Cazul Alexandra Stan

Toată presa vorbeste despre Alexandra Stan. Televiziunile la fel.

Alexandra Stan a devenit un "caz". Şi toată lumea comentează povestea "artistei din România agresată de impresarul ei."

Povestea Alexandrei Stan

Sâmbăta, 15 iunie, Alexandra Stan a fost bătută de managerul ei. Aşa susţine ea, iar vânătăile care îi umflă ochii şi faţa cam susţin povestea ei. Tânăra a relatat că a fost lovită de impresarul ei, Marcel Prodan, sambătă seara, la studioul de înregistrari, unde cântăreaţa i-a cerut banii pe care acesta i-ar fi datorat fetii pentru munca ei. Nu îşi mai încasase banii pe "cântari" de mult, relatează ea.

"... E prima dată când mă loveşte. (..) M-a făcut în toate felurile… cel mai mult l-a deranjat faptul că l-am intrebat de bani.", a povestit ea la Happy Hour, Pro Tv.

Violenţa face rating, aşadar cazul Alexandra Stan a prins. Si români, şi strănii (prin străni întelegându-se publicaţii precum Washinton Post, Huffington Post, NY Daily News etc. au povestit cu lux de amănanute despre bătaia pe care a luat-o cântăreaţa de la managerul ei.

Cine este Alexandra (Stan)?

M-ar mira sa existe multă lume care nu ştie, însă nimic nu e exlus. Nu toata lumea se uită la televizor.

Mult mediatizata Alexandra are 24 de ani şi a devenit celebră în 2009 cu piesa „Lollipop“, ajunsă repede pe locul 18 în topurile radiourilor din SUA . De consacrat, a consacrat-o cel de-al doilea single, „Mr.Saxobeat“. Alexandra a devenit o senzaţie în topurile internaţionale, iar single-ul a fost vândut în mai mult de un milion de exemplare în mai puţin de un an. Piesa a "rupt gura târgului" în peste 20 de ţări.

Dincolo de aura de celebritate, Alexandra este o tânară care munceşte mult, cel puţin asa spune ea. Concerte, turnee, nopţi pierdute, epuizare, stres. A încercat să îşi ceară banii de la Marcel Prodan, managerul care îi supervizează, propulsează, manageriază cariera dar s-a ales în loc de asta cu insulte şi bătăi.

"Nu duc o viaţă de prinţesă, orice artist care cântă ştie cum e să pierzi nopţile, întâlneşti oameni care vor să profite la maxim de suma plătită şi ar vrea să stai până dimineaţa să le cânţi", a povestit Alexandra Stan de pe patul de spital.

Dincolo de look-ul de divă care i-a fost construit (sau şi l-a construit, nu comentăm) Alexandra pare a fi o tânără labilă care a şi încercat să se sinucidă acum un an.

"Am avut şi tentative de suicid, mi-am tăiat venele pentru că nu mai făceam faţă, anul trecut. Eu am întrebat avocatul dacă pot să renunţ la contract, mi-a spus că nu pot să demonstrez că ei m-au adus în starea aia. Eu am crezut în oamenii ăştia până ieri. Am crezut în Marcel Prodan până cănd mi-a umflat ochiul. În cinci ani de carieră, am pierdut doar două concerte", a declarat Alexandra Stan de pe patul de spital din Medgidia, unde este internată pentru investigaţii.

Reacţiile românilor la povestea Alexandrei Stan

Mai interesant însă decît vânătăile Alexandrei este modul în care s-a făcut din ea un caz şi felul în care au reacţionat românii şi străinii la povestea ei.

Reacţiile românilor obişnuiţi nu se pot încadra într-un singur tipar. Am citit comentariile postate de unii pe net. Trec prin toată gama de sentimente pe care aceste evenimente şi personajul Alexandra le-ar putea stârni. Revoltă împotriva agresiunii pe care a suferit-o, indignare, compătimire, obscenităţi la adresa fetei, chiar dacă fotografiile sub care sunt plasate comentariile o înfăţişează plânsă şi bătută, până la acuze la adresa fetii, că îşi face publicitate prin acest eveniment.

Societatea civila a transformat-o rapid pe Alexandra într-un simbol al luptei împotriva violenţei domestice la care femeia româncă e supusă mult prea des, fără să aibă curajul să reclame sau să se ridice pentru drepturile ei.

Avon, de exemplu, firma pentru femei care se implică activ în campanii sociale, fiind iniţiatorii Campaniei Respectului (dedicată sprijinirii femeilor abuzate) , o felicită astăzi pe Alexandra, prin intermediul unei scrisori deschise în care aplaudă gestul cântăreţei de a se aderesa justiţiei pentru pedepsirea lui Prodan.

Scrisoarea Avon reatrage atenţia asupra unui fapt dureros: violenţa domestică. Statistici exacte despre fenomen nu există, afirmă ei, dar se consideră că 1 din 3 femei este abuzată de-a lungul vieţii şi peste 75% dintre cazuri nu sunt raportate.

Avon mai speră că gestul Alexandrei de a îşi reclama agresorul le va incuraja pe femeile abuzate din România să facă la fel.

"O încurajăm pe Alexandra să fie un exemplu pentru miile de femei care trăiesc zilnic sub teroare şi ameninţări. O încurajăm să le dovedească acestora că primul ajutor ţi-l oferi singură prin decizia de a lua măsuri pentru siguranţa şi integritatea ta şi apoi împotriva agresorului."

Presa în schimb, afirmă Mircea Toma, a tratat derizoriu povestea Alexandrei, punând accentul pe senzaţional. Toma îşi acuză confraţii că, au făcut dintr-o femeie bătută un subiect de ironie, şi au pus accent pe senzaţionalul violenţei, fără să o condamne în schimb.

"Avem o mentalitate arhaică, patriarhală" a mai comentat cunoscutul jurnalist, încurajând-o pe Alexandra să meargă pâna la capăt cu demersurile legale împotriva lui Prodan.

S-a comentat şi politic. Deputatul Remus Cernea a cerut în mod public înăsprirea legislaţiei privind violenţa domestică.

Cum văd străinii cazul Alexandra Stan

Ca pe o ocazie de a ne cataloga din nou. "Conservative East European nation - Ţara est-europeană conservatoare" ne eticheteză Washington Post.

Violenţa face rating, aşadar cazul Alexandra Stan a prins şi la americani. Nimic anormal, Alexandra nu este chiar Beyonce, dar este totuşi o celebritate şi nu doar presa românescă e avidă de scandal.

Publicaţiile serioase au trecut însă dincolo de senzaţional şi de detaliile mai mult sau mai puţin sordide legate de violenţă fizică, bani, nurii Alexandrei, şi au pus degetul pe câteva răni:

"In genere, Poliţia din România, o ţară cu 19 milioane de locuitori, nu intervine în disputele domestice şi desfăşoară investigaţii doar dacă victima depune plangere.", semnalează Washington Post.

Preluată şi mediatizată a fost şi ante-menţionata declaraţie a lui Mircea Toma care face praf presa română. Presa străină a preluat.

Cadrul violenţei domestice la români

În genere, noi facem ceva după ce lumea ţipă. A fost nevoie ca o femeie să fie împuşcată în cap de soţul ei gelos pentru ca legiuitorii să se sesizeze şi să dea de urgenţă, în 2012 o lege care le dă dreptul femeilor să ceară şi să şi obţină ordin de restricţie împotriva soţilor violenţi. Este vorba de legea 25/2012. Tot aceeaşi lege stabileşte şi contravenţii pentru soţul agresor. Între 500 si 5.000 lei.

Legea defineste violenţa în familie ca "orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material."

Cum fenomenul este foarte frecvent în România, avem şi o Strategie Naţională de combatere a violenţei în familie. Legiferată prin Hotărârea de Guvern 1156/2012.

Din textul HG 1156 aflăm că în intervalul 2004-2011, au fost înregistrate 82.000 de cazuri de violenţă în familie soldate cu 800 de decese.

Însă, se mai spune în acelasi text de lege, numărul cazurilor de violenţă în familie înregistrate şi centralizate la nivel naţional de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu reprezintă dimeniunea reală a fenomenului, ele reprezentând, în fapt, doar numarul de cazuri care au fost raportate şi înregistrate la nivelul autorităţilor locale."

Dintr-un studiu al CEELI ( prescurtare a Central European and Eurasian Law Initiative ) din 2012, reiese că aproximativ 800.000 de femei românce au recunoscut că sunt victimele violenţei domestice. Foarte multe dintre ele însă nu raportează la poliţie. Din două motive: frica faţă de agresor şi... ruşine. Acea mentalitate patriarhală despre care vorbea Mircea Toma. Concepţia că bătaia este ruptă din rai.

Concluzie

Povestea Alexandrei Stan, afirmă unii, poate fi povestea oricărei femei din România.

Nu este chiar aşa. Cazul Alexandrei este atat de mediatizat fiindcă tânăra este un nume. Fiindcă este cineva. Dacă ar fi fost o fată oarecare, nu aceeaşi ar fi fost reacţia la povestea ei.

Wikipedia, sursă larg consultată, afirmă "La nivelul societăţii româneşti, se observă faptul că actele de violenţă domestică sunt considerate “probleme ale cuplului” şi privite drept comportamente tolerabile."

Pentru a justifica aceată concluzie, Wikipedia compara rezultatelor a două sondaje de opinie: unul în România – Barometrul de Gen (2000) – şi unul în ţările Uniunii Europene – Eurobarometrul 51.0 (1999).

La întrebarea cu răspuns multiplu “Ce instituţii/organizaţii ar trebui să ajute femeile care devin victime ale violenţei domestice?”, românii au răspuns astfel: cuplul trebuie lăsat să-şi rezolve singur problemele (35%), ar trebui să intervină rudele (28%), Poliţia (28%), vecinii (13%), etc.

La aceeaşi întrebare, europenii au dat următoarele variante de răspuns: familia şi prietenii (96%), serviciile sociale (93%), serviciile medicale (93%), Poliţia (90%).

Alexandra nu este un caz clasic cum susţin Avon şi alţii care fac din ea un caz, dar s-ar putea ca vânătăile de sub ochii vedetei sa fie de un real folos.

România reia subiectul violenţei contra femeii şi cere... Respect pentru Femei. Poate şi cu oarece rezultate, poţi să ştii?

Pe femeie, zice romînul, să nu o atingi nici cu o floare. Şi mulţi soţi chiar se şi conformează. Nu cumpără în veci nevestelor o floare. Însă, în schimb, le bat.