Când soţul te stropeşte cu benzină, poate că este timpul să formezi 112
alte articole
O femeie din Papua Noua Guinee a fost torturată şi arsă de vie, bănuită fiind că s-ar fi folosit de vrăjitorie ca să omoare un băieţel. Rudele copilului au dezbrăcat-o pe femeie, au legat-o şi au aruncat petrol pe ea, apoi i-ar fi dat foc în faţa a sute de oameni." Cum vi se pare ca ştire? A fost publicată în presă în februarie 2013 şi povesteşte un fapt real ce a avut loc anul acesta, nu pe vremea când inchiziţia ardea într-o "veselie" vrăjitoare pe rug.
Altă ştire, ce ziceţi de ea?
O femeie din România a fost stropită cu benzină de soţul ei, care i-a dat foc!
"Incidentul"a avut loc tot în anul 2013, pe 19 iulie, ştirea este reală, pe femeie o chema Oana Albu, şi nu a fost vrăjitoare ci canotoare de performanţă.
Şi straniu! Dacă ştirea despre vrăjitoarea din Papua Noua Guinee a provocat ample dezbateri în presă despre conjunctură, context, legislaţie în materie de ucis femei prin incendiere, în România, moartea Oanei Albu, se rezumă la câteva rânduri, care în esenţă sună cam aşa:
Se scrie un TITLU (cu litere mari, grase, bolduite, stilul de presă românesc presărat cu "teribil, senzaţional, incredibil, dramatic, tragic etc.) care vesteşte moartea Oanei :
Tragedie în canotajul românesc!!!! (uaa! ce are, oameni buni, canotajul cu prefectura? Dacă Oana era patiser, sau bucătăreasă, ar fi fost o tragedie în bucătăritul românesc?)
După care conţinutul:
"Fosta canotoare Oana Albu, 20 de ani, a murit astăzi din cauza arsurilor. În urmă cu două săptămîni, chiar soţul ei i-a dat foc şi de atunci era în spital.
Gabriel Albu a stropit-o cu benzină şi i-a dat foc soţiei sale pe 19 iulie. Imediat a fost transportată de la Iaşi la Bucureşti şi s-a aflat la Spitalul de Arşi până astăzi, fiind în comă indusă.
Totuşi şi-a pierdut viaţa în această dimineaţă din cauza gravităţii arsurilor, aproape 75% din suprafaţa corpului.
Gabriel Albu este în arest preventiv şi urmează să fie pus sub acuzare pentru crimă."
Mă intrigă însă faptul că la asta se rezumă tot. Cum spuneam, uciderea "vrăjitoarei" din Papua Noua Guinee a făcut să curgă râuri de cerneală şi pachet de kilobiţi pe net în discuţii despre legislaţia ţării şi semnificaţia uciderii tinerei de 20 ani. Despre ce înseamnă "vrăjitoare bună" şi ce înseamnă să fii vrăjitoare rea. Despre cum pedepseşte legea şi, mai ales, cum prevenim uciderile de acest gen.
"Bătaia este ruptă, mamă dragă, din rai"
La noi la români încă există vorba aceea cu "bătaia este ruptă din rai." Se completează cu alte vorbe înţelepte precum "dacă nu te bate, înseamnă că nu te iubeşte." sau "Bărbatul ştie el de ce îşi bate nevasta, dacă femeia nu a greşit cu nimic, sigur o să greşească cu ceva." Etc.
La noi la români încă există vorba aceea cu "bătaia este ruptă din rai". Se completează cu alte vorbe înţelepte precum "dacă nu te bate, înseamnă că nu te iubeşte."sau "Bărbatul ştie el de ce îşi bate nevasta, dacă femeia nu a greşit cu nimic, sigur o să greşească cu ceva." Etc.
Nu demult, mult mai mediatizata Alexandra Stan, a apărut pe toate posturile bătută măr de impresarul ei. Presa străină, trecând dincolo de "groaznic, tragic, cutremurător" punea punctul pe I:
"Conservative East European nation - Ţara est-europeană conservatoare" ne numea Washington Post. O ţară conservatoare, patriarhală (asta nu Washington Post o spune, însă continuarea da) unde, "În genere, Poliţia din România, o ţară cu 19 milioane de locuitori, nu intervine în disputele domestice şi desfăşoară investigaţii doar dacă victima depune plângere."
La ei, dacă femeia e bătută, şi-a luat copii şi s-a dus. Îi ia nefericitului şi casa şi maşina şi pensia alimentară pentru 5 copii. La noi, dacă femeia bătută are curajul să plece de acasă, vin mama şi cu tata să îi bage minţile în cap (mai ales dacă nefericita are şi copii cu bărbatul care a băgat-o în spital) şi să se întoarcă de urgenţă acasă, la bărbat. Cât de cunoscut vă sună refrenul "cine te mai ia pe tine, fată, cu copii pe cap? Ce dacă te mai bate? A băut şi el puţin! Ce, nu munceşte, nu aduce bani în casă, nimeni nu-i perfect, e om şi el!"
Şi femeia se întoarce, smerită, să îşi ia din nou bătaie adesea fără ca măcar să depună vreo plângere contra soţului agresor.
Nu există statistici exacte despre violenţa domestică la români dar specialiştii în domeniu afirmă că 1 din 3 femei este abuzată de-a lungul vieţii şi peste 75% dintre cazuri nu sunt raportate. Şi mai mult de atât, în cazuri precum cel al Oanei, dintr-o proastă înţelegere a căsniciei, femeia stă lângă bărbat până când acesta ajunge să îi toarne benzină în cap. Nu pleacă, nu-l reclamă, e bătută şi ea consideră că e ceva firesc. Aşa a învăţat de la părinţi.
Dar nu s-au împăcat, nici repede şi nici încet. Fata a ieşit din casă arzând ca o torţă. Tot ce s-a mai putut face pentru ea a fost să fie dusă cu elicopterul la spital şi să i se inducă coma pentru a nu suferi prea mult.
A câta ceartă conjugală între soţ şi Oana o fi fost? Asta sa fie fost soarta Oanei, să moară arsă de vie sau a fost doar o victimă a educaţiei care a făcut-o să nu sune la 112, când lucrurile au scăpat de sub control?
Ţine Elodia să devină substantiv comun?
Mă întreb dacă femeile din România ar fi învăţate că nu este nevoie să stea ca oile la tăiat să fie înjurate şi bătute, oare cum ar arăta soarta lor? Dacă legislaţia ar fi mai severă, oare cum ar fi? Dacă soţul agresor, pe lângă amendă, ar fi obligat, dar obligat pe bune la consiliere psihologică profesională unde să i se explice efectul faptelor lui, oare cum ar fi? Oare dacă femeilor bătute li s-ar acorda sprijin să îşi găsească o locuinţă unde să stea cu copiii, în cazul în care săracia le ţine prizoniere în căsnicii cu soţi abuzivi, oare cum ar fi? Cu siguranţă crime tot ar fi, căci ce e scris în frunte ţi-este pus, dar poate numărul lor ar scădea simţitor.
M-am uitat siderată ani de zile la ştirile de la televizor când se intervievau femei bătute (de obicei bătute măr, că altfel televiziunea nu s-ar deranja) care apoi se întorceau la soţii lor. Pe una dintre ele, îmi amintesc şi acum, o scrijelise soţul cu cuiul pe picioare.
Îi "desenase"dacă îmi aduc bine aminte, nişte steluţe... sau aşa ceva. Ei, credeţi sau nu credeţi, declara pe patul de spital că după ce va fi externată se va întoarce tot la soţul ei. Cel iubitor. De-a lungul anilor ce au urmat, nu am văzut nici o ştire din care să rezulte că respectiva ar fi fost ucisă de bărbatul ei. Aşa că trag nădejde că s-or fi împăcat şi-or fi făcut şi 5 copii. De preferinţă fete, pe care să le înveţe părinteşte că ... bătaia este, mamă, ruptă din rai. Pe fete să nu le boteze însă Elodia I, Elodia II, Elodia III. Cică ar fi un nume care atrage ghinion. Ci să le înveţe că oricât de "ruptă din rai ar fi bătaia", când începe să miroasă a benzină atunci chiar este timpul să fugi. Înainte ca bărbatul să vină cu bricheta şi să fie prea târziu.
