Bătălia în campanii de presă: Ce au englezii cu românii şi cu bulgarii
alte articole
În presa britanică a început o puternică campanie de avertizări asupra fluxului de imigranţi români şi bulgari care va inunda Regatul Unit începând din 2014 când se vor ridica restricţiile pe piaţa forţei de muncă. Şi nemţii s-au temut de o astfel de invazie a esticilor. Aceasta s-a lăsat însă aşteptată, iar acum Germania are mare nevoie de muncitori străini cu înalte calificări. Marea Britanie ar putea păţi la fel.
Tot nu se ştie sigur dacă guvernul britanic a avut cu adevărat intenţia de a lansa o campanie negativă în presă prin care să-i descurajeze pe români şi bulgari să vină în număr mare în Marea Britanie. Cert este că nerecunoscută oficial, campania a fost demarată de presă. În contextul în care Regatul Unit îşi pune problema dacă mai este cazul să participe la UE sau este mai bine să părăsească Uniunea, putem bănui că actuala ofensivă mediatică este motivată de jocuri politice interne. M-am întrebat de mai multe ori de ce a început tocmai acum. Până la urmă mai este un an până când ultimele restricţii vor trebui ridicate obligatoriu.
Răspunsul trebuie căutat în presiunile tot mai mari la care este supus premierul conservator Cameron de către propriul partid. Conservatorii au pierdut mult electorat ca urmare a tăierilor bugetare, a măsurilor care au afectat taxele din educaţia superioară şi caută acum ţapi ispăşitori pentru a nu deconta toate nemulţumirile populaţiei. Ei speră ca printr-o linie eurosceptică dură, susţinută aparent de populaţie, să recâştige voturile pierdute.
Nu doar măsurile economice impopulare i-au afectat pe conservatori, ci şi concurenţa făcută de partidul anti-european UKIP. Acesta este creditat în sondaje cu 15%, chiar dacă sistemul de vot uninominal într-un singur tot (după sistemul câştigătorul ia totul) i-a lăsat fără niciun reprezentant în Parlament. UKIP are totuşi 12 europarlamentari, aleşi prin reprezentare proporţională, şi este pe un trend ascendent. Dacă îşi va menţine voturile rupte de la conservatori, la următoarele alegeri aceştia nu ar mai putea forma majoritatea iar Partidul Laburist ar câştiga. Ca urmare Cameron şi partidul său sunt nevoiţi să adopte o linie şi mai dură faţă de Europa şi de tema imigraţiei pentru a putea recupera voturi şi pentru a menţine puterea.
Pentru asta sunt pregătiţi să rişte chiar şi noi conflicte cu Comisia Europeană, inclusiv prin menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru români şi bulgari în ciuda Tratatelor. Nici laburiştii din opoziţie nu-şi permit să declare că ar fi de acord cu ridicarea completă a restricţiilor.
Modul de a pune problema este însă greşit. Tind să-i dau dreptate ambasadorului român la Londra Ion Jinga care afirma că frica că mulţi români vor veni în Marea Britaniei este o falsă problemă pentru ca ”românii se îndreaptă mai degrabă către Spania, Italia şi Franţa”.
Invazia esticilor n-a mai avut loc
Criza economică a inversat oricum fluxurile de imigraţie. Dacă până acum cea mai mare frică a germanilor era de invazia esticilor, mitul instalatorului polonez care le ia locul de muncă localnicilor fiind predominant – acum nemţii din oraşele sărace din Germania de est trec graniţa să muncească în Polonia, unde câştigă mai bine.
Rolurile s-au inversat, Polonia a devenit pentru mii de vecini din Vest una dintre ţările cele mai atractive pentru a trăi şi a face carieră. Aproape 6.000 de societăţi germane, mici sau mijlocii, şi-au pus deja bazele în Polonia. Valoarea investiţiilor germane este estimată la 22 miliarde de euro, ceea ce reprezenta anul trecut 21 % din toate investiţiile germane din Polonia.
Până la urmă britanicii trebuie să decidă. Vor să respecte libertatea de circulaţie a persoanelor şi a cetăţenilor europeni de a-şi căuta de lucru acolo sau ies din UE? Nu se mai poate cu jumătăţi de măsură, cu opt-ouţ-uri şi cu amânări sau prelungiri de restricţii. E sau, sau. Euroscepticii britanici ar trebui să-şi asume măcar să meargă până la capăt. În acest sens, referendumul nu mai trebuie întârziat. Populaţia trebuie să se pronunţe.
Iar dacă în anii 1950-60 Gastarbeiter-ii turci veneau în Germania, acum turco-germanii iau drumul Turciei, care cunoaşte o creştere economică accelerată şi le oferă oportunităţi. Oricum nu se simt integraţi şi acceptaţi în Germania, pe când Turcia este foarte interesată să absoarbă o forţă de muncă înalt calificată, care vorbeşte mai multe limbi străine.
Până la urmă românii care au vrut să ajungă în Marea Britanie sunt deja acolo. Mulţi dintre ei sunt realizaţi profesional şi personal, integraţi şi apreciaţi pentru ce fac. Aş îndrăzni chiar să spun că statul are un mare interes ca ei să rămână. Nu sunt încasatori de social benefits, bondari care să trăiască pe spatele contribuabililor britanici. Sunt ingineri, medici psihiatri, cercetători, masteranzi, doctoranzi. Oameni care muncesc din greu pentru banii pe care-i câştigă, pentru un viitor şi o educaţie mai bună pentru ei şi pentru copiii lor. Oameni care au contribuit şi contribuie la sistemul de sănătate britanic, nu sunt free rider-i (pasageri clandestini care profită de beneficii, fără a contribui), ci plătesc impozite. Până la urmă, România asta a exportat mai ales în Marea Britanie: forţă de muncă cu înalte calificări, mai ales medici. Nu neg că or fi şi unii care se duc pentru ca să vâneze social benefits, dar nu sunt în niciun caz majoritari.
S-a vorbit despre o invazie a polonezilor după aderarea ţării la UE şi deschiderea pieţei muncii britanice pentru ei. Din cei peste jumătate de milion de polonezi care locuiesc în Marea Britanie, mai puţin de 14.000 au aplicat însă pentru alocaţii de şomaj. În plus, un studiu al Department for Work and Pensions arată că numărul imigranţilor care aplică pentru protecţie socială este în general mai mic decât al autohtonilor. Cei născuţi în străinătate reprezintă aproximativ 13% din forţa de muncă britanică, dar numai 6,5% dintre cei care aplică pentru beneficii. Andrew Green, director la Migration Watch, a atras atenţia că principala problemă sunt alocaţiile pentru copii. ”Conform legislaţiei în vigoare, un bulgar sau un român care lucrează în Marea Britanie poate cere bani pentru doi copii şi să primească o sumă echivalentă cu salariul minim din România. Acesta este un stimulent puternic pentru a merge în Marea Britanie, Olanda sau Germania, ţări care plătesc pentru copii nonrezidenţi”, explică Green.
Până la urmă britanicii trebuie să decidă. Vor să respecte libertatea de circulaţie a persoanelor şi a cetăţenilor europeni de a-şi căuta de lucru acolo sau ies din UE? Nu se mai poate cu jumătăţi de măsură, cu opt-ouţ-uri şi cu amânări sau prelungiri de restricţii. E sau, sau. Euroscepticii britanici ar trebui să-şi asume măcar să meargă până la capăt. În acest sens, referendumul nu mai trebuie întârziat. Populaţia trebuie să se pronunţe.
Liderul Partidului Independenţei UKIP, anti-european, Nigel Farage, a declarat în Parlamentul European că dacă Marea Britanie nu poate negocia noi restricţii aplicate muncitorilor români şi bulgari, va părăsi UE. Foarte bine, aşa să facă.
Campaniile din presa română de gen: jumătate din femeile din România arată ca prinţesa Kate Middleton, iar restul ca sora ei sau, noi avem toate tipurile de vreme, pe când la voi plouă mereu, n-au fost rele ca răspuns la campania negativă britanică. Nici mesajul ”Veniţi în România că aveţi ce vedea”, să ne cunoaşteţi şi să vă eliberaţi de prejudecăţi” nu dăunează, dar nici nu rezolvă problema.
Guvernul român trebuia să ia şi el o atitudine mai fermă în această privinţă şi să respingă orice discriminare, orice plasare a românilor în postura de cetăţeni europeni de mâna a doua. În definitiv autorităţile britanice nici n-au prezentat o cifră oficială care să arate la ce flux de imigraţie se aşteaptă din România şi Bulgaria. Doar think-tank-ul Migration Watch a estimat la circa 50.000 de români şi bulgari, numărul celor care vor veni în Marea Britanie în fiecare an. Ba ar putea fi şi mai mulţi, dacă ar veni mai mulţi romi în Marea Britanie sau dacă jumătate de milion dintre românii care trăiesc şi muncesc în Spania şi Italia ar veni aici. Mulţi de ”dacă”. Este însă mult mai probabil ca aceştia să aleagă ţări precum Germania sau Olanda unde şomajul este mai mic. Până la urmă Marea Britanie poate să îngreuneze accesul lor la beneficii sociale. Cameron deja a anunţat că intenţionează s-o facă. Guvernul român încă nu are o reacţie. Ponta e ocupat să-l înţepe pe Berlusconi.
