Fost ministru al Apărării: ”R.Moldova este privită de SUA ca un aliat”(interviu)

”Cel mai important este că în discuţiile cu partenerii americani noi am ridicat nivelul relaţiilor bilaterale în domeniul militar şi la necesitatea efectuării unor exerciţii şi antrenamente comune convenţionale. Din 2014, acele contingente americane au început să vină cu propriul armament”, a afirmat Cibotaru. Pe de altă parte, liderul PLDM a subliniat că deşi în mandatul său au fost create premise pozitive, cooperarea militară moldo-română este acum într-o profundă stagnare.

Epoch Times: Cum ajută SUA Republica Moldova să-şi întărească capacităţile de apărare? Ce importanţă a avut exerciţiul Dragon Pioneer în cadrul căruia s-au antrenat soldaţii americani şi moldoveni?

Acest efort de intensificare a cooperării cu SUA a fost conştientizat odată cu evenimentele triste de război hibrid care s-a transformat într-un război convenţional între Federaţia Rusă şi Ucraina. A început cu Euromaidanul, cu anexarea ilegală a Crimeei şi escaladarea din Estul Ucrainei, care s-a transformat într-un război local foarte sângeros şi cu folosirea tuturor armelor de către cele două părţi. Situaţia aceasta nu putea să nu afecteze şi securitatea naţională a R.Moldova. A fost luată decizia de a ridica cooperarea SUA-Moldova la nivelul 1 de dialog intensificat. R.Moldova a început să fie privită ca un aliat, ceea ce s-a văzut prin extinderea unor exerciţii bilaterale în cadrul programelor tradiţionale prin ajutorul acordat de SUA în modernizarea unor necesităţi tehnice şi dezvoltarea capacităţilor de instruire a trupelor pentru operaţiuni de menţinere a păcii, dar şi participarea la acţiuni în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Dacă în 2014 aceste acţiuni au intervenit având în vedere escaladarea situaţiei din Ucraina, ea a prins apoi contururi mult mai nuanţate. Cel mai important este că în discuţiile cu partenerii americani noi am ridicat nivelul relaţiilor bilaterale în domeniul militar şi la necesitatea efectuării unor exerciţii şi antrenamente comune convenţionale. Din 2014, acele contingente americane au început să vină cu propriul armament. Cel mai impresionant în 2014 a fost participarea la exerciţiile comune cu instalaţii anti-tanc Javelin, o armă extrem de performantă.

În privinţa exerciţiului la care v-aţi referit, americanii au venit inclusiv cu tehnică de geniu şi au acoperit una din necesităţile presante ale armatei R.Moldova – pregătirea acelui batalion de geniu pe care-l avem.

A fost prezenţa militarilor americani un mesaj că SUA sunt interesate de această zonă? Este un mesaj şi la adresa Rusiei?

Este un mesaj de consolidare a capacităţilor unor ţări ca R.Moldova care sunt ţinta războiului hibrid pe care îl conduce Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, Georgiei şi a Moldovei, dar şi împotriva unor ţări NATO precum România, Finlanda sau ţările baltice.

Deci R.Moldova încearcă să-şi asigure securitatea prin acest parteneriat...

Inclusiv prin acest parteneriat, lucru care a deranjat extrem de mult Federaţia Rusă. Au fost făcute nişte declaraţii extrem de dure din partea conducerii militare ruse, a şefului Marelui Stat Major Gherasimov şi a vicepremierului Rogozin. Când am devenit Ministru al Apărării, în discuţia mea cu ambasadorul Rusiei, am vrut să clarific nişte lucruri şi am spus că misiunea ambasadei ruse la Chişinău este să facă tot posibilul ca cetăţenii moldoveni să nu privească Rusia ca pe un agresor, adică să păstrăm pacea şi liniştea în această regiune. Dar staţionarea ilegală a trupelor ruseşti pe teritoriul R.Moldova şi susţinerea unui regim separatist ilegal în stânga Nistrului fac ca acest risc să fie permanent, foarte presant şi deloc de neglijat.

Pe parcursul anului 2014-2015 s-au desfăşurat o serie de exerciţii care trebuie considerate o sporire a rolului SUA în consolidarea capacităţilor armate naţionale, dar şi descurajarea unor posibile ameninţări la securitatea naţională a R.Moldova.

Ce reformă aţi încercat să faceţi în Ministerul Apărării şi ce aţi reuşit?

Principalul pentru mine a fost ca R.Moldova să-şi consolideze capacităţile de apărare. Nimeni, nicio altă ţară sau organizaţie internaţională, nu este obligată să o apere de riscuri. Aceste capacităţi trebuie ajustate la nevoile externe şi interne.

La Consiliul Superior de Securitate din mai 2015 a fost adoptată o hotărâre foarte importantă de alocare a 1% din PIB pentru apărare până în 2017, faţă de 0,33% cât era până acum. Criza politică a făcut însă ca aceste planuri să fie abandonate. Astăzi ne aflăm într-o profundă criză şi stagnare demonstrată prin faptul că nu este adoptat un nou pachet de legi precum cea a securităţii naţionale, care a fost abolită în 2015, legea cu privire la apărare. Nu este ajustat. Există un draft care se tărăgănează. Mandatul preşedintelui a expirat.

Eu am propus strategia apărării naţionale care ar trebui să abordeze toată problematica reconstituirii şi reclădirii unui nou sistem de apărare în R.Moldova, dar astăzi totul s-a împotmolit. Eu sunt foarte sceptic faţă de această guvernare compusă din nişte elemente foarte eterogene şi care n-are o viziune în această privinţă. Noi suntem supuşi unei viziuni neadecvate asupra ce înseamnă neutralitate. Prin coloana a 5-a şi influenţele ascunse şi pe faţă ale Federaţiei Ruse suntem descurajaţi să folosim la maximum acele posibilităţi care ar duce la consolidarea propriei apărări. Noi am ratat ocazii numeroase de cooperare cu UE în cadrul Politicii comune de Securitate şi apărare, de care beneficiază ţările neutre din Uniune precum Suedia, Austria sau Finlanda. Există aici şi o clauză de asistenţă mutuală şi solidaritate, similară cu art.5 din Tratatul NATO.

Pe parcursul anului 2014-2015 s-au desfăşurat o serie de exerciţii care trebuie considerate o sporire a rolului SUA în consolidarea capacităţilor armate naţionale, dar şi descurajarea unor posibile ameninţări la securitatea naţională a R.Moldova.

În plus, am ratat o colaborare mult mai consistentă cu NATO prin descurajările făcute prin clasa politică a Federaţiei Ruse R.Moldova. Astăzi Georgia de exemplu este extrem de avansată, aflându-se practic în mecanismul de preaderare la Alianţă, chiar dacă nu au încă Membership Action Plan (MAP). Ei şi-au ajustat cheltuielile şi resursele la această cooperare şi sunt extrem de avansaţi faţă de R.Moldova.

Ce ameninţări de securitate vedeţi pentru R.Moldova?

Riscul militar pentru R.Moldova este unul permanent prin prezenţa trupelor Federaţiei Ruse care astăzi sunt la nivelul unei brigăzi, dar pot fi uşor suplinite cu alte trupe şi nu există un mecanism juridic confirmat internaţional care să ofere Chişinăului garanţii că nu se va întâmpla ca în Crimeea. În al doilea rând, existenţa unei forţe separatiste, care este completamente parte a forţelor armate ale Rusiei de facto, dacă nu de jure. Întregul sistem de pregătire, funcţionare şi desfăşurare de acţiuni este dirijat de Kremlin.

Existenţa acestor forţe este o raţiune de a fi pentru regimul separatist, cât şi pentru alte tendinţe separatiste în R.Moldova, şi reprezintă un risc chiar pentru existenţa R.Moldova ca stat.

Cum vedeţi implicaţiile scutului anti-rachetă de la Deveselu pentru apărarea R.Moldova?

Tangenţial ce se întâmplă în România afectează şi R.Moldova, dar nu există prevederi care să lege ţara noastră de acest sistem, deşi noi avansăm în cooperare. De exemplu, un element al acesteia a fost aderarea R.Moldova la un acord internaţional cu NATO privind controlul asupra traficului aerian.

În vizita pe care am făcut-o în mai anul trecut la Bucureşti, eu am discutat cu ministrul român al Apărării de atunci, Mircea Duşa, în ce măsură consolidarea flancului de est şi desfăşurarea forţelor rotaţionale consolidează securitatea regională.

În momentul de faţă există o lege de apărare a spaţiului aerian care obligă Ministerul Apărării din RM să ia toate măsurile în cazul unei agresiuni sau violări a spaţiului aerian, dar armata naţională nu dispune de posibilităţi de a atinge acest scop.

Totuşi avem o cooperare intensificată cu Alianţa Nord-Atlantică (Platforma de Interoperabilitate şi Iniţiativa de consolidare a capacităţilor de apărare), o cooperare intensificată cu SUA prin noul dialog politic şi statutul de ţară aliată.

Pe de altă parte, avem o cooperare mult mai intensificată cu România. Cooperarea noastră cu armata României este într-o profundă stagnare şi necesită noi imbolduri. Am fost promotorul unei relaţii mult mai personalizate cu armata României prin crearea unor unităţi comune. La prima întâlnire cu dl. Duşa i-am propus să creăm un batalion comun moldo-român. Am început în Ministerul moldovean al Apărării să elaborăm un document juridic care să legifereze asta. Dacă există voinţă politică, acest batalion poate fi creat într-o lună-două, dar nu a fost creat până în ziua de azi. Acest batalion ar putea participa la operaţiuni comune de menţinere a păcii, dar ar trebui să fie şi o bază pentru o integrare mult mai consistentă a celor 2 ţări. Măcar dacă am atinge nivelul de cooperare dintre rivalii de secole Franţa şi Germania.

Cum se explică scăderea numărului moldovenilor care susţin aderarea la NATO, în ciuda ameninţării?

(…) Pentru varianta integrală a interviului, urmăriţi video-ul de mai sus.