelor trebuie continuată.

6. Vot real prin corespondenţă. Da, dar nu în varianta actuală. Legea adoptată în prezent de Parlament limitează dreptul de exercitare a votului prin corespondenţă numai la cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care se înregistrează fizic în Registrul Electoral şi numai pentru alegerile parlamentare. Ea încalcă astfel egalitatea cetăţenilor în faţa legii, discriminându-i pe românii din ţară care nu pot beneficia şi ei de această modalitate de vot alternativă.

Există însă şanse ca legea votului prin corespondenţă să fie modificată astfel încât cetăţenii să poată vota în condiţii egale, indiferent dacă au domiciliul sau reşedinţa în străinătate ori în ţară, deoarece 31 de senatori şi 50 de deputaţi au atacat-o la Curtea Constituţională.

O altă problema a actualei legi este însă trasabilitatea votului. ”Omul ar trebui să vadă unde este buletinul lui de vot. Partidele consideră că este prea dificil şi nu se poate, dar tu ca alegător trebuie să ştii, mai ales dacă ţi se pierde şi vrei să votezi pe listele normale. Este esenţial acest principiu”, explica Septimius Pârvu de la Expert Forum.

Recomandăm şi: Ce soluţii propune societatea civilă pentru resetarea sistemului politic din România