Cum este îngropată reforma clasei politice în Comisia de cod electoral (dezbatere video)

În campania pentru alegerile prezidenţiale, Politică fără Bariere, o coaliţie de ONG-uri, a iniţiat discuţii cu toate partidele politice pentru a facilita accesul noilor partide şi candidaţilor independenţi în politică. PSD, PNL şi toate celelalte partide, cât şi principalii candidaţi la prezidenţiale, s-au declarat în principiu de acord cu deschiderea pieţei politice. În practică însă Comisia pentru Cod Electoral a acţionat exact invers, votând pentru menţinerea monopolului baronilor locali şi a partidelor mari. Reforma clasei politice pare să fie îngropată sub dictonul caragialesc ”Vreau reformă, dar să nu se schimbe nimica”. Mircea Kivu, preşedinte al Grupului Autonom pentru Democraţie Participativă Plenum, şi Florina Presadă, coordonator de proiecte la CeRe, au explicat în cadrul unei emisiuni speciale Epoch Times care sunt mizele reformei propuse şi cum se împotrivesc politicienii.

Epoch Times: Ce bariere vreţi să eliminaţi în privinţa accesului la politică?

Florina Presadă: În cadrul campaniei Politică fără bariere, am plecat de la premisa că dreptul de asociere şi dreptul de a fi ales sunt îngrădite, mai ales prin prevederile incluse în legea partidelor politice. Este nevoie de 25.000 de semnături din 18 judeţe pentru a forma un partid politic, iar pentru candidaţii independenţi este nevoie de o listă cu un număr foarte mare de semnături, ceea ce înseamnă un regim inegal faţă de candidaţii partidelor politice în alegeri, mai ales la nivel local.

Trebuie să modificăm legea partidelor politice astfel încât şi grupuri de cetăţeni care nu vor să candideze la nivel naţional să poată înfiinţa un partid politic cu doar trei membri, aşa cum se întâmplă în cazul ONG-urilor. Aceste partide nou-înfiinţate trebuie să fie pe picior de egalitate cu celelalte astfel încât să existe un număr comun de semnături pentru toate alegerile şi toţi candidaţii.

La ce număr rezonabil v-aţi gândit?

Mircea Kivu: Când spunem rezonabil, ne gândim la cel mult un procent din alegătorii înscrişi pe listă. Depinde de la un tip de alegere la alta. Dacă vrei să candidezi pentru postul de primar într-o comună de 10.000 de alegători, va trebui să te prezinţi cu o listă de 100 de susţinători. Dacă vrei să candidezi pentru Parlament într-un colegiu uninominal pe sistemul care există acum, va trebui să vii cu o listă care se raportează la numărul de alegători din colegiul respectiv. Nouă chiar ne-ar place să fie mai puţin, dar există o prevedere a Comisiei de la Veneţia care este de altfel încălcată de actuala legislaţie din România prin care se spune că mai mult de 1% nu este admisibil să ceri ca susţinători pentru depunerea unei candidaturi.

Ce prevederi ale Comisiei de la Veneţia mai încalcă actuala legislaţie românească?

În primul rând cerinţele de ordin geografic care există în legea actuală. Nu numai că se cere un număr imens de semnături pentru înfiinţarea unui partid – 25.000 în România, cel mai mare din Europa – dar se pretinde ca cel puţin 700 să fie din 18 judeţe. Asta exclude ca un partid să se poată forma doar într-o regiune sau localitate, fapt reclamat de Comisia de la Veneţia ca o încălcare a dreptului la asociere.

De exemplu, dacă bucureştenii au o viziune despre cum trebuie să arate oraşul lor şi vor să constituie un partid şi să candideze cu el pentru consiliul local, nu pot s-o facă. Un alt exemplu – să zicem că într-o comună niciunul din partidele mari nu are organizaţie locală. Cu toate acestea, ele au dreptul să-şi prezinte candidaţi la primărie, în timp ce organizaţiile de cetăţeni nu au dreptul să prezinte o listă pentru Consiliul local, deoarece independenţii nu au voie să prezinte liste de candidaţi.â

Ce măsuri ar trebui luate pentru ca independenţii să nu mai fie defavorizaţi? Avem cazul Nicuşor Dan, care n-a intrat în Consiliu...

Mircea Kivu: Era o absurditate. La nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care are 55 de persoane, trebuie teoretic 1% ca să obţii un loc, ori unui candidat independent i se cereau 5% din voturi ca să obţină un loc, un număr de trei ori mai mare decât în cazul candidaţilor partidelor. Aşa s-a făcut că Nicuşor Dan n-a putut să ajungă consilier deşi a obţinut aproape 5% din voturile pentru Consiliu, adică cât pentru doi consilieri.

În plus, candidaţii independenţi nu au în prezent dreptul la reprezentanţi în Birourile electorale şi la timpi de antenă pe postul public. Există o grămadă de handicapuri care trebuie eliminate.

Aţi avut întâlniri cu mulţi lideri politici ai partidelor parlamentare, cu membrii Comisiei pentru cod electoral şi chiar şi cu preşedintele Iohannis pentru a le prezenta aceste propuneri ale campaniei Politică fără Bariere. Ce reacţii aţi primit de la aceştia? Acceptă aceste principii?

Florina Presadă: În campania pentru alegerile prezidenţiale, am trimis un chestionar tuturor candidaţilor în care le solicitam să ia poziţie faţă de aceste întrebări şi propuneri. Pe lângă abolirea criteriului de teritorialitate şi înfiinţarea partidului cu 3 membri fondatori, am mai propus condiţii egale de candidatură, abolirea interdicţiei ca un cetăţean să semneze doar pentru un singur candidat în orice tip de scrutin şi eliminarea garanţiei financiare pentru depunerea candidaturii la parlamentare.

Unii candidaţi s-au abţinut, unii au răspuns pozitiv, dar mai puţin detaliat, dar ulterior ne-am întâlnit cu aceste partide pentru a vedea în ce măsură îşi susţin poziţiile luate în campania electorală.

PNL a afirmat în repetate rânduri public ca-şi asumă reforma legii partidelor şi reforma electorală. PSD a făcut în mare acelaşi lucru fără însă a intra în detalii pe întrebările pe care le-am adresat noi pe propunerile noastre. Cu UDMR, am clarificat poziţia când ne-am întâlnit săptămâna trecută cu Kelemen Hunor. Preşedintele Iohannis şi-a respectat poziţia exprimată în timpul campaniei electorale iar ulterior a adus a adus tema modificării legii partidelor politice pe agenda consultărilor cu partidele şi în Parlament.

”Adevăratele dezbateri nu au loc în interiorul Comisiei, ci undeva înainte de a se intra în plen”.

Avem deci doar poziţia de principiu a acestor partide ca-şi doresc această reformă, însă după ultimele evoluţii din Comisia de cod electoral se vede că ea nu se traduce în nişte decizii asumate.

Ce s-a întâmplat? În Comisia electorală e ca în Caragiale – vrem reformă dar să nu se schimbe nimic. Primarii să fie aleşi într-un tur ca în prezent, pragul de 5% să fie menţinut pentru accederea în consiliile locale şi judeţene. Ce reformă e asta?

Mircea Kivu: Noi în discuţiile prealabile n-am abordat aceste teme legate de praguri pentru că aveam problema cu înfiinţarea partidelor ca prim pas spre deschiderea pieţei politice. Dacă vrei să faci o competiţie cât mai largă, e logic că nu este suficient să laşi partidele să candideze, ci trebuie să fie şi eficiente pe scena politică.

Alegerea primarilor într-un tur înseamnă că alegătorii se împart în două tabere – cei care îl iubesc pe primarul în funcţie şi sunt de acord cu ce face el şi cei care-l contestă. Cei care-l contestă se împart între mai mulţi candidaţi, astfel încât primarul în funcţie se plasează pe primul loc chiar fără să aibă majoritate deoarece contracandidaţii se împart în mai multe tabere. În turul doi, aceştia se coalizează în jurul celui mai bine plasat contracandidat şi reuşesc să schimbe primarul în funcţie. Dacă nu există turul II, primarul rămâne pe viaţă acolo.

Cu cât ai un prag mai mare, cu atât noii veniţi au şanse mai puţine pentru ca ei n-au notorietatea partidelor vechi, mijloace financiare şi de exprimare. Ideea de reprezentare în Parlament a tuturor tendinţelor politice din societate este astfel negată.

Prin aceste principii s-a încălcat ideea generală de reformă a clasei politice. Noi ne-am manifestat îngrijorarea printr-un comunicat care din păcate n-a generat reacţii în mediul politic şi nici n-a prea fost preluat de presă.

Florina Presadă: Răspunsul partidelor din Comisia de cod electoral la obiecţiile noastre a fost că aceste principii au fost adoptate de membrii Comisiei cu unanimitate sau 2/3 şi atunci nu este cazul să se revină asupra lor. Comisia şi-a stabilit nişte termene care expiră foarte repede şi trebuie să vină cu propuneri concrete pentru că nu mai e timp.

Ce s-a discutat la ultima şedinţă a Comisiei, pentru că singurul fapt care a răzbătut în spaţiul public a fost că preşedinţii de CJ vor fi aleşi indirect? Cum funcţionează această Comisie?

Florina Presadă: Comisia pentru legile electorale constituită în 2013 era pe linie moartă şi s-a activat în preajma alegerilor prezidenţiale în urma votului din diaspora. Pentru noi a fost un pas înainte faptul la presiunile Campaniei Politică fără Bariere a fost extins mandatul Comisiei pentru a include şi modificarea legii partidelor politice şi a finanţării acestora.

Mircea Kivu: Unul dintre principiile Comisiei a fost luarea deciziilor cu 2/3 din voturi pentru ca să nu existe apoi riscul unor surprize în plen. La alegerea preşedinţilor de CJ, nu s-a întrunit majoritatea de două treimi şi atunci Zgonea a spus că deoarece nu există majoritate pentru vreuna din cele două variante, propune o a treia – alegerea preşedinţilor de CJ de către consilieri. S-a trecut la vot şi a fost votată cu 14 voturi pentru şi unul împotrivă. Adevăratele dezbateri nu au loc în interiorul Comisiei, ci undeva înainte de a se intra în plen. (...)

Florina Presadă este coordonator de proiecte la CeRe (Centrul de Resurse pentru participare publică). Mircea Kivu este sociolog şi preşedinte al Grupului Autonom pentru Democraţie Participativă Plenum.

Urmăriţi versiunea integrală a dezbaterii video pe pagina originală a Epoch Times România.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.