De ce merită salvat patrimoniul cultural de la Roşia Montană

„În muntele Cârnic, unul dintre cei patru care vor fi distruşi, o echipă de arheologi francezi a descoperit 7 km de galerii romane de o frumuseţe extraordinară. Ele sunt perfect trapezoidale ca formă, cioplite cu dalta şi dispuse pe mai multe straturi; sunt chiar mai interesante decât galeriile din piramidele egiptene”, susţine prof.dr. Ioan Piso într-un interviu pentru Epoch Times. Istoricul contrazice şi promisiunile RMGC că vor fi create mii de locuri de muncă în regiune, arătând că „în realitate, ţinând cont de nivelul tehnologic înalt folosit în asemenea operaţiuni, nu va fi nevoie decât de o mână de specialişti, majoritatea aduşi de companie”. Mai mult, arheologul acuză faptul că Ministerul Culturii a fost sponsorizat în urmă cu câţiva ani de compania canadiană şi că cei care ar trebui să dea avizele se află într-un conflict de interese.

Ce importanţă are Roşia Montană pentru patrimoniul cultural al României şi al UNESCO?

Roşia Montană, numită în antichitate Alburnus Maior, a devenit faimoasă printre oamenii de ştiinţă, după descoperirea din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, pentru galeriile romane şi cele 50 de tablete de ceară găsite acolo care conţineau contracte comerciale şi de închiriere şi alte documente juridice. Aceste table sunt unele dintre cele mai valoroase surse pentru a cunoaşte dreptul roman. De aceea în 2002, 1.038 din cele mai proeminente instituţii academice şi oameni de ştiinţă din întreaga lume au protestat împotriva distrugerii Roşiei Montane.

Răspunsul Ministerului român al Culturii a fost că toţi aceşti oameni sunt ignoranţi. Pentru a câştiga aurul, romanii au adus întregi populaţii în Carpaţii de Vest care au construit sate, temple şi galerii săpate în stâncă. Aceste galerii sunt unice în lume. În muntele Cârnic, unul dintre cei patru care vor fi distruşi, o echipă de arheologi francezi a descoperit 7 km de galerii romane de o frumuseţe extraordinară. Ele sunt perfect trapezoidale ca formă, cioplite cu dalta şi dispuse pe mai multe straturi. În opinia mea, ele sunt chiar mai interesante decât galeriile din piramidele egiptene. Şi doar o mică parte din ele este cunoscută.

O bună paralelă se poate face cu minele romane din Las Medulas, Spania, care aparţin patrimoniului mondial al UNESCO. Imaginaţi-vă fantasticele galerii de la Roşia Montană restaurate şi deschise pentru turismul internaţional. Ele ar aduce astfel mult mai mulţi bani statului român, decât dacă sunt distruse.

Ele aparţin nu doar istoriei României, ci şi moştenirii istorice universale. Aurul a fost exploatat în această zonă de peste 2.000 de ani, iar astfel Roşia Montană a devenit una dintre cele mai importante aşezări din România. Micul oraş modern, cu cele peste 40 de monumente de arhitectură, printre care 7 biserici, este de asemenea foarte drăguţ şi plin de tradiţii istorice. Sunt multe de spus despre natura superbă cu monumentele ei naturale recunoscute, cu lacurile şi vegetaţia zonei. Este un adevărat paradis pe care România şi Europa nu-şi pot permite să-l piardă.

Pe de altă parte, proiectul RMGC urmăreşte exploatarea minieră în patru munţi şi extragerea a 300 de tone de aur şi 1.500 tone de argint. Nimeni nu vorbeşte însă despre metalele rare folosite în ziua de astăzi în înaltele tehnologii, precum titan, molibden, vanadiu, cobalt, seleniu, indiu, galiu etc, mult mai valoroase decât aurul. Mai mult, contractul dintre statul român şi companie a rămas secret astfel încât nu ni se permite să ştim cât profit va trage compania canadiană din resursele ţării noastre.

Care ar fi profitul pentru statul român din această exploatare, date fiind redevenţele foarte mici?

Puţini ştiu că diverselor firme străine, mai ales canadiene, le este concesionată nu numai Roşia Montană, ci şi întregul patrulater aurifer din Munţii Apuseni, precum şi părţi întinse din Munţii Maramureşului şi ai Banatului. Roşia Montană este numai regina pe tabla de şah. Dacă va cădea regina, se va prăbuşi totul. Nu putem permite să se întâmple asta.

Extracţia minieră în Roşia Montană va dura 16 ani. Compania încearcă să ne convingă că proiectul va crea multe mii de locuri de muncă, care ar diminua rata mare a şomajului din regiune. În realitate, ţinând cont de nivelul tehnologic înalt folosit în asemenea operaţiuni, nu va fi nevoie decât de o mână de specialişti, majoritatea aduşi de companie. Cine îşi poate imagina că ţăranii sau chiar minerii locali vor gestiona cianura şi camioane cu capacitate de 150 de tone? Şi ce se va întâmpla după ce minele vor fi închise? Nimic în afara unei linişti de moarte. Nu cred că această exploatare are ceva de-a face cu dezvoltarea sustenabilă predicată de Uniunea Europeană.

Începând cu primarul din localitate şi cu poliţia, până la miniştrii Mediului şi Culturii, prim-ministrul şi preşedintele României, toţi au susţinut acest proiect industrial fără niciun beneficiu pentru ţară. Ba chiar prin declaraţiile publice făcute, premierul şi preşedintele au contribuit de mai multe ori la creşterea acţiunilor Gabriel Resources pe bursă.

Motivul pentru care se mai vorbeşte încă despre acest proiect este corupţia endemică. Ministerul Culturii, a cărui datorie ar trebui să fie să protejeze patrimoniul istoric al ţării, este acum responsabil pentru vinderea lui către companii străine.

Imaginaţi-vă că acest minister a fost sponsorizat în urmă cu câţiva ani de compania canadiană, cu alte cuvinte de către cei pe care trebuia să-i supervizeze. În mod evident, unele instituţii româneşti şi unii înalţi oficiali ignoră înţelesul unor noţiuni precum conflictul de interese.

Puţini ştiu că diverselor firme străine, mai ales canadiene, le este concesionată nu numai Roşia Montană, ci şi întregul patrulater aurifer din Munţii Apuseni, precum şi părţi întinse din Munţii Maramureşului şi ai Banatului. Roşia Montană este numai regina pe tabla de şah. Dacă va cădea regina, se va prăbuşi totul. Nu putem permite să se întâmple asta.

Ioan Piso este profesor emerit la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai şi preşedinte al Fundaţiei Culturale Roşia Montană.