Analist: "Ucraina speră în realizarea flotei comune la Marea Neagră propusă de România” (interviu)

Directorul think-tank-ului Strategic and Security Studies Group din Kiev a explicat cum s-au îmbunătăţit relaţiile dintre România şi Ucraina. În opinia sa, Ucraina are acum multe de învăţat de la România în materie de luptă anti-corupţie. În plus, Bucureştiul şi Kievul au interese comune legate de securitatea regională. Pe de altă parte, Gherasimciuk consideră că ideea de Intermarium revine firesc pentru că "ar fi de interes pentru ţările învecinate să aibă nişte mecanisme preemptive şi de reacţie rapidă".

Epoch Times: Ce s-a schimbat în relaţia dintre România şi Ucraina după Euromaidan, anexarea Crimeei şi destabilizarea Donbassului şi odată cu instalarea noii puteri la Kiev?

Am avut sentimentul acestor schimbări în timpul Euromaidanului, a Revoluţiei demnităţii, în special atunci când au început ciocnirile violente. Se ştie foarte puţin, dar eu am încercat să promovez faptul că România a preluat răniţi în spitalele româneaţi, şi asta înaintea unor ţări din grupul Vişegrad 4 - Slovacia, Polonia, Cehia şi Ungaria - ceea ce a fost apreciat de partea ucraineană ca o expresie clară de empatie. Guvernul român a trimis un avion militar care a luat răniţii şi i-a dus la spitale. Era un gest la care ne aşteptam mai degrabă din partea aliaţilor noştri tradiţionali, dar a fost o surpriză plăcută.

Au existat multe similarităţi între regimul Ceauşescu pe care l-a avut România şi regimul Ianukovici din Ucraina. La nivel emoţional, a fost o contribuţie importantă care a adus cele două ţări mai aproape una de altă. Acesta a fost un prim pas în restartarea relaţiilor bilaterale.

Pe de altă parte, există un progres la nivel de comunicare, contacte şi interacţiune prezidenţială. Am avut vizita preşedintelui român Klaus Iohannis la Kiev şi a preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko la Bucureşti. După preşedinţia lui Victor Iuşcenko relaţiile între Ucraina şi România au fost îngheţate, dar acest lucru s-a schimbat în prezent.

Un alt factor care ne-a apropiat a fost faptul că România a fost prima ţară UE care a ratificat Acordul de Asociere al Ucrainei la Uniune.

Prin urmare aceste gesturi de bunăvoinţă au îmbunătăţit imaginea României în Ucraina. De unde era percepută ca o ameninţare, acum este percepută ca un aliat...

Nu aş spune că era percepută ca o ameninţare, ci ca o terra incognita, o ţară cu o cultură şi o limbă diferită şi despre care nu ştiam mare lucru. Acum perspectiva s-a schimbat mai ales că România susţine toate iniţiativele ucrainene la nivelul UE şi NATO.

Ce bariere mai sunt în apropierea dintre cele două ţări? Au fost depăşite stereotipurile negative reciproce?

Unele dintre ele încă persistă. Aş spune că stereotipurile dintre cele două părţi se oglindesc unele pe altele. Românii consideră Ucraina o ţară săracă şi coruptă, iar ucrainenii consideră România o ţară săracă şi coruptă. Dacă ambele ţări vor realiza că aceasta este situaţia noastră şi vor folosi această conştientizare pentru a combate corupţia şi sărăcia, este un lucru bun. Ucraina are acum multe de învăţat de la România pentru ca aceasta a făcut foarte mari progrese în lupta anti-corupţie. În Ucraina abia am instituit organismele anti-corupţie, iar şeful Biroului Anticorupţie ucrainean a vizitat deja România pentru a învăţa din experienţa DNA. Este doar un prim pas, dar sper că vom avea şi noi mecanisme de combatere a corupţiei ca în România. Dacă absorbim această experienţă, vom putea face şi noi progrese în domeniu.

România şi Ucraina au interese comune şi în ceea ce priveşte securitatea. Cum vedeţi cooperarea bilaterală din această perspectivă?

Până ce maşinăriile birocratice ale UE şi NATO iau deciziile, ar fi de interes pentru ţările învecinate să aibă nişte mecanisme preemptive. Ideea de Intermarium este puternic susţinută în Ucraina.

Războiul din Ucraina poate să aibă implicaţii asupra tuturor ţărilor vecine pentru că nu este vorba numai despre ameninţările directe care vin de pe teritoriul ucrainean din partea Rusiei, ci şi despre impactul migraţiei din Ucraina, care ar putea fi declanşată de escaladarea unui război în estul, dar şi în sudul Ucrainei. Apoi, este problemă Mării Negre, puternic militarizate după anexarea Crimeei, care a devenit o bază rusească ce schimbă balanţa de putere în regiune. Ca urmare, autorităţile ucrainene îşi pun speranţele în iniţiativa României de lansare a unei flote comune la Marea Neagră, sub egida NATO. Sperăm ca relaţiile bune ale României cu Turcia să ducă la succesul acestor negocieri şi a celor privind accesul la strâmtorile Bosfor şi Dardanele, care sunt controlate de Turcia.

În plus, există iniţiativa lansării unei brigăzi România-Bulgaria-Ucraina. Noi avem deja această experienţă cu Polonia şi Lituania pe latura nordică a flancului estic şi ar fi bine dacă am avea-o şi pe partea de sud-est. Ideea este totuşi departe de implementare, dat fiind că abia a fost discutată la nivel prezidenţial. În plus, s-ar putea să întâmpinăm nişte obstacole din partea Bulgariei, care s-a pronunţat şi împotriva flotilei din cauza presiunilor ruseşti.

Pe de altă parte, am aşteptat de la summitul NATO de la Varşovia să li se ofere ceva şi Ucrainei şi Georgiei - un format 28 2. Sperăm ca odată cu operaţionalizarea Comandamentului NATO în România şi dacă Ucraina şi Georgia primesc un statut, nu de aliaţi, ci măcar de ţări apropiate, să fie şi ele incluse în aceste structuri comune pentru a-şi creşte gradul de interoperabilitate. Pe lângă asta, Ucraina a încercat mereu să fie un furnizor de securitate, iar în prezent armata ucraineană este mult mai puternică decât înainte pentru că a câştigat experienţa operaţiunilor militare on the ground împotrivă unei ţări, Rusia, care este văzută ca principala ameninţare de majoritatea ţărilor din flancul estic. Deja putem să furnizăm şi noi expertiză NATO, nu doar să învăţăm de la aliaţi.

Cum vedeţi dezvoltarea unei trilaterale strategice Polonia-România-Ucraina având în vedere interesele comune de securitate, duşmanul comun şi mai larg reluarea conceptului de Intermarium, în contextul în care Polonia vine cu astfel de propuneri pentru implicarea tuturor actorilor regionali?

Vechea idee de Intermarium este reluată acum de Polonia. Şi atunci ca şi acum ideea este că ameninţarea vine din Est, din partea Rusiei. Este vorba despre interconectarea Mării Negre şi Mării Baltice şi contracararea ameninţării care vine din est, ceea ce este la fel de relevant pentru Estonia şi Bulgaria, Polonia şi România. Nu ar trebui să fie văzută ca o alternativă la actualele cadre de cooperare sub umbrela NATO sau a UE, dar există în mod clar o nevoie de reacţie rapidă la ameninţările emergente, iar aceasta poate fi asigurată de cooperarea dintre statele învecinate. Până ce maşinăriile birocratice ale UE şi NATO iau deciziile, ar fi de interes pentru ţările învecinate să aibă nişte mecanisme preemptive. Ideea de Intermarium este puternic susţinută în Ucraina.

Cum se va schimba rolul Ucrainei în formatul de negocieri 5 2 privind conflictul transnistrean? Vedem deocamdată că Germania face presiuni mari asupra Chişinăului pentru a obţine un oarecare rezultat al preşedinţiei sale a OSCE...

Ucraina a susţinut constant R.Moldova în acest format. Noi niciodată n-am vrut să recunoaştem Transnistria pentru că ar fi constituit un precedent pentru Crimeea. Chiar dacă n-am recunoscut niciodată Transnistria şi Kosovo, avem totuşi consecinţe în Crimeea. Cred că din acest punct de vedere poziţia Kievului va deveni şi mai fermă şi vom susţine eforturile autorităţilor moldovene de a reunifica R.Moldova.

Foarte problematice sunt însă evoluţiile politice interne din R.Moldova. Venirea forţelor pro-ruse la putere ar putea duce la discuţii bilaterale între R.Moldova şi Rusia pe Transnistria. De aceea, cred că rezultatele în formatul 5 2 sunt mai puţin rele decât cele care ar putea decurge din abandonarea formatului. Am auzit deja că ruşii vor să excludă Ucraina din acest format pe motiv că n-ar mai fi neutră.

Urmăriţi varianta integrală video a interviului mai sus.